Cap 3 Caracterizare ape suprafata_DA Somes-Tisa - Apele Romane

presupusi a se afla in relatie indirecta cu comunitatile biologice (relatie de tip cauzaefect)
• Abordarea bottom-up – tipologie bazata pe masuratori directe a variabilitatii
comunitatilor biologice (relatie de tip efect-cauza) prin care se urmareste o verificare
biologica a tipologiei abiotice
• Suprapunerea celor doua abordari pentru definirea finala a tipurilor de corpuri de apa
Pentru caracterizarea tipologica abiotica a cursurilor de apa din Romania, avand la baza
sistemul B de clasificare (Anexa II a Directivei Cadru Apa), s-au utilizat urmatorii parametri :
-obligatorii – care conduc la primele diferentieri :
• ecoregiunile;
• altitudinea bazinului;
• caracteristicile geologice;
• suprafata bazinului de receptie
-optionali – care conduc la diferentieri mai detaliate :
• structura litologica a patului albiei;
• debitul specific mediu multianual;
• debitul specific mediu lunar minim anual cu asigurare de 95%;
• caracteristicile climatice: precipitatiile medii multianuale si temperatura medie
multianuala;
• panta medie a cursului de apa
Ecoregiuni
Din cele 25 de ecoregiuni definite pentru Europa in Anexa XI a Directiva Cadru in domeniul
Apei (Ilies 1978), pe baza caracteristicilor ecologice si a distributiei geografice a faunei acvatice, in
spatiul hidrografic Somes-Tisa, s-au delimitat 2 ecoregiuni:
- ecoregiunea 10 – muntii Carpati, in cadrul careia poate fi considerat si podisul
Transilvaniei ca o subecoregiune.
- ecoregiunea 11 - cimpia Ungara sau Panoniei.
Acestea sunt reprezentate in Fig 3.2.
5