Descarcă revista în format PDF - idea

mai autoreflexivæ“, prin crearea, pe fundalul unei societæfli capitaliste øi al unei culturi
a consumului, a unei colecflii „care ræspunde nevoilor actuale ale individului, experienflelor
sale“. 7 Colecflionarea øi arhivarea individuale apar, astfel, ca soluflii imediate
de ræspuns øi de rezistenflæ la aparentul haos al lumii contemporane, puternic orientat
însæ în sens comercial, denunflînd abisul colectærii de bunuri inutile. Lucrarea
Liei Perjovschi este una dintre puflinele lucræri care ræspunde cel mai bine „cartografierii“
impuse øi dorite de cætre BB3.
Hærflile personale ultime: decartografierea
Hærflile artistice sînt cele ale unui traseu foarte personal øi subiectiv. Mikael Lundberg
creeazæ Linia vieflii, cinci ani din viafla artistului, urmærit zi de zi, captat cu ajutorul
unui sistem GPS, traseu ce devine repetitiv øi monoton, redus la o schemæ. Apoi,
e Buhara al Monei Hatoum, covorul persan identic cu cel al copilæriei, ros, mîncat
de molii exact în forma mapamondului, e Harta din carne a continentului american
realizatæ de cætre artistul Karlo-Andrei Ibarra, care pune problema postcolonialismului
Americii Latine øi a locului sæu de origine, Puerto Rico, spafliu asociat acum
Statelor Unite, dar cu un „comportament“ propriu Americii Latine, Lumea din memorie,
a Emmei Key, precum øi România desenatæ de Adrian Matei pe hîrtie igienicæ ieftinæ
roz, øi, de aici, „igiena socialæ“. Este, de asemenea, extraordinarul proiect al artistului
german Lukas Einsele, One Step Beyond [Cu un pas dupæ], raport asupra minelor
antipersonal øi victimelor sale, studiu emoflional accesibil pe http://www.one-stepbeyond.de.
Lucrarea lui Renaud Auguste-Dormeuil, The Day Before_Star System [Ziua de dinainte_Sistem
stelar], expusæ la Galeria Orizont, este imaginea bolflii cereøti, cu o
zi înaintea unui bombardament militar. Guernica, Hiroshima, Bagdad, New York.
Nu desenarea unei hærfli, nu inventarea unei noi tehnici, ci fotografia constelafliilor
cereøti, fotografia calmului, a liniøtii de dinainte – cerul-victimæ, væzut ca o flintæ a atacatorului
(pe aceeaøi linie se plaseazæ tînærul artist israelian care træieøte la Amsterdam,
Sagi Groner, în cel mai recent proiect al sæu, Scale Tale [Poveste de scaræ],
prezentat anul acesta la Casino Luxembourg, în cadrul expozifliei Locked In [Încuiat
înæuntru], el construind machetele exacte ale unor locuri distruse de bombardamente:
macheta nu ca simbol a ceea ce va fi øi se aflæ doar în stadiu de proiect, ci a ceea
ce a fost øi acum nu mai este). Bolta cereascæ a lui Dormeuil este øi imaginea ultimæ
væzutæ de cei care peste cîteva ore urmau sæ moaræ, este ultima imagine înregistratæ
de retinæ, acea imagine pe care de atîta vreme øtiinfla încearcæ sæ o capteze færæ
a reuøi øi pe care artistul francez o expune, simplu, în fafla noastræ. Cînd Pæmîntul
este cartografiat, invizibil, din cer pentru a fi distrus, harta supremæ, ultimæ, este cea
a cerului redat cosmosului. Harta ca deteritorializare.
Map of the American continent created by the artist Karlo-Andrei
Ibarra, which raises the question of the Latin America post-colonialism
and his place of origin, Puerto Rico, a space now associated with
the United States, but with a “behaviour“ specific to the Latin America,
the Memory World of Emma Key, as well as Romania being drawn
on cheap pink toilet paper by Adrian Matei, hence “social hygiene“.
There is also the extraordinary project of Lukas Einsele, One Step
Beyond, a report on antipersonnel mines and its victims, an emotional
study available at http://www.one-step-beyond.de.
The work of Renaud Auguste-Dormeuil, The Day Before_Star System,
exhibited at the Orizont Gallery, is the image of the sky one day
before the military bombing. Guernica, Hiroshima, Bagdad, New
York. It’s not a drawing of a map or creating a new technique, but
the photograph of the constellations, the photograph of calm, of the
silence before – the sky as a victim, seen as a target for the attacker
(it is along the same lines that the young Israeli artist Sagi Groner,
who lives in Amsterdam, places himself with his latest project, Scale
Tale, which was presented this year at Casino Luxembourg, in the
Locked In exhibition, where he built exact models of the places
destroyed by the bombings: the model not as something to come
and which is still a project, but as something that has been and now
it’s gone). Dormeuil’s sky is also the image seen by those who were
about to die within a few hours, is the last image captured by the
retina, that image which science is unsuccessfully trying to capture
for so long, and which the French artist simply presents us with it.
When the Earth is being invisibly mapped from the sky in order to be
destroyed, the supreme, the ultimate map is that of the sky given
back to the cosmos. The map as deterritorialization.
Adrian Matei
Hygienic, toilet paper manual printed, metal and ceramic support,
15,5 × 11 × 7 cm, 2008, courtesy the artist
O bienalæ în aøteptare
BB3 a depliat hærfli ale lumii contemporane, investigînd multiplicitatea conflictualæ
a cartografierii actuale a umanului. Pentru artæ, harta este nu calcul, ci rizom: „Harta
poate fi desenatæ pe un zid, poate fi conceputæ ca o operæ de artæ, poate fi
construitæ ca o acfliune politicæ sau ca o meditaflie“ (G. Deleuze øi F. Guattari, Mille
plateaux, Paris, Minuit, 1980, p. 20). În urma BB3 ræmîn atît o colecflie de texte critice
în jurul conceptului de hartæ øi una de hærfli øi proiecte artistice ale cartografierii
(vizibile în Pavilion, vol. 1–2), cît øi încæ o lecflie de alfabetizare a lumii contemporane
în ceea ce priveøte noile ei condiflii de viaflæ øi noile ei condiflionæri existenfliale.
O bienalæ micæ, „minimalistæ“ chiar, ca realizare, o bienalæ-concept, dar „pe trend“,
foarte atentæ la „vocile“ gîndirii artistice actuale. Dar, cine øtie, poate cæ viitorul bienalelor
de artæ îl constituie tocmai „minimalismul“, împræøtierea øi plierea cartograficæ.
94