M. Lovinescu - arhivaexilului.ro

62/\ In anul urmtrtor, a venit la Festivalul de la Berlin,TTeatrul Munieipal. Ne-am dus din nou. Atitudinea actmilon sesehiubase insil era lim@e ca li se dtdusem instmetiuni strietesd nu aiha uiei un eontaet eu noi"G holul teatrului, am ca.dt omultime de fignri eunmeutg mane par{e din r.eopeetivii actciIlmi fusesere colegi de Institut. se dtau la nrf qi lasau capul in!r' stinjenif-i, fiindu-le friee sa sprna maear 'buna ziua", ?naeeastd atmoefer& penibile qi inghetat&, un euplu doi aetoriIearqe uiei mdear nu-mi erau prieteni apropiati, au traversatholul teatrului, sub privirile tngrmite ale colegilor lor, auvenit direet la noi pi ne-au imhmtipat. Erau Mariana Mihut qivietor Reheagiue. Ne-a bucurat pi ne-a uiqeat enorm gestul lorde prietenle gi euraj. NoeI le-a spus e& i-ar faee mare plaeerese-i invite la luasfi, dar nu gtie daea ar fi oportun pentru ei.Mariana gi Yietor au ee'eeptat invitatia lui NoeI *i a doua zi Iapriuz tre-am tatilnit Ia un restaurant. A fmt o eonversa[iefoarte ealda qi amieala. La utr moment dat, Nml l-a tntnebat peRebergiue: 'cum se faee c[ dumitale, spre deosebine de totieeilalti *l€i, nu [i-a fct friet s[ te intilneEti eu nci?".La GareYietor l-a mspuns: "Domnule Bernard, eu tru vrear s[ faccartem deett pe baza talentului meu. Aga cd mie nu arce de oe strmifie friea".,' /'a - )2n','h4r -bY: