Numarul 1 - Noua literatura

„Cît din mine e în textul \la...?”Ana Chiri]oiu: Atunci cînd dintr-o carte ]i se vorbe[te la persoana întîi, cu oaparen]\ de sinceritate, ajungi s\ te întrebi la un moment dat ce e pe bune[i ce nu din ce cite[ti. Faci autofic]iune?Ana Maria Sandu: C`t adic\ din mine e în textul \la? Niciodat\ nu po]i lua ofoaie de hîrtie [i s\ tragi linie [i s\ zici c\ asta e adev\rat, asta nu. Cred c\ arputea fi cel mult amuzant. Î]i dai seama c\ pleci de la „un fapt” adev\rat saucare seam\n\ cu ce ]i se întâmpl\, cu ce tr\ie[ti. Dar, la un moment dat,chestia aia te duce în cu totul alt\ direc]ie. {i chiar ai senza]ia c\ te ia apa [inu mai [tii exact unde ajungi. Da, e [i ce tr\iesc în c\r]ile mele. Mai ales cândfaci poezie, nu are cum s\ nu fie. Depinde foarte mult de ce scrii.Autenticitatea e un concept de teorie literar\. Nu [tiu dac\ a[a se poatepune problema. Chiar e mult\ teorie aici. Uneori tot autenticismul \sta e ceamai pur\ fic]iune.Igor Mocanu: Deci, ]i s-au întîmplat ni[te p\rin]i..A.M.S.: Da, [i lor m-am întîmplat eu. P\rin]ii mei sunt doar un exempludintr-o genera]ie de oameni clona]i. În mare, în personajele mele se reg\sescdestinele [i alor mei [i înc\ al multor oameni ceva mai mari ca vîrst\ sau maimici. Ai mei s-au trezit cu un copil foarte devreme în bra]e [i via]a lor a luat-oîntr-o anumit\ direc]ie. Nu au avut foarte mult timp s\ aleag\. Eu doar amîncercat s\-mi imaginez o alt\ variant\ a vie]ii lor. Am f\cut un exerci]iu, m-amjucat, ca [i cînd din tablourile de familie a[ fi [ters pur [i simplu un copil [i a[ fimodificat fotografia pu]in în Photoshop. Acei p\rin]i sunt, de fapt, doar o structur\.Nici unul dintre ei nu exist\ ca atare în roman. E, de fapt, o poveste plasat\în anii de dinainte de a m\ na[te.A.C.: Ei s-ar recunoa[te?A.M.S.: Poate mama...I.M.: Inelul?A.M.S.: Da, avea un inel cu piatr\ ro[ie [i avea vreo 19 ani cînd m-a f\cut. M\ gîndeamc\, de fapt, de la un punct încolo, cînd te faci mare [i pleci de acas\, oamenii cei maiapropia]i î]i devin cei mai mari str\ini. De fapt nu [tii nimic despre ei. Îi prinzi într-unmoment în care ei sunt într-un fel, ni[te p\rin]i cu un copil, dar nu [tii nimic, habar n-aice sunt oamenii \ia pe lumea asta. Cum erau cînd erau îndr\gosti]i, cum î[i doreau ni[telucruri. Ai o rela]ie nu „de serviciu”, ci „de familie”. De fapt, m-am gîndit de multe ori dac\nu le-am schimbat alor mei via]a. Cu cartea asta mi-am rezolvat, poate, [i ni[te complexede vinov\]ie.A.C.: Crezi c\ Fata din casa vagon suport\ o lectur\ psihanalitic\ sau sociologic\? Tu cam celectur\ î]i imaginezi la romanul t\u?A.M.S.: Nu prea cred în grila de lectur\ sociologic\ sau antropologic\ în cazul literaturii.Literatura e o chestie care func]ioneaz\ altfel. Dac\ nu reu[e[ti literar [i î]i faci un scop dinasta, da, merge, atunci nu mai alegi.„Cînd e mic, murd\ric [i prostu],nu prea î]i vine s\-l dai la citit”A.C.: Spui c\ o lectur\ sociologic\ pentru un text ca al t\u ar fi cumva nedreapt\?A.M.S.: Nu e o lectur\ adev\rat\.I.M.: {i care e aia adev\rat\?A.M.S.: Nu [tiu, cea de stil, de voci...A.C.: Da, a[a e, stilul face ce face [i î]i treze[te ni[te amintiri. Te pune într-o dispozi]ie psihic\în care î]i vin în cap fragmente din propria copil\rie. {i eu cred c\ asta se întîmpl\ mai mult dinstil [i abia apoi din material.A.M.S.: Cred c\ aici e adev\rul. Dup\ ce scrii poezie po]i s\ faci [i chestii din astea. N-am rescrisbuc\]i mari, dar acolo unde nu-mi pl\cea cum sun\ textul, sigur c\ am tot schimbat.A.C.: Te gînde[ti la critic\? Cite[ti despre tine? Te dai în search pe Google?A.M.S.: Da, m\ mai uit, mai ales cînd [tiu c\ ar putea s\ apar\ ceva.A.C.: Unii autori spun c\ nu-i intereseaz\ critica.A.M.S.: Nu e cazul s\ cazi la pat fiindc\ unul scrie nasol despre tine, de[i nu mi s-a întîmplat,recunosc. A[a a fost [i cu cenaclul Litere al lui C\rt\rescu. Cred c\ a fost prima dat\ cînd amcitit cu adev\rat în public. Tot drumul pîn\ acas\ de dup\, [tii cum e, sim]i c\ î]i fierbe capul,î]i spui: pot s\ fiu mult mai tare decît atît.„Igor, Ana care întreab\ [i Ana care r\spunde”A.C.: E un soi de exhibi]ionism, de masochism, s\ cite[ti în cenaclu?A.M.S.: Cred c\ e un soi de masochism, dar î]i dai seama c\ f\r\ el e[ti cam mort.{i oricum, cînd scrii, de fapt, cui s\ ar\]i? E o problem\.A.C.: }i-a prins bine mersul la cenaclu?A.M.S.: Da, cred c\ mi-a prins bine. Sînt sigur\, de fapt. Depinde [i ce fel de persoan\e[ti. Dac\ e[ti foarte timid, mai ie[i din carapace, dac\ e[ti foarte orgolios[i foarte sigur pe tine, probabil c\ te mai temperezi.A.C.: Asta în rela]ia cu ceilal]i. Dar mi se pare c\ [i rela]ia ta cu scrisul t\u seschimb\.A.M.S.: Da, se schimb\, adic\ genul \la de interioritate...A.C.: ... se preg\te[te s\ fie expus\.A.M.S.: Te preg\te[te pe tine, de fapt. E ca ie[itul în lume, ca o preg\tirepentru bal din romanele ruse[ti, cînd fetele alea î[i tr\iesc jum\tate dinadolescen]\ pentru seara aia, cum se îmbrac\ [i cum merg. E un dansde societate. Rela]ia cu textul t\u e important\. Sigur c\ [tii atuncicînd ce ai scris nu e prost. Oricît de pu]in orgolios ai fi, tot [tii. Uneorimi s-a întîmplat cu unele texte despre care [tiam c\ nu sunt proastes\ aud c\ sunt foarte mi[to. E o surpriz\ pl\cut\. {i în cronici totasta m-a [i mirat, m-a [i bucurat. Nu s-a scris enorm, nu vorbim debestseller-uri, nici m\car române[ti, Din amintirile unui Chelbasanfiind [i o carte de poezie, cu receptarea de rigoare. Dar cronicileau fost o chestie chiar emo]ionant\ din punctul \sta de vedere.A.C.: Acum cite[ti cuiva în timp ce scrii? De exemplu, Fata dincasa vagon l-ai ar\tat cuiva?A.M.S.: Da, dar într-o faz\ în care era destul de avansat. Aveamnevoie de timp s\-mi dau eu seama cam ce vreau [i unde m\duc. Cînd e mic, murd\ric [i prostu], nu prea î]i vine s\-l dai lacitit.A.C.: {i cum scrii, tehnic vorbind? Î]i vine [i scrii dintr-o dat\, [idup\ aia finisezi? Sau te gînde[ti de la început exact ce vrei s\ias\?A.M.S.: Întîi m\ gîndesc la ce vreau s\ fac. De obicei nu scriufoarte mult. Pentru cartea asta aveam pove[tile, obsesiile, darmult timp nu [tiam cum s\ le leg. Pîn\ m-am hot\rît ce vreau s\fac, mi-a luat ceva timp.A.C.: Cam cît timp?A.M.S.: Se cam fac vreo trei ani. {i m-am cam disciplinat, amcam scris dac\ nu în fiecare zi, m\car mi-am deschis documentul.A.C.: Aveai o schem\ în cap cînd scriai?A.M.S.: Cînd m-am apucat de Fata din casa vagon, [tiam c\ amtrei pove[ti [i c\ o s\ merg pe aceast\ structur\ de biografiialternative. A fost [i un pariu cu mine. La început m-am gîndit c\nu pot s\ scriu proz\ propriu-zis\, apoi am început cartea [i astaa ie[it.„Au venit la mine ni[te oameni în vîrst\pe care nu-i v\zusem niciodat\, [i mi-auzis c\ le-a pl\cut foarte mult fragmentulcitit”scriitor: fa]` - profilI.M.: De ce un copil? De ce ai pus un copil la treab\?A.M.S.: E doar în prima poveste, s\ [tii. Apoi mai apar înc\ dou\voci, cu vîrste diferite.A.C.: Dar a ie[it în fa]\ copilul din tine? C\ e greu, totu[i, s\ redai vocea unuicopil.A.M.S.: Aici era generoas\ partitura, pentru c\ îmi permitea multe genul \stade poveste. Într-un fel e doar mimat\ vocea feti]ei, sînt multe lucruri care nuse ]in, psihologic vorbind.5noua literatur`........................................................................................noiembrie 2006............................................................................................num`rul 1