Camelian Propinatiu - Puii pasarii cu clont de rubin - Liviu Ioan Stoiciu

profesie dintre filologi, autobiografia cerută de cadre reducânduse
la un filologic curriculum vitae.
După acest reper cumplit, 21 octombrie 1956, nu mai
există la români decât poezie de partid şi poezie filologică.
Resturile de poezie lirică, dacă se mai nasc, sunt tolerate
doar dacă formatul este filologic.
Extraordinarul volum liric Octombrie, noiembrie,
decembrie al Anei Blandiana a trecut neobservat tocmai pentru
că aparţinea unei absolvente de filologie.
* Sensul jertfirii lui Labiş e limpede chiar şi pentru Puii
păsării cu clonţ de rubin. Trudind peniţa, poeţii nu vor umbla la
marxism şi în genere nu vor scrie pentru popor. (Pentru popor
vor scrie cu sentimente maneliştii!). Dar partidul îi va
recompensa pe scriitori cam egal: fie pentru poezie limbistică,
fie pentru poezie lingvistică.
* Desigur, lui Labiş nu-i dă prin cap să se căpătuiască
justificând Canalul, ca s-o ia spre Occident prin Poarta
Brandenburg. El crede că poate mişca din interiorul sistemului
ceva. În toamna lui înţelege că suntem mai sovietici decât
Hriuşciov şi ar vrea să se întoarcă acasă, la Mălini!
* Înţelepţirea lui Aurel Covaci, Album Memorial, 231:
"De fapt, e vorba despre un lucru cât se poate de obişnuit:
lunecuş într-o staţie de tramvai. Alunecare şi cădere între cele
două vagoane ale tramvaiului."
* În procesul -verbal: "Locul unde s-a produs accidentul a
fost luminat cu becuri electrice, iar terenul a fost uscat".
* Nesomnul Mariei Polevoi: sinucidere cu somnifere în 20
iulie 1978. Să aduci un bărbat în staţia de tramvai la sigur şi să
nu se vadă că vă cunoaşteţi şi chiar vă pregătiţi de un pahar de
împăcare, ah! iată un profesionalism tehnic care anulează orice
30