cronica dramatică

C I O B A N U L B A T R A N
(FRAGMENT)
DE
A D R I AN M A N I U
ÎNTRE cimitirul vecrjiu şi sat
Mai stă bordeiul jumătate dărâmat,
Coperit cu stuf, cu găuri de un cot,
Dar înflorit cu rapiţă galbenă de tot.
Cu noaptea în cap, fără să mai ia nimic în gură,
Gata de drum cu o înjurătură,
Moşul alb mână oile satului la păscut
Nu pe drumul sur spre oraş pierdut,
Ci pe mirişti ţepoase, din care sar prepeliţe grase
Şi prin arături în care urme de coceni sunt rămase.
Floarea tutunului, roză, rămâne în urmă,
Fluierul tremură, cântecul se curmă,
Din mersul încet, după iarba mare,
Satul se micşorează în depărtare;
Prin salcâmii verzi, doar bisericuţa mică
Ţuguiată căciula îşi ridică
jos stă turma: oi cu capul rezemat pe oi;
Sus se împung şi se încalecă nori greoi.
Furtuna vălureşte frunzele într'un stejar,
Un fulger sare ca din amnar,
Vântul cade strivit de furtună,
Toată turma în mers se adună
In întunecime grăbind către casă.
Ploaia ţese ţapăn argint şi mătasă,
Ploaia răpăie pe spinări aplecate,
Pătrunde prin sac şi se scurge pe spate.
Opincile rupte se împleticesc împotmolite,
Câinele scoate limba, oile sunt obosite.
Turma a intrat în ţarc lângă miei;
Htunci şi bătrânul coboară tuşind în bordei,
18