Revista Coloana Infinitului nr. 63 - Brancusi

La conscripţia din 1743, denumirea localităţiiera Bezsierek, majoritară fiind populaţia sârbă.Fiind un veac plin de frământări şi adânciprefaceri sociale, bănăţenii îndură cu stoicism silniciileadministraţiei până în 1767 când se ajungela revolta poporului, care prezintă un memoriuadministraţiei. Se crează o stare de spirit încordată,care duce la vizita lui Iosif al II-lea în Banat pentrustudierea situaţiei. Fiind nemulţumit de rezultateleobţinute în urma aplicabilităţii principiilor stabilitede Imperiul Austro-ungar şi descoperind realitateacelor menţionate în memoriu, Iosif al II-lea dispuneaplicarea unor reforme destul de avansatepentru acea perioadă, reforme în care era inclusă şinecesitatea dezvoltării culturale, trecându-se astfella organizarea de către stat a şcolilor elementare şisuperioare, punându-se accent pe predarea în limbamaternă a populaţiei: română,sârbă şi germană.Decizia administrativă din 1773 are ca finalitatestrămutarea satului de pe Dealul Crucii înactuala vatră. La început satul se întinde numai pepartea nordică a şoselei fiind populat de români şisârbi, iar germanii vor popula partea de sud.Se spune că prima generaţie de colonişti nua găsit în Banat decât moartea, a doua generaţiea întâmpinat sărăcia, mlaştina şi stuful şi abia atreia generaţie de colonişti germani a reuşit să-şiîntemeieze gospodăriile.In 1777 mai trăiau doar 13 suflete de şvabiîn localitate.Impărăteasa Maria Tereza (1740-1780)numeşte pe Kristof Nieczy comisar regal , avândsarcina de a se ocupa de colonizarea germanilor înteritoriul de dincoace de Mureş (Banat) .In 1785-1786 au sosit în localitate un numărde 500 de germani, fiind deja pregătite pe 4 străzilungi şi largi 116 case şi 10 case pentru funcţionariiadministraţiei, construite de stat, deoarece aveauadministraţie separată de cea a românilor constituind«Deutsche Kleinbetschkerek»având peştampilă un pod şi păsări de apă. Aceste case aveaupereţii din pământ bătut, acoperişul era din stuf.In zonă era lipsă acută de materiale de construcţii:lemn şi piatră. Casa era împărţită în camera marela stradă, bucătărie spaţioasă, ,,şpais’’, adăposturipentru animale mari şi mici. Acest tip de casă aveasă devină tipul casei şvăbeşti. Se mai păstreazăimobilul cu numărul 644 construit în anul 1914,de Bucher Ioan pentru fiica sa Anna-Maria,căsătorită Lauer, păstrată prin moştenire de familieMonografieşi declarată monument istoric.Peste 85% din familiile colonizate, au fostîmproprietărite cu câte 32 jugăre teren arabil, plusvite mari şi inventar agricol, restul de 15 % a primitnumai 16 jugăre de pământ şi au fost scutiţi deimpozite timp de 10 ani.La 7 ianuarie 1786 se naşte în ,,DeutscheKleinbetscherek’’ primul copil de colonişti germani,Heinrich Anna Prectulla. Cisper Franciscţinea evidenţa stării civile.Date demografice din acea perioadă ne aratăcă procesul colonizării populaţiei germane peaceste meleaguri, nu s-a făcut uşor, frigurile debaltă pregătind terenul tuberculozei, care secerafără milă zeci de vieţi anual. Rândurile coloniştilorgermani au trebuit să fie completate după aceea dealte colonizări în masă.Cu minuţiozitatea specific germană au fostconsemnate următoarele date demografice:-In 1787 se nasc 36 copii germani şi suntînregistrate 69 decese ;-In 1788 se nasc 34 copii germani şi suntînregistrate 46 decese ;-In 1789 se nasc 41 copii germani şi suntînregistrate 49 decese.Anul 1795 fiind iarăşi un an agricol sărac,coloniştii germani sunt scutiţi în continuare de impozitepe încă 10 ani, deci până în 1805. Bucurându-sede mari privilegii, germanii din comună aufost mai înstăriţi decât românii şi în scurt timp auputut ridica biserica şi şcoala în limba germană.Dintre germani au emigrat mulţi în America, deunde întorcându-se cu bani au avut posibilitatea dea cumpăra moşiile conlocuitorilor şi în anul 1811construiesc biserica, aceasta fiind cea mai maredintre cele trei biserici construite în sat şi singuracare are ceas (astăzi în stare de nefuncţionare),adus de la München în anul 1893. Acesta băteaorele, jumătăţile şi sferturile de oră. In urma furtuniidin 28 iulie 1998, biserica a fost grav afectată,fiind total descoperită, partea superioară a turnuluis-a dărâmat şi a căzut prin acoperiş spărgând plafonulboltit. Astăzi lăcaşul de cult este acoperit cutablă, dar tavanul boltit nu a fost reparat. Pe faţadaprincipală sunt două statui reprezentând doi sfinţi.Biserica este în stare de nefuncţionare, slujbeleţinându-se în casa parohială .Colonizarea germanilor este considerată cafiind un eveniment important în viaţa localnicilor,prin schimbarea stilului de viaţă, prin influenţa în4 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

cum se intră, pe rândul al doilea, în dreapta estecrucea eroului căzut pe front în comuna noastră.Înscrieri pe cruce: “Aici se odihneşte eroul ŞtefanVior în etate de 22 de ani, Reg.17 inf. Lugoj, căzutla 15 septembrie 1944 pentru apărarea patriei.Gândul nostrum se înalţă / Către tine scump erou/Şi în vremuri de restrişte/ Vei găsi în noi ecou-Şt.Poştaşu”.IV. DIMITRIE ŢICHINDEAL (1775-1818)Adept al Şcolii ardelene, alături de MihailRoşu, Paul Iorgovici, C.Diaconovici-Loga, DimitrieŢichindeal reprezintă spiritul redeşteptăriinaţionale şi aderarearomânilor bănăţeni laideologia luminilor.Tăria credinţei sale înviitorul neamului i-asugerat lui Eminescumetafora ,,gură deaur» din Epigonii, iarexpresivitatea limbajuluiartistic al Fabulelorşi adaptărilor l-aîndreptăţit să-l aşezeîn rândul poeţilor care,,au scris o limbă ca unfagure de miere.»S-a născut înanul 1775 în comunaBecicherecu Mic, dintr-ofamilie de preoţi.Incă din şcoalaprimară, în satul natal,a învăţat limbilesârbă şi germană. LaTimişoara a urmat gimnaziul,iar apoi uncurs necesar pregătiriipentru cariera didactică. A fost învăţător la Belinţ(1794), la Beregsău şi în alte sate bănăţene, contribuind,paralel, la răspândirea cărţii şi îmbrăţişândcariera de traducător, dar mai ales adaptând cărţilescriitorului sârb Dositei Obradovici la necesităţilespirituale ale poporului român.In 1801, ia hotărârea să se facă preot şi înacest scop, pleacă la Timişoara unde studiază şaseluni. A ascultat aici cursurile profesorilor PavelChenghelati şi Mihai Martinovici. Admira la ceidoi dascăli ai săi zelul cu care ei propovăduiauMonografieînvăţătura, faptul că nu se închistau, ca şi ceilalţi,cu totul în dogmele bisericeşti; dimpotrivă,combăteau superstiţiile şi obscurantismul.Cu toate că, după cele şase luni de teologie,n-a mai făcut alte studii oficiale, dorinţa dea cunoaşte, inteligenţa rară cu care era înzestrat,stăpânirea limbilor sârbă, germană, maghiară,latină şi greacă i-au înlesnit situarea între cei maiculţi oameni ai Banatului de la sfârşitul secoluluial XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea.Revenind la învăţământ, la Becicherecu Mic(1802), se impune repede ca un dascăl sârguincios,devotat şi talentat. Datorită competenţei sale înprobleme de instrucţie,autorităţii morale şiprofesionale de carese bucură în rândurilecolegilor, «crăiascadirecţie» îl pune să inspectezeşcolile, ceea ceconstituia un bun prilejpentru a-şi da seama desituaţia învaţământuluinostru. Acum cunoaşteîn sate numeroşi intelectualicare se luptăcu greutăţile, depuneforturi şi fac sacrificii,,pentru luminareapruncilor « .C a r i e r apreotească îl ispiteşteîn 1805, când devinepreot militar, iarapoi titular al parohieidin Becicherecu Mic.Dar numai după doiani intră în conflictcu capii bisericii dinCarlovăţ, a cărei dominaţie se întindea şi asupraTimişoarei şi Aradului. La 29 iunie 1807, preoţiidin Banatul timişean fac un ,,recurs maestatic»,cerând ca în postul de director al şcolilor naţionale,rămas vacant, să fie numit un român, a cărui misiuneprincipală va fi să stimuleze ,, luminareatinerimii prin şcoală, să trezească în generaţiilenoi virtuţiile strămoşilor noştri romani şi astfelvor putea dovedi lumii că poporul român trebuiesă aibă o altă soartă, decât cea prezentă. DimitrieŢichindeal se numără printre semnatarii docu-8 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

mentului, iar momentul respectiv atestă interesulpermanent pentru problemele învăţământului.Nu peste mult timp, sufletul i se va umple deamărăciune şi va arăta că, în ciuda entuziasmuluişi a spiritului de sacrificiu al intelectualilor români,învăţământul nostru nu putea să facă progrese, dincauza condiţiilor materiale necorespunzătoare,oferite de administraţia imperială. Mizeria în carese zbătea învăţământul românesc îi va smulge, la1813, declaraţii acuzatoare: ,,De voieşti să ştii însat unde e şcoala, nu întreba pe nime, ci du-te, apoivei afla o casă nu departe de biserică, desgrădită,descoperită, cu fereştile sparte şi cu hârtie lipită;să ştii că aceea e şcoala».In 1812, se înfiinţează preparandia (şcoalanormală) română din Arad, a cărei durată de studiise întindea pe un interval de 15 luni. Sunt numiţica profesori unii dintre cei mai de seamă intelectualiai vremii, din părţile respective: DimitrieŢichindeal, director, profesor catechet, care predaşi limba germană, Ion Mihuţ profesor de pedagogie,metodică şi istorie, Iosif Iorgovici (nepotal lui Paul Iorgovici), la matematici şi geografie,C.Diaconovici-Loga, profesor de gramatica limbiiromâne, concept şi cantere bisericească. Salariulanual pentru un profesor era de 800 fiorinţi , iarpentru catechet de 500. Şcoala se întreţinea cuajutorul materialului provenit ,,de la nordul delegea noastră», contribuţia statului fiind infimă.Indată ce a luat conducerea preparandiei,neobositul Ţichindeal s-a apucat să lucreze curâvnă, în ciuda condiţiilor materiale grele defuncţionare a şcolii şi a lipsei de cărţi. Împreunăcu ceilalţi profesori, el a căutat să-i instruiascăpe viitorii învăţători în conformitate cu cerinţeleveacului luminilor.La un an după înfiinţarea şcolii, publicălucrarea ,,Arătare despre starea acestor noao introdusescolasticeşti instituturi ale naţiei româneşti,sârbeşti şi greceşti», unde scrie pe larg despre felulcum a fost ea înfiinţată, cum funcţionează şi aduceelogii celor care au ajutat-o, văzând în gestul lorun act de binefacere pentru naţiunea română.Paralel cu slujirea şcolii, Ţichindeal s-a angajatîn lupta dusă împotriva stăpânirii bisericeştide la Carlovăţ, fiind organizatorul acţiunii de înlocuirea neputinciosului episcop Avacumovici dinArad, cu un episcop român, în stare să încurajezemoral şi material dezvoltarea culturii române dinBanat şi sud-vestul Transilvaniei. Prin aceasta aMonografieintrat în conflict deschis cu stăpânirea bisericească.Mitropolitul Ştefan Stratimirovici din Carlovăţinforma în 1813 Viena şi consistoriul din Arad înlegătură cu activitatea lui Ţichindeal, cerând anchetareaşi pedepsirea lui. Când Avacumovici i-achemat pe profesorii preparandiei în faţa consistoriului,pentru a-i trage la răspundere, aceştia au refuzatsă se prezinte, răspunzând printr-o scrisoare,cu mândria şi demnitatea ce-i caracteriza: ,, Dreptaceea rămânem în sfera noastră».Lucrurile nu s-au oprit aici,Tichindealfiind acuzat că absentează de la prelegeri, că eneastâmpărat, imoral, iar arădenii n-ar fi preamultumiţi de metoda lui de predare. După efectuareaanchetei, magistratul comitatului Arad raportaurmătoarele:,,...s-a citit în public cauza contra numituluicatichet, dar cetăţenii, adunaţi în număr mare, audeclarat că nu au nimic contra luiŢichindeal, carefiind un om de inimă şi înţelept e vrednic de toatălauda şi că în toate privinţele sunt mulţumiţi, precumşi modul lui de predare, aşa şi cu caracterullui moral».Ajungându-se la asemenea concluzii, erafiresc să nu i se poată aplica nici o pedeapsă.Prilejul se va ivi, însă, nu peste mult timp, căci în1814 publica ,, Fabule şi moralnice învăţături»,care atrag o anchetă mult mai severă şi cu urmărifoarte grave pentru el. Mitropolitul Stratimirovicpune totul în mişcare, spre a-l distruge. Fabulelese confiscă, de la el şi de la cei care apucaseră să lecumpere, apoi se fac toate cele trebuitoare pentrua fi înlăturat din învăţământ. Destituirea din postulde director a avut loc la 30 mai 1814, pe bază dedecret regal şi aparţine lui Nestorovici. Peste unan, în 1815, a urmat şi destituirea de la catedră.Ţichindeal se adresează atunci cu o plângere palatinuluicerând restituirea exemplarelor confiscate,precizând ce a urmărit prin publicarea Fabulelor şicare ar fi consecinţele dacă nu i s-ar face dreptate:,,...de la editarea acesteia şi a încă alte opere folositoaream avut în vedere numai şi numai culturaşi formarea spirituală a naţiunii mele numeroase;şi dacă curtea şi înălţimea voastră împărăteascăare la inimă cultura poporului român de aici, multrămas în urmă, totuşi ar refuza un sprijin în aceastăprivinţă mie sau oricărui alt bun român, atunci,spre marea nenorocire a acestei sărmane naţiuni,cultura românilor va rămâne şi pe mai departe doardorinţă pioasă, a cărei realizare cu greu ar puteaColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara9

Monografieavea loc şi prin urmare acest scop înalt nu s-arputea atinge niciodată». Dar «rugarea» lui rămânefără ecou şi de la 15aprilie 1815, Ţichindealse retrage în parohia sadin Becicherecu Mic,continuând lupta cu altemijloace.In iulie 1815, cereaînfiinţarea unui ziarpentru românii din Imperiulaustriac. Intenţia,nerealizată, merită a ficonsemnată ca una dintreprimele preocupăripentru presă la noi.După moarteaepiscopului Avacumovicidin Arad, seangajează în acţiuneaconsacrată numirii unuiromân în scaunul rămasvacant. In 19 august1815, el se numărăprintre cei trei preoţidesemnaţi să meargăîn audienţă la împăratşi să ceară ,,episcop deneamul nostru a ne da».Continuă să se preocupede soarta învăţământului românesc, protesteazăîmpotriva măsurilor de deznaţionalizare.Ca preot al Becicherecului, DimitrieŢichindeal a mai funcţionat până în 19 august1817. Atunci s-a îmbolnăvit şi a fost dus la unspital din Timişoara, unde a murit la 19 ianuarie1818. Conform dorinţei sale, a fost înmormântatîn satul natal. Traducerea şi localizarea cărţilorcu caracter moralizator a fost o îndeletnicirepermanentă a lui D.Ţichindeal, transformată curândîntr-o veritabilă pasiune. E neîndoios faptulcă el a tradus şi localizat un număr mult mai marede cărţi decât a tipărit. Dintre lucrările rămase înmanuscris amintim următoarele:1.Despre sărbători, traducere din 1802 dupăIovan Muscatirovci.2.Dogmaticeasca teologie sau cuvântarede Dumnezeu a pravoslavnicei mărturisiri aRăsăritului.3.Păstoreasca teologie sau învăţături pentrudatoriile preoţeşti.4.Istoria bisericească sau poveste a Bisericiide mărturisireaRăsăritului.5.Predici originale- informare H.Rădulescu.6.Hristianismulcum este şi cumar putea să fie dupăglasul Evangheliei.7.Catehism.8.Întâmplărilevieţii înţeleptului DositeiObradovici.9.Viaţa lui Isus(traducere).F i g u r aemblematică a mareluicărturar a fostpentru prima datăreprezentată de pictorulbănăţean SavaPetrovici.Tabloulexecutat în tehnicaulei pe pânză, de 70x 50 cm, datat 1815,a fost donat AcademieiRomâne deziaristul timişoreanGeorge Ardelean, la 1892 primind confirmareacu nr.5841/20 nov.1892, donaţie consemnată şi înGazeta poporului din Timişoara, nr.33/1892.In bronz apare figura ilustrului cărturar pemonumentul său din centrul comunei BecicherecuMic, sfinţit la 4 decembrie 1932, însoţit deurmătorul text: “Ridicatu-s-a acest monumentprin Primăria Municipiului Timişoara la dorinţafierbinte a toată suflarea românească din Banatîntru pomenirea nemuritorului profet bănăţean alRenaşterii pe care Eminescu l-a numit gură de aur,Dimitrie Ţichindeal, fost învăţător naţionalnic înBecicherecu Mic şi al şcoalelor preparande românedin Aradul vechiu slugărit catichet , cum s-a intitulatel, răposat la 19 ianuarie 1818 , îngropat încimitirul românesc fără cunoaşterea locului său deveşnică odihnă”.V. PORTUL POPULAR AL LOCUITO-RILORPORTUL POPULAR AL ROMÂNILOR10 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

MonografieŞI AL SÂRBILOR. In lucrarea ,,Banatul de laorigini …” , J.J.Ehrler scrie că îmbrăcămintearomânilor şi a sârbilor de rând, în timpul verii,consta dintr-o cămaşă, brodată uneori cu fir turcescşi dintr-o pereche de izmene din pânză de in.Românul îşi acoperea capul cu o căciulă neagrădin blană de oaie, iar în jurul trupului purta o curealată de piele, ţintuită cu nasturi mari şi galbeni.Sârbul purta în locul acestui chimir un brâu ungurescalbastru. Pe cap purta fie o pălărie cu borurilerăsfrânte pe jumătate, fie o cuşmă de hussar, făcutădin pâslă. Sârbii şi românii avuţi se îmbrăcau cuşube albe sau albastre şi purtau cizme.Portul de iarnă al oamenilor de rând constăîntr-o bundă (cojoc) din blană de oaie sau “cabarnic”(manta) din lână. Purtau iţari lungi din pânzăgrosolană, peste care atârna ca podoabă, cămaşa.Picioarele le înveleau cu obiele din lână şi încalţauopincile care se legau cu ,,nojiţe” de piele în jurulpiciorului.În timpul verii, femeile purtau o cămaşălungă de in, împodobită la gât şi la mâneci cu firturcesc. Aceasta era strânsă pe trup cu două opregedin franjuri de lână roşie, galbenă şi verde. Iarna,îmbrăcămintei i se adăuga doar un cojoc şi opereche de cizme.Părul era foarte frumos împletit şi împodobitcu multe pietre false şi ace. Femeile care aveaubani, îşi atârnau pe frunte bănuţi de 20, 17, 10 şi7 creiţari în şiraguri de formă triunghiulară. Cerceii,făcuţi din bucăţi de alamă şi pietre false, erauadeseori foarte grei, dar fără valoare.PORTUL POPULAR AL GERMA-NILOR. Portul era asemănător cu al şvabilor dinţinuturile dunărene. Femeile purtau culori pastelatecare nu atrăgeau atenţia, pe când bărbaţii îşiadoptau ţinuta mai mult după moda orăşenească.De asemenea este de remarcat deosebirea evidentăce se făcea între portul femeilor măritate şi cel alfetelor. Fetele aveau dreptul să nu poarte batic, întimp ce femeile măritate erau obligate să-l poarte.In jurul vârstei de 40 de ani, femeile măritate începeausă poarte îmbrăcăminte de culoare neagră.Portul popular bărbătesc adus odată cu colonizareagermană de către coloniştii din ţinuturileTrier şi Hamerstein s-a amestecat şi din cele douăporturi s-a format unul specific noii aşezări.În prima jumătate a secolului al IX-lea, întimpul maghiarizării, multe din piesele vestimentareau fost sacrificate şi înlocuite cu cele specificmaghiare.În jurul anului 1880 şi mai târziu, duminicaşi la sărbători, bărbaţii purtau pantaloni bleumarinstrâmţi, băgaţi în cizme şi brodaţi cu fir negru. Dinmaterial negru aveau o jiletcă ce se putea încheiapână la gât. Peste jiletcă purtau o jachetă, iar lagât purtau cu plăcere fular negru. Pălăria neagrăa înlocuit în secolul al XVIII- lea pălăria în treicolţuri. Bărbaţii şi tinerii încep abia la sfârşitulsecolului al XIX- lea să poarte mustăţi. Probabilcă şi la noi, în prima jumătate a secolului al IXlea,bărbaţii să fi purtat o coadă împletită cu grijă. În lunile de vară purtau pantaloni albi, strâmţi,băgaţi în ciorapi din lână albă. În picioare purtaufie papuci din piele, fie cipici crosetaţi din lânăneagră şi tălpuiţi cu piele. Cămaşa de in era legatăla brâu cu un sorţ. După primul război mondial,pantalonii albi sunt înlocuiţi cu stofele produsede fabrici. In jurul anului 1900, dispar pantaloniiînguşti maghiari, fiind înlocuiţi cu cei largi.Cizmele sunt înlocuite cu “ziehshuch” (pantofide gumă). În anul 1912 culoarea neagră esteînlocuită cu cea maro, care devine predominantă încostumele bărbăteşti. Cămăşile cu dungi încep săse poarte în jurul anului 1920, la care intelectualiipurtau cravată. Iarna se purta bundă sau palton.Odată cu terminatea şcolii, fetele erau consideratemari şi erau supuse procedurii de a se coafa.Părul era lipit de cap şi pentru a realiza acest lucruse folosea apă cu zahăr, apoi era împletit într-ocoadă, la capăt mai lată pentru a putea fi prinsăcu ajutorul pieptenelui, în jurul capului.Până în jurul anului 1910, îmbrăcăminteade sărbătoare consta într-o bluză albă brodată şi ofustă de culoare deschisă, plisată. Pentru a sta câtmai înfoiată, femeia purta câte 4-6 fuste pe dedesubtşi ele plisate. Baticul cu franjuri mari, pictat cuflori era legat în cruce pe piept. Peste fustă îşi legaun şorţ negru brodat. In jurul anului 1900, numărulfustelor scade şi bluzele albe au fost înlocuite cualtele în culori mai vii. Duminica, femeile purtauo fustă neagră de catifea, care se purta peste fustaobişnuită. Cele mai bogate le garniseau cu blană.Capul şi-l acopereau cu baticuri negre. Pentru ase apăra de frig, foloseau o eşarfă mare,de culoareneagră, în care se înveleau.Aceste schimbări în portul popular au fostsurprinse de învăţătorul Gerhard Jakob în poezia“Von Stuf zu Stuf” – 1916 ( Din stuf în stuf).Uită-te cum a fost odată,Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara11

In timpuri vechi şi acum chiarDe rugă era totul în sărbătoare,Ce îmbrăca lumea atunci?Bunicul îşi punea căciulaPantalonii bleumarin pe picior şi ciorapipesteÎşi lua jacheta, încălţa papucii,Şi toată treaba era terminată.Tatăl meu care purta deja pălărie în treicolţuriIn loc de pantaloni bleumarin pe picior, aredeja pantaloniLa jiletcă are deja nasturi metaliciIncălţa cizme cu cârpe înăuntru.Acum vine, am deja pălărie,Jiletca, haina, cravata, îmi stau bine,Am pantofi cu nasturi şi ciorapi.Aşa se schimbă cu timpulBăiatul meu poartă la gât cravataJobenul şi-l îndeasă pe capAre frac, pantaloni şi chiar pantofi de lac,Are vestă. Ce spui de acestea?Nepotul meu ajunge aşa departeIncât poartă încălţări ce se numesc sandaleMamă, ce stai în faţa vetrei acas ,Ce spui tu la toate acestea ?Eu parcă aud şi acum glasul mamei,Din departare cum striga:Purtaţi chiar şi pantofi din lac,Cravată, chiar şi fracInsă una vă rog, din toată inima să nuuitaţiRămâneţi şvabi, rămâneţi şvabi.PORTUL POPULAR ACTUAL. Portulpopular şi-a păstrat pe parcursul ultimelor veacuripiesele componente specifice portului popularbănăţean . S-au produs modificări semnalate maimult în ornamentică şi cromatică. Intensul procesde industrializare şi urbanizare din secolul alXX- lea a generat o restrângere considerabilă autilizării portului popular. Costumul popular estefolosit de către persoanele mai în vârstă sau cuocazia unor sărbători.La bănăţeni, costumul popular femeiesccuprinde: cămaşă cu poale, opreg, catrinţă, pieptar,opinci, piese de acoperire a capului ( batic sauceapsă) şi cele pentru vreme friguroasă, cojocsau şubă.Costumul popular bărbătesc este compusdin: pieptar şi cingătoare (brâul), care suntexecutate admirabil, în comparaţie cu cioareciiMonografie12 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara(pantalonii) de factura simplă, confecţionaţi dindimie de calitate superioară. Aproape întreagasuprafaţă a brâului şi pieptarului este acoperităcu broderii. In general, la costumul popular fieromânesc, şvăbesc, maghiar sau sârb, elementulremarcabil care oferă un aspect estetic deosebit,îl constituie ornamentaţia, realizată prin broderii,cusături, franjuri, aplicaţii de piele, mătase, fire deargint, nasturi şi aplice metalice.VI. DESCRIEREA MONUMENTELORISTORICE DIN COMUNA BECICHERECUMICI.SATUL VECHI SEC.XIV-XV EPOCAMEDIEVALĂTipul monumentului arheologic: Sit arheologicNumele antic al sitului :PECKEREKYCoordonatele geografice actuale: 2 km NV decomuna Becicherecu MicCodul în LMI/ codul RAN : TM-I-s-B-06052Încadrare cronologică: 1334-1773Scurtă descriere: Aşezare medievală - satul vechiBecicherecu Mic locuit de români şi sârbi, denumit şiDealul Crucii.II.BISERICA ORTODOXĂ SÂRBĂTipul monumentului: BisericăDenumirea actuala: BisericăCodul în LMI :TM-II-m-A-06183Datare: 1823Scurtă descriere: Biserica a fost sfinţită la 26decembrie 1823.Hramul bisericii este “Mutareamoaştelor Sf.Nicolae”. Iconostasul este pictat deNicola Alexici la 1861.III.CASA CU NR.644 BECICHERECU MICTipul monumentului : CasăDenumirea actuală: Casa particularăCodul in LMI: TM-II-m-B-06184Datare : 1914Scurtă descriere: Ridicată de Bucher Ioan pentrufiica sa Bucher Anna-Maria căsătorită Lauer. MesterThierung Mathias.BIBLIOGRAFIE1.Prof.Elena Oprea - Lucrare pentru obţinereagradului I, specialitatea Geografie, Bucureşti, 1980.2.Valer Petru Olea- Becicherecu Mic, File decronică ,Fundaţia Paem, 2003.3.Dimitrie Ţichindeal- Fabule şi moralniceînvăţături, Editura Facla, Timişoara, 19754.Prof.Ion B.Mureşianu- Dimitrie Ţichindeal,Extras din revista «Mitropolia Banatului, nr.10-12,Timişoara, 1975.5.Arhiva Bisericii ortodoxe sârbe .6. Fr.Grisselini- Incercare de istorie naturală aBanatului timişean, Editura Facla Timişoara

Istoriepateră simplă, o catenă de aur şi două străchini deaur (patellae).Fabuloasa descoperire a făcut ocolulpământului românesc în publicaţiile vremii («Curierulromânesc», «Cantor de aviz şi comerţ deBucureşti», «Albina românească» din Iaşi, «Gazetade Transilvania» din Braşov, etc.), ca şi la niveleuropean, intrând în preocupările arheologilor, istoricilor,lingviştilor, dar şi ale marelui public dinţară şi străinătate.Comoară importantă a neamului românesc,«Cloşca cu pui»/Tezaurul de la Pietroasa a fost expusnu numai specialiştilor, ci şi marelui public, dar s-aaflat şi la îndemâna hoţilor:• Prin hotărârea domnitorului Alexandru Ghica(1834-1842), din 26 iulie 1838, tezaurul trebuiaexpus la muzeu, dar după patru ani a fost expus încolecţia Şcolii Sf. Sava din Bucureşti.• După 30 de ani de la descoperire, în 1867,«Cloşca şi puii de aur» a făcut parte din pavilionulromânesc la Expoziţia universală de la Paris. Publiculvizitator şi chiar împăratul Napoleon al III-lea aufost impresionaţi de tezaurul românesc, iar ziarelefranceze i-au consacrat articole elogioase, făcândui-sechiar 20 de planşe color.• Tot în 1867, tezaurul a fost expus la Muzeul«South Kingstown» din Londra.• În 1868, tezaurul a fost adus în România şiexpus la Muzeul Naţional de Antichităţi care se aflaîn clădirea Universităţii din Bucureşti. La 20 noiembrie1875 s-a întâmplat un eveniment neobişnuit, careputea avea loc numai în Balcani! Studentul DumitruPantazescu a conceput un plan diabolic. Într-o seară,s-a ascuns în Biblioteca Senatului, cameră ce se afladeasupra sălii Muzeului Naţional în care se găsea«Cloşca şi puii de aur». Noaptea, a făcut o gaură înpardoseala bibliotecii, servindu-se de un burghiu,şi a introdus o umbrelă, lărgind gaura pentru a sestrecura prin ea. Paznicul n-a auzit nimic din pricinaviscolului din acea noapte şi a molozului care cădeape umbrelă şi aplana zgomotul. Tânărul, cu ajutorulunei frânghii, s-a strecurat în sala muzeului, furândpreţiosul tezaur. Studentul a avut răbdare, a ascunstezaurul sub îmbrăcăminte legându-l bine, a aşteptatpână dimineaţa când a părăsit clădirea fără a atragenici o bănuială. După câteva zile, hoţul Dumitru Pantazescua fost prins, condamnat la 6 ani de închisoare,dar a fost împuşcat în urma unei tentative de evadare.Tezaurul, în parte distrus, a fost recuperat!• Tezaurul de la Pietroasa a fost asiguratîntr-un lăcaş special la Muzeul de Antichităţi aflatîn clădirea Universităţii din Bucureşti. În 1884, înclădirea Universităţii a izbucnit un incendiu. Treipompieri au ajuns în sala tezaurului, recuperându-l.De data aceasta tezaurul a fost asigurat într-o vitrinăspecială unde a fost expus până în anul 1916.• După intrarea României în război (15 august1916) de partea Antantei şi prăbuşirea frontului românesc,autorităţile române, inclusiv Banca Naţională,s-au retras la Iaşi. În avuţia Băncii Naţionale s-a aflatşi «Cloşca şi puii de aur». Producându-se panică înrândul guvernanţilor români din cauza jafurilor armatelorgermano-bulgare în teritoriul ocupat, aceştiaau hotărât ca Tezaurul României să fie transportatîn Rusia, «o ţară aliată». O greşeală de neiertata guvernanţilor români, ştiindu-se de sute de ani«faptele muscalilor»! În decembrie 1916, parte dintezaurul României care garanta circulaţia biletelorde bancă a fost evacuată la Moscova: «La sfârşitullunii decembrie a anului 1916, când valurile vrăjmaşebăteau furioase în coastele Moldovei (două treimi dinţară fusese ocupată), Banca Naţională a României,din îndemnul Guvernului şi cu al său consimţământ,a evacuat la Moscova, odată cu bijuteriile MajestăţiiSale, Regina Maria, în valoare de 7 milioane lei aur,întregul stoc metalic de 314.580.456,84 lei aur» 3 . Înurma a două transporturi, la 2 decembrie 1916 şi 1ianuarie 1917, a fost depus Tezaurul Băncii Naţionalea României la Kremlin, în Rusia. Tezaurul cuprindea:acte, documente, manuscrise, monede vechi,tablouri, cărţi rare, odoare ale bisericilor, arhivele,depozitele şi colecţiile instituţiilor publice şi private;efecte publice şi particulare şi alte valori; aurul,în cea mai mare parte, a fost proprietatea BănciiNaţionale 4 . Delegaţii Guvernului Rusiei şi-au luatangajamentul solemn în scris, faţă de România şiBanca Naţională, să păstreze şi să restituie valorilepe care le-au primit, depunându-le la Kremlin în 16februarie 1917.În iulie 1917, un nou transport cu valori inestimabiles-a îndreptat spre Kremlin, conţinândobiecte din mănăstirile şi bisericile României, dinmuzee şi arhivele statului, recepţionate la Moscovaîn 5 august 1917.Referindu-se la Tezaurul României trimisspre păstrare la Moscova, Mihail Gr. Romaşcanu,înaltul funcţionar al Băncii Naţionale a României,menţiona: «Dacă ne gândim câteva clipe, lesnepricepem înrâurirea adâncă pe care a avut-o asupraculturii româneşti de după război trimiterea în Rusiaa sfintelor noastre comori, adunate cu grijă încordatăşi trudă îndelungată de vrednicii noştri înaintaşi.Cercetătorii îndrăgostiţi de trecutul acestui neamau fost lipsiţi de preţioasele izvoare de informaţie şiColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara15

Istoriedocumentare, datorită cărora multe dintre problemeleîndepărtatelor vremuri ar fi putut fi dezlegate. Aceledocumente constituiau pentru noi actele cele maiautentice de proprietate asupra acestui pământ. În eletrăiau viaţă veşnică urmele falnicilor premergători aiRomâniei Mari, care, de-a lungul mileniilor vitrege,au apărat cu vrednicie plaiurile pe care, ca şi noi,le-au locuit şi iubit. Dar nu numai cărţile rare, manuscriselevechi, tablourile preţioase, vestita comoară aCloştii cu puii de aur, monedele care vorbeau acolounde nu există izvoare epigrafice şi tăceau bătrâniiautori, au săpat odată cu părăsirea ţării o prăpastie întredouă lumi (între cei de ieri şi cei de azi). Generaţiatânără, crescută în umbra marilor zguduiri, a pierdutcontactul direct cu strămoşii» 5 .• În anul 1956, după 40 de ani, în urma numeroaselorinsistenţe ale diplomaţiei româneşti, omică parte din Tezaurul României de la Moscova,inclusiv «Cloşca şi puii de aur», a fost înapoiată ţăriinoastre. Astăzi, preţioasa comoară «Cloşca şi puiide aur» este expusă la Muzeul Naţional de Istorie aRomâniei.De la descoperirea tezaurului, în 170 de ani,cercetătorii români şi străini au emis multe ipoteze,adeseori contradictorii, privind «Cloşca şi puii deaur».Potrivit stilului artistic şi meşteşugăresc,tezaurul este considerat a fi de factură greco-romanădin complexul artei greco-sarmate. Tezaurul sepresupune a fi germanic şi atribuit vizigoţilor sauostrogoţilor, îngropat la sfârşitul secolului al IV-leasau în prima jumătate a secolului al V-lea, şi chiaratribuit regelui got Athanaric, care l-ar fi îngropatîn anul 376, în timpul fugii goţilor peste Dunăredin faţa hunilor invadatori. Această ultimă ipotezăeste greu de admis. Nicolae Densuşianu atribuiatezaurul poporului pelasg, patera decorată cu figurireprezentând sărbătoarea hiperboreilor în onoareadivinităţii Gaea/Terra Mater (Mama Mare) care dăroade pământului, a zeului Apollo şi a celorlalţi zei aiginţii «cea sfântă a hiperboreilor». Mitologul românconsidera fibula maior a tezaurului ca fiind «PasăreaPhoenix» şi, citându-i pe autorii antici (Pliniu, Mela,Tacit, Ovidiu, Valerius Flaccus etc.), a identificatpatria acestei păsări sacre în apropiere de Panchaea«Oraşul Soarelui/Heliopolis/Solis Urbe», numit şi«Titania/Titana», lângă «Oceanos Potamos/Istrul deJos», regiunea cea faimoasă pentru bunătăţile sale– «Arabia Felix» 6 . Toponimul Panchaea, destul denesigur, localizat la Oceanos Potamos/Istru/Dunăre,poate fi apropiat de apan okean ‘apa mare, ocean’,sau poate fi o formă grecizată (grecii nu dispuneau deconsonanta «V», pe care adeseori o înlocuiau cu «P»)pentru Vrancea-Vancea/Panchaea. În baza criteriuluieuroindian sau a substratului traco-cimero-cimbric,Vrancea ar avea accepţiunea de ‘(munţii) de curbură(întorşi)’, comparabil cu verbul suedez «vranga» ‘aîntoarce, a suci‘. În colecţia lui N. Densuşianu se aflaşi sigiliul Judecătoriei jud. Buzău, din anul 1851,pe care era reprezentat un templu pe care descindeo pasăre.Cercetătorul Paul Ştefănescu a semnalat studiiledin revista franceză «CHARIVARI», nr. 18 dinoct.-nov.-dec. 1973, dedicată comorii de la Rennesle-Château(Franţa), descoperită de abatele BerengerSauniere în perioada anilor 1891-1897. JurnalistulJean-Luc Chaumeil a văzut o parte din acest tezaurîntr-o colecţie particulară la o vilă aşezată la 80 km deGeneva, la sud de Cau, pe malul Lacului Leman, înapropiere de Roche de Noye. Acest tezaur, consideratgalo-roman, este o dublură a tezaurului «Cloşca şipuii de aur» de la Pietroasa, iar cercetătorul românîl consideră o copie modernă a celui original dinRomânia 7 .Una din importantele piese ale tezaurului de laPietroasa este colanul (torques) de aur masiv pe careeste gravată o inscripţie. În urma furtului tezauruluidin 20 noiembrie 1875, colanul a fost fragmentat,tăind inscripţia pe la mijloc, provocând în partedistrugerea acestuia.Începând cu anul 1855, o seamă de cercetători,considerând inscripţia un înscris cu rune 8 , au încercatsă o descifreze, găsindu-se numeroase «soluţii»(deosebit de controversate), dintre care amintim pecele ale dr. Georg Stephens, profesor la Universitateadin Copenhaga:în 1867: GUTANIO WI HAILAGcu traducerea: La al goţilor templu consacrat,iar la 1884: GUTA NIO WI HAILAGcu traducerea: Dedicat noului templu al goţilor 9 .Alexandru Odobescu, în lucrarea dedicatătezaurului, a fost convins că inscripţia de pe colana fost scrisă cu caractere runice: «GUTANI OCVIHAILAG» ‘LUI GHUTAN OWI HAILAG = (VO-TAN) SFÂNT CONSACRAT’ 10 .Nicolae Densuşianu aprecia că «aceleaşi formede litere le aflăm în inscripţiunile vechi greceşti, încele italice şi peste tot locul unde s-a extins odatăpoporul pelasg.16 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Istorie1. Hloţa faţi ou(ă);2. Puii ei fi(nd) ghe (de) hris (aur) 12 .Inscripţia verigii de la Pietroasa înainte şi dupăfragmentareAlfabetul aşa numit runic nu conţine decâtnumai o parte din elementele vechiului alfabetpelasg, al poporului mare, puternic şi înaintat încivilizaţiune, care în epoca neolitică şi în epoca debronz a fost răzleţit peste părţile meridionale aleEuropei, dar şi peste ţinuturile Germaniei, Galliei,Suediei, Norvegiei şi Britaniei». Eruditul mitolog ademonstrat că inscripţia nu aparţine limbii gotice încare nici nu era posibil să existe cuvântul HAILAG,dând următoarea descifrare:VULCATIOS O FECITcu traducerea:VULCAN A FĂCUT 11Cercetătorul Gheorghe V. Cârlan, într-o lucrarerecentă, a găsit o altă modalitate de grupare aliterelor inscripţiei de pe colan:XLÎ FŢI OU PI H F XHLOŢA FAŢI OU PUII HLOŢII FIIND GHE(DE) HRIS (AUR)Cu interpretarea: Hlî = (H) Chloţa Fţi = Faţi ou(subiect, predicat, complement)Pii = Puii hloţii Fi = Fiind Ghe = De (X) Hris = Aur(subiect, predicat, atribut, complement).În altă parte, autorul face o analiză a inscripţiei,socotind că sunt două propoziţii:Considerăm că sunt suficiente exemplelemai sus menţionate pentru a demonstra că toateîncercările de dezlegare a inscripţiei colanului aueşuat.Inscripţia este neclară, reproducerile făcuteînaintea furtului din 1875 sunt nesigure, iardeteriorările survenite prin tăiere au dus la altecomplicaţii. În cazul în care colanul poate fi acceptata avea un înscris runic trebuie luat în considerare:• inscripţia se va citi de la dreapta la stânga;• semnul grafic nr. 10 este acelaşi cu prima şiultima literă «G»;• semnul grafic nr. 8 are valoarea «Ş».Textul inscripţiei se citeşte:GALIA SI GOINATUGcu accepţiunea GAINA ŞI GĂINUŢII/GĂINUŞII/PUII, numele unei constelaţii din emisfera boreală:GĂINA, GĂINUŞA, CLOŞCA CU PUI. Lat. gallinas-a păstrat în aproape toate limbile romanice: it. gallina,sp. gallina, port. galinha, engadinez. giallina,friulan. ðhaline, rom. găină. Ultimul pare a fi confirmatde numele generalului roman Gaina, care eradin părţile de nord ale Istrului, în timpul împăratuluiArcadius (cca 377-408). Diminutivul GOINATUGs-a format de la goina/găina (probabil a fost uzitatatât galia cât şi goina pentru găină), de la caregoinat cu diminutivul ug/uc care avea accepţiuneade ‘pui‘. Amintim, cu prudenţă, jocul de copii numit„de-a puia-gaia”, adică «puii şi găina» (joc de copiiîn care unul dintre ei, care face pe cloşca, îşi apără„puii” înşiraţi, în linie, în spatele lui, împotriva altuiacare face pe „gaia”). În inscripţie apare şi conjuncţia«SI» (=ŞI) care este tipic românească, consideratădin lat. sic 13 .Prezenţa cuvântului în dialectele retoromane,în romanşă (dialect retoroman occidental) – giallina‘găină‘, gial ‘cocoş‘, şi în friulană (dialect retoromanoriental) – ðhaline ‘găină‘, ðhal ‘cocoş‘, poatepresupune existenţa la moţi (românii din MunţiiApuseni) a cuvântului gialină ‘găină‘ şi a unuiomonim gialină (diminutiv al unui gial ‘deal‘),de unde uşor s-a ajuns la… Muntele Găina. Dacăse aplică aceeaşi alternanţă fonetică galina/găina,gallia (din inscripţie) devine gaia/gaie ‘nume datmai multor răpitoare‘, considerat a avea etimologienecunoscută 14 .Constelaţia purta numele de «Pleiades» lagreci, dar Homer, necunoscând adevărata denumire,Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara17

Istoriei-a zis în mod greşit «epta poroi» ‘care umblă peşapte căi‘, în loc de ‘şapte pui‘, chemată aşa probabilde pelasgi. Potrivit mitologiei, Atlas însoţit cu nimfaPleione au fost părinţii celor 7 pleiade: Alkyone,Merope, Maia, Asterope, Taygete, Elektra şi Kelaino.Pentru a scăpa de vânătorul Orion, Zeus le-astrămutat în cer, împreună cu urmăritorul şi câiniiacestuia, transformându-i pe toţi în trei constelaţii:Pleiade, Orion şi Câinii. Din dragostea pleiadeiMaia (grec. maia – diminutiv de la mather ‘mamă‘– bunică, măicuţă) cu Zeus s-a născut zeul Hermes.În schimb, Atlas – regele al cărui imperiu se aflalângă Oceanos (potamos), tatăl Pleiadelor – a fostpedepsit de Zeus să «salte Cerul», să susţină boltacerească pe umeri, pe Muntele Caucaz din Scythia,cel mai înalt şi vast din ţara hiperboreilor 15 .La egipteni, evrei şi arabi, constelaţia erareprezentată tot prin «Cloşca cu pui», romaniciidin Graubünden o numeau Clotschas, iar sârbiiVLASICI!Observatorul megalitic Kokino, din Macedonia(cca. 1800 a.Chr.).La «Observatorul megalitic Kokino» 16 dinRepublica Macedonia, situat pe Vârful Tativec Kamen(1.030 m), din apropiere de Kumanovo, s-aucalculat cu precizie cele patru poziţii principale aleLunii, poziţiile principale ale Soarelui, echinocţiilede primăvară şi toamnă, solstiţiile de vară şi iarnă,precum şi mişcările constelaţiei Pleiadele. «Astronomii»acelor timpuri calculau cu o preciziematematică incredibilă poziţiile corpurilor cereşti,întocmind calendare precise, bazate pe indicatoareşi tăieturi în stâncă.Dacă acceptăm dezlegarea inscripţiei ca avândaccepţiunea de «Găina şi puii/«Cloşca şi puii», dincele 7 fibule reprezentând constelaţia s-au păstratpatru (una mare, două de dimensiuni mijlocii şi unamică), iar una a dispărut după descoperirea tezaurului(amintită în documentele procesului). Ar rezulta cădin tezaur lipseau două fibule – păsări 17 .Cu privire la dezlegarea inscripţiei cititorulpoate alege una din ipotezele prezentate, eventual săgăsească altă soluţie, dar tezaurul aparţine de dreptoamenilor acestui pământ.NOTE:1 Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Editura Meridiane,Bucureşti, 1986, pp. 404-405.2 Radu Harhoiu, Tezaurul de la Pietroasa: istorie şi legendă, în«Magazin istoric», Bucureşti, 1985, nr. 3, p. 15.3 Mihail Gr. Romaşcanu, Tezaurul român de la Moscova, Ediţia aII-a, Editura Globus, Bucureşti, 1999, pp. 5-113.4 Tezaurul Băncii Naţionale a României, de 93,26 tone, a fostîncărcat în 1.740 lăzi: 3 lăzi conţineau lingouri cu însemnele BănciiNaţionale a României, 111 lăzi cu lire engleze (în valoare de 22,35milioane lei aur), 550 lăzi cu coroane austriece (92,18 milioane leiaur), 726 lăzi cu mărci germane (143,32 milioane lei aur), 48 lăzi culire otomane (8,6 milioane lei aur), 7 lăzi cu carolini – lei româneşti(1,06 milioane lei aur), 288 lăzi cu napoleoni (46,11 milioane leiaur), 3 lăzi cu monede ruseşti vechi şi noi (0,47 milioane lei aur), 1ladă cu diferite valori (0,013 milioane lei aur), 2 lăzi cu bijuteriileMS Regina Maria (7 milioane lei aur).5 Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit., p. 113.6 Ibidem, pp. 422-424.7 Paul Ştefănescu, Mistificare sau enigmă istorică, în «Istoriineelucidate», Almanah estival «Luceafărul», Bucureşti, 1987, p.62.8 «Scrierea runică» (cf. got., v.g.s. Runa, v.isl. run, angl.-sax.run ‘secret, şoaptă, taină’) a fost utilizată la diferite seminţii, dinGroenlanda până în Siberia şi din Scandinavia până în Balcani,începând cu secolul I. a.Chr. până în secolul al XIX-lea. Scriereautilizată de neamurile germanice se numea «futhark», avea 24 desemne, ulterior reduse la 16. Scrierea runică siberiană a fost utilizatăde seminţiile din Extremul Orient (Orhon, Ienisei). Originea scrieriirunice continuă să rămână o enigmă. Lucia Wald şi Dan Sluşanschiau considerat runele «futark» o adaptare a unui alfabet etrusc dinnordul Italiei (Introducere în studiul limbii şi culturii indo-europene,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 50),iar Constantin Daniel a susţinut că runele siberiene au fost derivatedin scrierea iraniană arsacidă, care, la rândul ei, este de originearamaică (Scripta aramaica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1980, pp. 95-98).9 George Stephens, The Old-Northern Runic Monuments ofScandinavia and England, London, 1867-1874, tom. II, pp. 567-573, tom. III, pp. 265-266, apud N. Densuşianu, op. cit., p. 429.10 Alexandru Odobescu, Le trésor de Petrossa, Paris, 1889, p.480.11 Nicolae Densuşianu, op. cit., p. 430.12 Gheorghe V. Cârlan, Tezaurul de la Pietroasa şi prinţesaKhnumet, Editura «SFERA», Bârlad, 2001, p. 44.13 Nicolae Densuşianu, op. cit., pp. 434-435.14 Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei,Bucureşti, 1984, p. 924.15 Nicolae Densuşianu, op. cit., pp. 245-246.16 La începutul mileniului III (2001) a fost descoperit «Observatorulmegalitic Kokino», presupus a fi fost ctitorit în perioada2000-1800 a.Chr., în Epoca Bronzului, considerat de NASA alpatrulea din lume ca vechime, după cele din Abu Simbel (Egipt),Stonehenge (Marea Britanie) şi Angkor Wat (Cambodgia). Să fifost un Kogaion sud-dunărean în mileniul II a.Chr.?17 Dr. Afrodita Carmen Cionchin, prof. Ionel Cionchin, De lascrierea dacică la cea românească, Editura Eurostampa, Timişoara,2006, pp. 357-363.18 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

BALADĂ PENTRU ETERNITATECând în urmă cu trei decenii a fost creată„Balada pentru Adeline”, nimeni nu bănuia căodată cu ea se va naşte şi o legendă, care va cutreieraspaţiul şi timpul, spărgând tiparele acelorvremuri tulburi şi însorind sufletele îngheţate-naşteptare cu un miracol brodând melancolii şicandori astrale peste mările de amar.Nimeni nu şi-a imaginat că această melodiesimplă, dar sublimă va avea un succes răsunător,deschizând porţile afirmării unui destin de excepţie,purtând numele Richard Clayderman.Pe atunci, producătorul şi compozitorulfrancez Olivier Toussaint Du Wast, devenit ulteriormanagerul lui Clayderman, spera ca albumul săse vândă în cel mult 10.000 sau 20.000 de copii,ceea ce ar fi fost extraordinar pentru acea epocădominată de genurile en vogue rock şi disco.Cine credea că această melodie va faceocolul lumii, fiind editată în mai mult de 25 demilioane de exemplare, marcând un nou gen şi onouă eră pentru industria muzicală franceză?De-atunci, a trecut mai bine de un sfertde veac iar umanitatea a intrat într-un nou mileniu....Demult, Socrate spunea că artiştii şi scriitoriisunt mesageri divini..Legile Kybalionului susţin că nimic nu esteîntâmplător iar una dintre acestea postulează unadevăr: ceea ce este sus este şi jos, desfăşurândusesub semnul unui Comandament Divin.Poate că de undeva, din spaţiile siderale, dinversurile de lumină, o entitate superioară a transmisaceastă melodie în condeiul sfinţit cu rouă deluceferi al lui Senneville, pentru a fi edenizată deMuzicăUN NUME DE LEGENDĂ:RICHARD CLAYDERMANun alt înger de lumină: Richard Clayderman.Acest OM cu privirea adâncă şi nemărginităca zenitul şi-a deschis larg aripile şi ferestrelesufletului peste lume... A trecut orice frontiere...A rupt toate barierele...A schimbat mentalităţi,purtând ramura de măslin a păcii şi făcând inimilesă tresalte în acordurile magistrale ale muzicii.N-am visat vreodată că-n anul de graţie 2007voi avea şansa şi privilegiul de a-l cunoaşte, de-aîngemăna împreună a lacrimă şi de a-l vedea păşindsfios, uimit şi electrizat în faţa unui public extaziat,pentru ca mai apoi, să magnetizeze întreaga salăcu sonurile celeste ale melodiilor sale.Când Clayderman este în faţa pianului timpulîncremeneşte iar EL, învăluit de o aură magnifică,evadează, parcă, într-o altă dimensiune... Poate însteaua de unde au purces el şi cântecele sale sprenoi....Şi de acolo, pogoară peste auditori, prin miide unde nevăzute, o fărâmă din marea armonieuniversală... Iar El ne împărtăşeşte, ca nimeni altul,legenda şi simfonia destinului său...Un destin ce-a schimbat lumea, vestind zoriimântuirii sub semnul luminii şi iubirii.Richard clayderman - BIOGRAFIERichard Clayderman a împlinit ceea cenici un alt artist francez n-a realizat până acum.Cele câteva cifre care urmează reflectă aceastărealitate:- peste 100 de milioane de albume vânduteîn lume- peste 1100 de titluri înregistrate- peste 350 de discuri de aur şi deplatină- peste 2.000 de concerte interpretate pecele 5 continenteRichard Clayderman, pe numele său adevăratPhilippe Page s-a născut în Paris la 28 decemrie1958. Şi-a petrecut toată copilăria într-o suburbiedificilă într-un HLM din Romainville în caremama sa era gardian.La vârsta de şase ani citea mai bine noteleColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 TimiºoaraLAVINIA DIANA MILOŞ19

Muzicămuzicale decât caietele sale de şcolar. Tatăl său,profesor de pian în această localitate l-a iniţiat pecopil în muzică şi în pian. La vârsta de 12 ani intrăla Conservatorul de Muzică şi aptitudinile salepentru pian confirmă certitudinea profesorilor săică adolescentul va face o carieră clasică.mărturiseşte Paul de Senneville.„Când am înregistrat balada, mărturiseşteOlivier Toussaint du Wast, i-am spus lui Richardcă dacă s-ar vinde 10.000 de exemplare ar fi minunatcăci în această epocă nu se vorbea decât dedisco şi a paria pe această baladă romantică era onebunie”.„Ballade pour Adeline” a fost înregistratăşi a înconjurat apoi lumea, fiind vândută în maimult de 25 de milioane de exemplare şi figureazăîn programe la aproape toate conservatoarele dinlume.La vârsta de 17 ani Richard Claydermanschimbă direcţia.„ Am vrut să fac ceva cu totul diferit ”,mărturiseşte el.„ Împreună cu prietenii mei am creat un grupde rock. Viaţa nu era deloc uşoară... Timpurile eraudure... Dar îmi plăcea să cânt cu prietenii mei...”Talentul său de muzician a fost repederemarcat. Devine în scurt timp acompaniator alcântăreţilor cunoscuţi şi muzician de studio renumit.“Iubeam această viaţă intensă”, spune el,mulţumită studiilor mele clasice care mi-au datbaze esenţiale, fără de care nu puteam să exersezaceastă profesie de acompaniator şi nici să măconfrunt cu cariera mea actuală...”În 1976, destinul lui Richard Claydermanse schimbă radical. Într-adevăr, în această epocă,Paul de Senneville şi Olivier Toussaint, doi compozitorişi producători de discuri caută un pianistpentru interpretarea unei balade foarte romanticecompusă de Paul de Senneville. Îi telefonează luiRichard pentru o audiţie şi, dintre cei douăzecide pianişti audiaţi el este cel ales. Tânărul pianistînregistrerază „Ballade”, care va apoi devenicelebra „Ballade pour Adeline”.Mi-a plăcut şi m-a impresionat imediat manierasa de a interpreta foarte subtilă şi specială”,În 1978 un disc-jockey de la un studio deradio din Madrid vizitează Parisul. Intră într-unmagazin de discuri şi din întâmplare cumpără albumul“Ballade pour Adeline”, pe care-l foloseşteimediat ca indicativ al emisiunii sale de radio dinMadrid. În câteva săptămâni, discul urcă pe primulloc din opt în topurile vânzărilor şi studiourilor deradio spaniole.La 25 de ani, Richard Clayderman, încănecunoscut în Franţa, devine superstar în Spania.Mii de fani îl aşteaptă la aeroporturile din Madridsau Barcelona... Poliţia îl protejează când iese dinstudiouile de televiziune.Austria va fi cea de-a doua ţară după Spaniaunde “Ballade pour Adeline” va cunoaşte succesul,urmând Germania, Elveţia, Argentina, Chile şi,în fine, Franţa.Alte ţări vor urma mai târziu : Japonia,Venezuela, Mexicul în 1980, Australia în 1981,Anglia în 1982, sud-estul asiatic în 1983...Este vorba despre o extraordinară aventurăpentru un pianist, fiu de gardian într-un HLM dinRomanville, care obţine în câţiva ani statutul desuperstar, fiind considerat “cel mai cunoscut pianistdin lume”.Un critic german scria: “După Beethowen20 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Richard Clayderman este cel care a contribuit celmai mult la popularizarea pianului în întreagalume”.Vânzările discurilor sale sunt şi mai impresionanteîn 1980-1981 iar în 1982 este citat înCartea Guinness a Recordurilor.O carieră discograficăexcepţionalăMuzicăRichard Clayderman a creat un nou stil înpian. Cu un repertoriu de peste 1100 de titluriînregistrate în 30 de ani el cumulează interpretăriletemelor originale ,reluarea marilor teme clasice saude variété: ansamblul fiind vândut în mai mult de1oo de milioane de albume.O carieră de scenă mondialăRichard Clayderman brăzdează lumea: de laStockholm la Sydney, din San Francisco la BuenosAires, din Paris la New-York, din Pékin la NewDélhi, din Johannesburg în Africa de Sud, laReykjavik în Islanda.În 25 de ani a făcut de mai multe ori ocolullumii pentru a susţine mai mult de 2000 de concertedin 60 de ţări pe cele mai prestigioase scene :Carnegie Hall, Royal Albert Hall, Opera din Viena,din Sydney...), pe stadioane (China, Argentina,Columbia...) în faimosul Baseball Stadium dinTokyo (40 000 persoane), pe unde-au trecutMichael Jackson, Rolling Stones et Madonna.“Prince of Romance”În 1985, doamna Nancy Reagan, pe atunciprimă doamnă a SUA îl invită la Waldorf Astoriade New York , pentru a cânta în favoarea copiilordefavorizaţi. Entuziasmată de prestaţia sa, doamnaReagan îl denumeşte “ Prince of Romance ”.Mai mult de doi ani în JaponiaÎn 2006 Richard Clayderman realizează celde-al douăzeci şi optulea turneu de concerte înJaponia. „Am fost mai mult de doi ani din viaţamea în Japonia”, mărturiseşte el. Fiecare turneuconstă în 30 de concerte. Faceţi socoteala voiînşivă”.Un stil, o manierăLa ascultarea unui disc de pian, se ştie foarterepede dacă este vorba de o înregistrare a luiClayderman sau nu. Într-adevăr, stilul lui RichardClayderman este elegant, uşor, natural, fără efectegratuite, dar în căutarea purităţii din notă, dinacord, în sunetul general din înregistrări.Om căsătoritRichard Clayderman s-a căsătorit de două ori.Din prima sa căsătorie s-a născut Maud, căsătorităşi mamă a doi copii: Mathias şi Jonathan, carel-au făcut pe Richard Clayderman un foarte tânărbunic, la 39 de ani. Apoi, în 1980, o ia de soţiepe Christine, iar Peter, fiul lor, este un pasionat albasket-ball-ului şi al informaticii.Pe Coasta de Azur„La începutul anilor 80 munceam atât demult şi călătoream atât de des, încât atunci cândmă reîntorceam la Paris, acasă, nu-mi găseam niciodihna, nici calmul care-mi deveniseră esenţiale;am decis împreună cu soţia mea să ne stabilimîn sudul Franţei, la câţiva kilometri de MareaMediterană. Climatul este divin acolo, vegetaţiasuperbă şi acolo-mi place să mă regăsesc, pentrua mă recupera fără să mă gândesc la nimic.”SportivCa orice sportiv, Richard Clayderman aregrijă de alimentaţia sa: puţină carne, multe fructe,legume, iaurt... Singura sa slăbiciune ar fi că-iplac cam mult prăjiturile. Nu fumează şi nu beanici alcool, nici cafea.Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara21

“De fiecare dată când sunt pe scenă e o adevăratăplăcere şi o intensă stare emoţională pentru mine”Interviu acordat revistei “Coloana Infinitului”de către celebrul pianistRICHARD CLAYDERMAN- Bună seara, Domnule Richard Clayderman.Acum, după patru ani, care au trecut dela primele dvs. concerte în România, care suntimpresiile şi gândurile dvs. despre ţara noastră,despre poporul român, căci sunteţi şi veţi rămâneidolul tuturor generaţiilor de iubitori ai muziciidvs?- Mărturisesc, sunt foarte bucuros că amrevenit aici, în România. Publicul român e extraordinar,călduros. Ştiu că oamenii de aici suntplăcuţi, amabili, afectuoşi şi pentru mine este foarteimportant, deoarece îmi doresc să revin adeseaaici, într-o ţară unde sunt iubit.- Cum v-aţi imaginat România înainte dea o vizita prima oară?- Înainte, sincer, nu o cunoşteam prea bine.Auzisem vorbindu-se în emisiunile de radio şi televiziunecă traversa o perioadă plină de dificultăţi,cu un regim politic dictatorial dificil. Dar, pe dealtă parte, am fost bucuros să aflu că este o ţarăcu tradiţii culturale. Am fost, de asemenea, impresionatsă aflu că muzica mea este apreciată deromâni şi că am foarte mulţi admiratori. Iar acumsunt fericit că pot veni în turnee aici, în această ţarăminunată, deşi, într-un fel, este dificil pentru mine,deoarece nu cunosc mentalităţile oamenilor... Este,pentru mine... încă dificil de înţeles....- Ce impresie v-a creat Iaşi, căci Moldovaa dăruit multe genii ale culturii româneşti:Mihai Eminescu, George Enescu, Ciprian Porumbescu?- Am fost plăcut impresionat să vizitez acestoraş. Într-adevăr, am aflat că e un oraş cultural, dar,este dificil pentru mine, să spun prea multe acum,Muzicădeşi sunt direct interesat să aflu cât mai multe despreRomânia, despre viaţa culturală românească...Şi, în această ordine de idei, este extroardinar căRomânia a intrat în Uniunea Europeană, nu?- Este cunoscut faptul că în acest turneu aţiinterpretat, în mare majoritate, piesele înscrise penoul dvs. album “Forever my way”. Care au fostcele mai apreciate şi aplaudate melodii?- Cred că My way a avut mult succes... Şiapoi, multe alte melodii, cum ar fi cele din filme,ca de pildă, Titanic, care a pătruns în conştiinţapublicului odată cu succesul răsunător al filmului...Şi... bineînţeles, Ballade pour Adeline...- Acum, după 31 de ani de la lansarea acesteisublime melodii care a înconjurat lumea şi varămâne ca Ave Maria o legendă vie, ce sentimentvă încearcă de fiecare dată când o interpretaţi?- Ştiu că publicul iubeşte şi aşteaptă cunerăbdare această melodie. Recunosc că sunttotdeauna foarte impresionat, deşi e o melodie pecare o cânt de atâta vreme. Sunt fericit de fiecaredată când o interpretez! E dificil de explicat!... Nue uşor să pătrunzi în sufletele oamenilor!... Suntsurprins plăcut şi-mi face plăcere s-o interpreteztotdeauna!... Şi aceasta e foarte important pentrumine!- Am citit în biografia dvs. că atunci cândaţi înregistrat Ballade pour Adeline, producătoriidvs. sperau să se vândă în 10.000 de exemplare,ceea ce ar fi fost un succes în opţiunea lor. Înrealitate, Ballade pour Adeline s-a vândut în 25de milioane de exemplare.- Trebuie să recunosc... că... a fost o plăcutărecompensă pentru mine... Cu atât mai mult, cu cât,la vremea aceea, era în vogă muzica disco şi rock.A lansa o asemenea piesă, complet instrumentalăşi atât de romantică era imposibil de crezut că vaputea deveni un succes şi... încă atât de rapid... Aînceput în unele ţări europene, mă gândesc la Spania,Austria, Germania, apoi Elveţia, Argentina,Chile, Anglia, puţin mai târziu în Franţa, pentruca apoi să crească precum un bulgăre de zăpadărostogolit de-a lungul şi de-a latul lumii, în specialîn America de Sud şi Asia.- Apropo, care sunt impresiile dvs. desprepublicul din Asia? Cum a receptat şi primit muzicadvs?- Bine, aş putea spune chiar extraordinar.Am avut turnee în China, Taiwan, Japonia, Malaesia,Thaylanda, Singapore. Am fost însă surprins22 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Muzicăplăcut să aflu şi să înţeleg că sunt iubit. Am avutsuccese. Ştiu că e un public dificil, dar muzicamea e o muzică instrumentală şi e destul de uşorpentru un interpret, pentru un pianist, să treacăorice frontiere, nu?- Ce simţiţi atunci când începeţi un nouturneu?- De fiecare dată e altfel. De pildă, anual,plec în turneu în Japonia. Iar repertoriul e cu totuldiferit şi muncesc mult. Dar este foarte dificil pentrumine, deoarece sunt multe decalaje orare.- A fi în turneu e o parte importantă a vieţiidvs. Cum e o zi în turneu cu Richard Clayderman?- Înainte de a răspunde la întrebare, mi-arplăcea să mărturisesc că, de fiecare dată când suntpe scenă e o adevărată plăcere şi în acelaşi timpo intensă stare emoţională pentru mine. Pentru avă răspunde la întrebare, trebuie să ştiu despre cetip de zi concertistică aţi vrea să vorbesc... Uneoricălătoresc dintr-un oraş în altul şi dau concerte înaceeaşi seară... Alteori, concertul e în acelaşi locşi nu trebuie să călătoresc.- Începem cu prima situaţie, adică aceeacând călătoriţi.- Ziua mi-e dictată, evident, de cât de maree distanţa pe care trebuie s-o străbat între un oraşşi altul.- Odată ajuns în oraşul unde veţi concertaseara, care-i primul lucru pe care-l faceţi?- Dacă-i o călătorie scurtă, merg la hotel,despachetez şi iau un prânz uşor. Dar dacă-i unalungă, mă deplasez direct la sala de concert.- Mi s-a spus că ajungeţi la sala de concertcu câteva ore înaintea începerii concertului.- Da, e adevărat... Îmi place să-mi aranjezcabina şi să-mi pregătesc totul pentru spectacolulde seară, cum ar fi: aşezatul costumaţiei, etalareatrusei de machiaj... Unul din lucrurile care-midiminuează stressul e să am cabina aranjată, pecât posibil, exact la fel în toate serile turneului.De asemenea, îmi place să aşez pozele familiei,pentru a-mi recreea, într-unfel, atmosfera din casă...Am poze cu soţia, cu copiii,cu casa şi câinele...Un alt motiv pentru caremiplace să ajung devremee să mă familiarizez euînsumi cu pianul. Fiecarepian e diferit... Claviaturareacţionează diferitla fiecare pian şi la fel epentru pedale. Unele pianesunt obosite, altele tonice...Unele au mici lipsuri, pânăla lăţimea fiecărei clape.- Am auzit că aveţitotdeauna un pian încabină.- Nu un pian acustic,ci unul electric. Înainte de concert, trebuie să cânt,cel puţin o oră, dacă nu mai mult, pentru a-miexersa gamele şi a repeta unele piese. Într-un fel,e ca o încălzire fizică, după cum spun sportivii...Claviatura aceasta mă urmează pretutindeni...Îmi place, de asemenea, să am una în camera meade hotel... Aşa că pot cânta la orice moment dinnoapte am inspiraţie...- Am auzit că vă schimbaţi adesea pianele.Care este achiziţia dvs cea mai recentă?- A, nu, nu le schimb atât de des.. Preferîntotdeauna un pian bun. Pentru că atunci cândplec în turneu e dificil să iau pianul meu. Trebuiesă mă acomodez cu pianele puse la dispoziţie deorganizatorii concertelor, dar trebuie să recunosccă şi în Bucureşti şi-n Iaşi şi-n Cluj, dar şi aici, laTmişoara, pianele sunt foarte bune.- Cum se împacă omul Richard Claydermancu artistul Richard Clayderman?- E o situaţie cu totul diferită faţă de viaţade toate zilele, deoarece pe scenă port întotdeaunaColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara23

haine bine călcate, sofisticate... Îmi place, deasemenea, ca pantofii să-mi fie lustruiţi şi lucitori...Îmi place să menţin o anumită alură pe scenă,pentru public şi pentru mine însumi.. Cu toateacestea, lumea crede că şi în viaţa de toate zilelesunt îmbrăcat ca pe scenă. Sunt un om simplu. Portmereu jeans şi t-shirt Îmi place să petrec timpulcu familia mea, să fac sport: jogging, tenis... Îmimai place să vizitez muzee, să merg la cinema şisă fac cumpărăturile.- Aţi încercat şi registrul compoziţiei, activitateade compozitor, în exclusivitate?- Nu, nu am încercat niciodată, fiindcă nusunt decât un modest interpret şi, deci, las în grijacompozitorilor care mă cunosc să-mi compunăpiesele muzicale. Nu cred că aş avea şansa şi succesullor.- Vedeţi o apropiere între muzica dvs şimuzica de meditaţie?- Nu, nu cred, deoarece e o muzicăinstrumentală romantică, dulce, pe de o parte,deşi unele piese sunt mai antrenante, rapide. Suntpiese foarte originale, cu un impact rapid.- Se spune că muzica este poezia sunetelorşi că poezia este o muzică a cuvintelor. Ce părereaveţi despre această idee?- Da, interesant, cred că este o definiţie foartebună, deoarece poeziile bune au o muzicalitateinterioară deosebită. Eu însă nu simt atât de multnevoia să-mi exprim sentimentele şi emoţiile încuvinte, în texte, ci doar prin muzică, prin melodiilemele, aşa cum cuvintele sunt emoţii care setransformă în muzică.Muzică- Cum vedeţi spaţiul muzical românesc spredeosebire de spaţiul muzical francez, de exemplu,căci se spune că toate popoarele ar trebui să formezeo orchestră vizând armonia universală?- Interesantă reflecţie... Da, simt o apropierespirituală între cele două spaţii culturale.România este o ţară cu bogate tradiţii culturale şicu un potenţial extraordinar. Da, e o ţară foarteapropiată de Franţa, mai ales prin fondul latin. Pede altă parte, am constatat adesea şi din emisiunileTV că muzica românească e o muzică valoroasă,profundă, melancolică... Consider că fiecare poporare rădăcini adânci pentru a-şi exprima spiritulnaţional prin muzică şi că la nivel planetar se potcrea punţi de comunicare şi conexiune spiritualăprin muzică.- Care este albumul la care lucraţi înprezent?- Este un album care cuprinde melodii desucces, melodii din filme, inedite, un albumlive.- Care sunt proiectele dvs. de viitor?- Intenţionez să susţin şi alte concerte, săvizitez şi alte ţări şi să plec în cât mai multe turnee,mulţi ani de acum înainte... Dacă nu voi obosi...- Vă mulţumim pentru că ne-aţi acordatacest interviu... Şi vă aşteptăm în viitorul apropiatdin nou la Timişoara.- În mod sigur! Pe curând!....BIBLIOGRAFIE:1. www.richardclayderman.de2. Biographie officielle24 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

AdaggioÎn universul fără marginişi care-n plasma lui ne ţineS-aprindem candela iubiriice din cuvânt, cuvânt revine,Şi-ntr-un poem de veşniciesă mai desfăşurăm vreun gândCu tot ce nu ne-a fost să fieîn templul clipei de pământ.Şi dacă nimic nu se pierdereversul legii pentru formăSpune că nici nu se câştigă,pentru că totul se transformă,Chiar sufletul ce-şi poartă moarteaîn curcubeul vreunui visŞi lasă-n unde migratoaredesfolieri de dor proscris.În zările incandescenteescaladând vreo întrebare,Iubite, spune-mi, de ce tainala fel ca ieri şi astăzi doare,Şi dacă taina-n ea ne-ascundeşi-n forţa-i oarbă înnoptămTot ce urmează se adaugăclipei în care gravităm.Roteşte-ţi gându-asupra vieţii,toate vor fi cum au mai fost,Cu ochii faptele-ţi străvedeşi-ncearcă clipei să-i dai rost,Căci toate s-au ivit din sevaiubirii care întrupeazăCristal care străbate spaţiultrecând prin fiecare rază.Când efemerul se înalţăpe ai cuvântului pilaştriUnind gândirea cu simţireaîn forme mai presus de aştri,În ritmuri vii iscă zidireaîntr-un poem multicolorArhitectură ancestralădin care zodii născând mor.** *Ca să renască din cuvântulce-l va plasa în minutarPoesisOchi propriei inteligenţeşi-aceluiaşi veşnic cântar,Curgând simetric peste lumevii întâmplări ritmând întrunaPoetu-i risipit în viaţăcum soarele, ca însăşi luna.Sfidând cu-orbite-ncercănatetimpul, când blând, când furios,Jertfindu-se pe sine însuşipe-altarul setei de frumos,El este cel carele esteşi cel pe care nu-l iubim,Sau îl iubim cu ochi freneticisau nu mai ştim că îl iubim.El este azima şi vinulsfinţind cu mir cele ce-s scrise,Ca să durăm eternitateadin raza clipei circumscrise,Cu steaua lui ce-i visul nostrusă înfruntăm două abise,Cu versul lui, ce-i şi al nostrusă coborâm steaua din vise.Asupra căreia vegheazăşi adevărul şi minciunaŞi timpul lacom din clepsidrăce-n spaţiu naşte forme-ntr-una,Ce se zăresc şi-abia zăriteîn larg sunt duse mai departeŞi-apoi o alta e adusăîntreg ce se-oglindeşte-n parte.Poetu-i înapoia clipeicătre genunea infinită,E ochiul care ne iubeşteşi ne absoarbe în ispită,Iar înaintea lui e-o altaca o mireasmă de miruns,Cu el străbatem tainic styxuldurerilor de nepătruns.E raţiunea doinitoarecu care ne împărtăşim,E sufletul care ne cheamăca legea faptei s-o-mplinim!„Să fim iubire din iubire!”şi-n legea ei să vieţuim!26 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

ProzăJURNALUL UNEI DOAMNEEra o seară de august superbă. Soarele s-a călătorit spre apus şi-a lăsat în urmă o dâră deatmosferă purpurie străpunsă doar de ultimele razepalide ale astrului în declin. O linişte groasă şiapăsătoare, rezultată din puterea caniculei de pestezi, se instalase nestingherită.Am fost în după amiaza aceea la scăldat, peinsulă, iar apele întinse ale fluviului mi-au răcorit trupultânăr şi înfierbântat. Îmi plăcea să mă las toropităde dogoarea soarelui, stând întinsă pe limba de nisiparzătoriu, cu mintea rătăcind cu lentoare târâtă dereptilă leneşă şi aproape lascivă, pe meleagurilede vise absurde ale vârstei adolescentine. Simţeamo plăcere absolută în această leneveală, ca numaio clipă mai apoi să sar în apele Dunării albastre,celei neasemuite, care mă revigorau cu răcoarea lorinegalabilă, dătătoare de senzaţii unice. Reveneamla vitalitate şi, plină de vigoare, ieşeam din unde şimiscuturam cu putere, râzând de satisfacţie, pletelecreţe îmbibate de apă, ca un căţel uitat în ploaie, fărăsă-mi fac nici cea mai mică grijă despre aspectul frizuriimele, fapt care le scandaliza foarte pe celelaltedomnişoare, companioane ale mele. Ele îşi fereau cugrijă frizurile eleborate cu grijă de cei mai renumiţicoafori ai capitalei imperiului, punându-şi căşti degumă, bine strânse pe cap. Nu realizau cu aceastamare lucru faţă de mine, pentru că, dacă părul meuera ud şi zburlit, al lor se pleoştea de tot, lipindu-sede cap sub presiunea etanşă a gumei şi arătau precumun viţel tocmai ieşit din pântecele mamei sale. Eumăcar mă alegeam cu libertatea confortului de-a numă şti ţinută în chingi, de-a mă simţi comod şi liberăca pasărea cerului.Tocmai m-am întors acasă şi, după un duşrapid, m-am aşezat oftând relaxată pe terasa caseinoastre, unde urma să ni se servească cina, când asunat telefonul. A sunat strident. Parcă mai stridentca de obicei. Pe mine m-a trecut un fior pe şiraspinării din cauza sunetului care parcă m-a străpuns,de ascuţit ce era.“Trebuie să-i spun lui tata să-l înlocuiască. Egroaznic de neplăcut! Ce-o fi păţit, fiindcă nu era aşamai înainte?! Probabil l-a dereglat servitoarea cândl-a şters de praf.”Ca de obicei, la apel a răspuns tatăl meu, cumfăcea întotdeauna când se afla acasă. Majoritateatelefoanelor îi erau adresate, el fiind înalt demnitarAnul 1918în capitala imperială.Se întoarce cu o morgă serioasă şi încruntatăşi ne comunică sec:-A fost împuşcat contele Tisza Istvan.Contele acesta a fost unul dintre piloniimonarhiei, un om politic important, care a jucat unrol deosebit în izbucnirea Primului Război Mondial.-Ce spui?, se scapă mama, ducând, inelegant,mâna la gură, ca o ţărancă oarecare dintr-un sat dinArdealul nostru de baştină, uitând, şocată, cu totulde controlul bunele maniere.Eu, deşi născută pe pământ străin, tot româncămă consideram în orice împrejurare, fapt care nude puţine ori mi-a adus neajunsuri serioase, atât laşcoală cât şi în societate.Dar nu despre aceasta e vorba acum, ci despreacea împrejurare, care, oricum o iei, tot tragică senumeşte că este, pentru că a murit un om, de oricespeţă ar fi fiind acesta.-Este adevărat, draga mea, l-a împuşcatîn urmă cu o jumătate de oră un grup de soldaţirevoluţionari.-Vai de mine!-Ei, Dumnezeu să-l ierte, mai spune tata, căare ce ierta, adaugă ca pentru sine, mai pe mormăite,pesemne ca să nu auzim noi, copiii, adică eu şifratele meu.La ora aceea nu am realizat nici pe sfertprin ce perioadă a istoriei treceam, ci-mi vedeamcu dezinvoltură de preocupările zilnice ale uneidomnişoare de familie bună şi bine crescută. Treceampe lângă evenimente precum gâsca prin apă. Multmai târziu am priceput ce au însemnat multe din lucrurilecare se petreceau în casa noastră şi presupuncă nu numai.Este adevărat că uneori eram surprinsă şi chiarderanjată de atmosfera agitată şi de neliniştea careplutea în aer în familie şi printre prietenii români.Eram contrariată de vizitele interminabile ale unuigrup de bărbaţi necunoscuţi mie, în afara persoaneilui Gusti Maior, un român foarte însufleţit, care maiapoi l-a însoţit pe tatăl meu în ţară. Tata a desfăşuratdupă Marea Unire o activitate excepţională pentruconsolidarea românităţii şi românismului pe teritoriultransilvano-bănăţean.Aceşti domni discutau ceasuri întregi, pânăColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 TimiºoaraLiliana Ardelean27

Prozănoaptea târziu, cu uşile închise, la noi în sufragerieşi numai mama, personal, îi servea cu câte ceva,servitoarea nu avea voie să intre ca să ducă tăvile,aşa cum ar fi fost normal.Eu mă miram, dar simţeam că pluteşte cevadeosebit în atmosferă, ceva care încă nu era denasul meu a şti şi de aceea nici nu întrebam, deşimă rodea curiozitatea precum carii, mobila veche.Însă aveam convingerea fermă că mama nu mi-ar fisatisfăcut-o cu nici un preţ, dacă aş fi pus întrebări.Eventual m-aş fi căptuşit cu o tiradă despre bunăcuviinţa şi discreţia pe care trebuie să o manifeste odomnişoară adevărată şi nicidecum să inoportunezecu indiscreţie, precum o zarzavagioaică cu gurămare, din marginea pieţei.Noi, copiii, nu aveam voie nici măcar să neapropiem de uşa camerei aceleia, nici fie şi numai dinpoliteţea care altfel era obligatorie, de a ne înfăţişadinaintea musafirilor şi a da bineţile cuvenite, lucrucare altcând era obligatoriu pentru noi.Mult mai târziu am înţeles de ce era atât deinoportună, chiar periculoasă, în momentul acelaprezenţa noastră la aceste întruniri secrete, unde sepuneau la cale chestiuni deosebit de serioase, lucrurivitale pentru viitorul neamului nostru, în legătură cudezrobirea apropiată a Transilvaniei, discutându-seşi punându-se la cale cât mai în amănunt şi în secretcele mai serioase planuri de punere în imediatăpractică.Victoria armatelor Antantei de la Marna dinluna lui mai 1918, a făcut ca intelectualitatea românăsă-şi dea seama că războiul se apropie de sfârşit, iarpentru românii ardeleni şi bănăţeni ar putea însemnalucruri mari, dacă toţi vor pune umărul.În toamnă, eu am fost trimisă în ţară, la o şcoalăromânească, care tocmai luase fiinţă. Aşa am pututtrăi pe viu evenimente unice nu numai pentru viaţaunui om, ci pentru existenţa unui întreg neam.Odată cu destrămarea Imperiului Habsburgicşi lumea românească a prins curaj şi a început a seaduna prin pieţele oraşelor transilvane şi din Banat,în curtea bisericilor, la puţinele şcoli româneşti,deabia înfiinţate, mai toate adăstate pe lângă lăcaşulbisericii, de parcă această poziţionare, în umbra edificiuluisfânt, le putea apăra fragilitatea de nou născutşi le-ar fi putut oblădui, ferindu-le de cine ştie ceniscai opoziţiuni periculoase şi întoarcere la ceea ce afost, fapt ce românul nu-l voia în ruptul capului. Maibine moartea, decât iar înhămaţi la jugul străinului,să nu poţi tu, în ţara ta, pe pământul tău din veac,să-ţi vorbeşti limba neamului, să-ţi porţi portul, să-ţicânţi cântecele de dor, de alean şi de veselie, deşiaceasta se găsea tot mai rar printre românii ardeleni.Să nu-ţi învârţi hora ca pe vremea străbunilor, sănu-ţi faci crucea cruce, ci de-a-ndoaselea, căci altfeleşti trecut la răbojul mai marilor vremii, ca duşmanşi persona nongrata, privită cu suspiciune şi pusă lazid cu prima ocazie prielnică.Bărbaţii se mai întruneau, sub un pretext câtse poate de nobil, acela al întregirii şi fortifieriineamului, şi pe la restaurante, cei de neam, ori pe lacârciumi, ceilalţi, punând ţara la cale, dregându-şimintea şi simţirea cu un sănătos pahar de palincă.-Haah! Bună-i doamne! Sănătate curată, nualta.Nume unguresc, această palincă, dar licoarede sorginte cât se poate de neaoşă. Mai neaoşă şimai românească nici că se putea, cu atât mai multcu cât vajnicii ei consumatori simţeau şi aşteptau cutot sufletul venirea marelui eveniment. Citeau dinfoaie ultimele ştiri, fie câte unul cu voce tare pentruîntreaga asistenţă, ca să ia aminte şi să cunoască, fieera trecut ziarul din mână în mână, pentru ca toţi săfie la curent cu mersul lucrurilor.-Ai văzut, frate, pe atunci toţi se simţeau fraţiîntru românie, ce zice la foaie, că aşa şi pe dincolo.Nu-i departe mântuirea. Ţi-o spune neica! Ascultăaici!-Te ţii de băsneli, frate, cum bag samă eu!Ce-i crede tu acuma, că lasă aceia ciolanul din bot,cu una cu două şi noi om fi stăpâni, aşa, pocninddin dejte, anţ, ţvai, cum îi zisa neamţului,? Vezi sănu! Or ţine cu toţi dinţii şi cu ghiarele bine înfipte,că n-or fi proşti să scape asemenea ciosvârtă grasăcum îi Ardealu’ nost.- No, lasă şi tu amu, că doară-i clar ca luminacă nu mai au ce face. Or fi vrând ei, dară..., no, şi-ormai şi pune pofta-n cui, că le-o fo’ dăstul d-acuma.Şi uite-aşa se lungeau la vorbă până-n datulserii, când îi răzbea foamea mânându-i către casă şitreburile de încheiere-a zilei.Dacă vreunul apuca vreo ştire mai proaspătă,se întâmpla ca să se urce pe câte un scaun sau pesoclul unei statui ori pe vreo bancă aflată pe de margineapiaţetei şi să-i anunţe ca din goarnă noutatea.-Regina şi Regele or făcut şi or dres... asta şiasta şi ailaltă. Îi bine, fraţilor, îi bine, mă auziţi?! Neunim cu ţara! Iţ vedea domniile voastre!Pe la sate am auzit că se bătea toba şi se anunţacum că domnul notarăşul sau domnul dascăl aducela cunoştinţa tuturora, ca să se ştie,…şi aşa mai departe,iar duminica, din faţa altarului, preotul făceaacelaşi lucru, le spunea drept credincioşilor din turmape care o păstorea cu smerenie şi drepcredinţă întruortodoxie, ruptă de papistăşia ungurească, în predicape care o ţinea, le spunea ce şi cum, pre limba lor casă înţeleagă că acum sunt liberi, adicătelea, nimenila înscrierea la primărie nu le va mai schimba prun-28 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Prozăcilor numele dat la sfântul botez, în sfânta biserică,muiaţi în cristelniţă, spre-un exemplu din Elena înEcaterina, numai pentru că Elena era pe româneşte,iară şraibărul ungur ştia numai de Ecaterina.Aşa s-a fost întâmplat şi cu propria meabunică. Când s-a dus Moş Mare s-o înscrie, a întrebatconţopistul primăriei:-Ce nume-i acesta, Elena?! Ecaterina! ŞiEcaterina a rămas pe actele oficiale. Numai în registrulbisericii a rămas tiză a sfintei împărătese aBizanţului. Aşa că la şcoală o strigau Käti, ori pedezmierdate, Kätikä, iar acasă şi-ntre români, ei deei, Lina, Linuca ori Linucuţă.În astfel de zile, fierberea era mare peste tot.Evenimentul se apropia cu paşi uriaşi. Intervenţiileregelui Ferdinand, dar mai ales ale reginei Maria,şuşoteau gurile rele, pe lângă puternicii Europei,mulţi dintre ei neamuri mai de aproape sau mai dedeparte, începeau să-şi facă efectul şi tot mai multeecouri, cum că dorinţa de veacuri a românilor, de-afi una, se va plini curând.Retrăiesc şi astăzi tensiunea de coardă întinsăla refuz, a zilelor de atunci. Se amestecau speranţacu temerea, cu visele, cu îndoielile.Era un început de toamnă molcom, călduţ şiînsorit. Pomii se pregăteau şi ei de marea paradă,îmbrăcând veşminte preţioase, alcătuite cu artă dinfrunze de aur, aur curat, precum cel din coroanaregilor României.Întreaga fire trepida de aşteptare şi de bucuriasperanţei care se întrevedea împlinită. Drapele întricolor umpleau de veselia vitalităţii lor cromaticesufletele oamenilor, care sălăşluiau în piepturi largdeschise şi care primeau la adăpostul lor cânteceale lui C. Porumbescu, Ion Vidu şi alţii, al căror har,dăruit de Cel de Sus, a izvodit cântări care te facsă te treacă toţi fiorii şi-ţi umplu ochii de lacrimi.Unde te duceai se auzeau Eroi am fost, Trompetelerăsună, Fiii României. Masele se însufleţeau la auzullor şi li se întărea tot mai mult năzuinţa legitimă şiseculară de unire cu patria mumă. Coralele cântauprin foişoarele din parcuri sau prin pieţe, iar oameniistrânşi în jur îşi dădeau drumul la voce şi cântau toţiîntr-o unire, de se auzea până în inima mahalalelor.Eu însămi, pianistă pricepută se zicea încăde pe atunci, am însăilat două piese inspirate dinsentimentele de exaltare patriotică, piese care mi s-au şi cântat de către corul şcolii, acompaniat la piande însăşi autoarea. N-am să-mi pot şterge din sufletpân-oi muri şi poate că nici după aceea, sentimentulde bucurie debordantă şi mândrie fără margini că sescurge prin mine sânge românesc.Pretutindeni s-au ţinut adunări poporale undes-au ales delegaţii cu drept de vot la Marea Adunarecare avea să aibă loc la Alba Iulia, în întâi decembrie,anul după Hristos una mie nouă sute optsprezece.Acolo avea să prindă viaţă aleanul românilor de peambele versante ale Carpaţilor, de-a se aduna laolaltăca o familie dezbinată de ambiţiile, deşarte până laurmă, nu atât ale unor duşmani, ci ale celor avizi deputere. O familie care se regăseşte şi se poate strângeîn braţe frate cu frate şi care poate de-acum a-şi simţispiritele unite, fără fereli, revărsate în iubirea asupraaceluiaşi pământ rămas moştenire de la moşii carese odihnesc într-însul pentru vecie.Acum pot să mărturisesc cu mâna pe inimă căam trăit pagini de istorie înălţătoare.Una dintre aleşii pentru Adunarea de la AlbaIulia a fost şi mătuşa mea, tanti Ileana, din partea uneiasociaţii de femei, care, cu mijloace incredibil deprecare, reuşeau prin nu ştiu ce minune, să propagecultura şi valorile româneşti în toate mediile, precumîn vorba ceea spusă într-o situaţie similară şi rămasănemuritoare: de la vlădică până la opincă.Tanti Ileana s-a milostivit de jelaniile mele şim-a luat cu ea.Mai apoi la Alba Iulia am crezut că visez, căceea ce văd nu poate fi aievea.La încoronare, clopotele, care băteau la toatebisericile Albei Iulii, îşi reverberau sunetele sfintepână în adâncul munţilor, care răspundeau cu ecouri,grele, ireale. Este imposibil pentru o natură umanăa se afla în stare să descrie măreţia momentuluiîncoronării, cu regii tuturor românilor blagosloviţide vlădică, impozant în ornatele lui aurii şi purtândpe cap mitra ale cărei pietre preţioase revărsau numaiape, ape, strălucind ca stele, care, uimite şi ele, s-auuitat în mijlocul zilei. Mulţimea fremătătoare, carese întindea cât cuprindeai cu ochii, mare de oamenivălurindu-şi speranţele încoace şi încolo, legănânduse,ţinându-se de mână necunoscut cu necunoscut,devenit frate, împletind astfel speranţe văzute caplinite, puse pe seama visului înfăptuit în acea zimemorabilă, scrisă de pana destinului istoric.Doamne, când îmi amintesc cum am rămascu ochii lipiţi de regina pe care o vedeam ca pe ceamai frumoasă întrupare omenească, înveşmântată învăluri şi cu coroana pe cap. Am stat nemişcată minuteîn şir, până când regii şi marele sobor de preoţiau pierit în catedrala rămasă cunoscută sub numelecatedrala întregirii neamului.Toată viaţa de atunci încolo, de câte oridrumurile m-au purtat prin Alba Iulia, am adăstatmăcar pentru un minut la catedrală, ca să aprind olumânare întru pomenirea celor care au făurit acelezile de lumină.(In amintirea d-nei Alma Cornea Ionescu.)Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara29

CUMPĂR IUBIRE ...Cumpăr iubire, dacă-mi daţi pe vise –Aur nu am, nici bani şi nici regat.În faţă porţi. În spate porţi închiseŞi voci ce strigă: Iată-l pe ciudat!PoesisVLAD CERNEA JERCACu voi am plîns alături, cu voi am suspinat,Şi-am fost pe rînd în rolu-mi cînd prinţ cîndcerşetor,De m-aţi trădat vă fie păcatu-n veci iertatCăci de-am iertat trădarea nu v-am rămas dator.Cumpăr iubire, dacă-mi daţi pe vise –Mi-e martor Dumnezeu că sunt cinstit.Cînd Universu-i plin de legi nescrise,Cei mari mi-au luat şi dreptul la iubit!Cumpăr iubire, dacă-mi daţi pe vise –Vă las, de vreţi, doar steaua amanet.Nu-mi cereţi viaţa, zilele-s promise...Şi-n trupul trup, un suflet de poet!Cumpăr iubire, dacă-mi daţi pe vise –Să mă mai credeţi, ştiu, vă este greu.C-aşa-s poeţii, nişte cărţi deschise,Mor uneori şi-apoi, renasc mereu!CEL CARE, PENTRU TINE!...Eu cel sortit plăcerii, certîndu-mă cu zeii,Cel neştiut de nimeni cît sufăr în iubire,Cel alungat din Templu, trăind în mistuire,Că n-am cîntat mai marii cum vrură corifeii –Eu cel slăvit de muze cît Ares încă tace,Cel care sensul vieţii dori să îl abată,Cel care pentru tine mă cert cu lumea toată...Ţi-aş scrie-un imn de slavă dar vorbele-s sărace!Eu cel temut de alţii prin pana-mi care scrie,Cel care cîntă viaţa şi biciuie prostia,Cel care n-are tihnă, îngenunchind trufia...În faţa fiinţei tale mă plec pentru vecie.ÎN AMINTIRI ŢESUTE, STAU ANIICE S-AU DUS...Femei ce-mi umpleţi viaţa cu arome şi parfum,Voi, ce mi-aţi dat speranţe, şi vise voi mi-aţi dat,Asemeni lui Ulise, voi m-aţi purtat pe drumŞi-mbrăţişării voastre adesea am cedat.Acum, cînd ani povară pe umeri mi s-au pus,Şi-mpart cu voi iar clipe făcînd cîte-un popas –În amintiri ţesute, stau anii ce s-au dus,Cînd muze, voi cu mine, urcarăţi în Parnas.De v-am minţit, mă ierte prea bunul Dumnezeu,Cînd n-am avut de unde averi să-mpart cu voi –Dar v-am cîntat iubirea în vers precum OrfeuCăci ce folos palate cînd ne aveam pe noi?!...DĂRUIREAş fi dorit să îţi ofer o steaSă-ţi lumineze drumul cînd ţi-e greu.Dar, cum le-ncurcă Dumnezeu, mereu,Am tras dintr-o greşeală-n steaua mea!Am încercat apoi, în mod expres,O altă stea să îţi aduc în dar.Însă,mi-au spus că-s prinse-n inventar,Că au un nume şi-un destin ales...Am vrut apoi să intru pe ascuns,Poate aşa-l conving pe Dumnezeu.Dar El mi-a spus: „Copile,drept trofeu,Dă-i inima şi cred că-i de ajuns!”CE VIS FRUMOS!...Ce vis frumos iubito!... Păreau stingheri cocoriiBătînd din aripi spaţii fără de nori pe cer –Prin stufărişul verde vedeam cum umbre pierŞoptindu-ne să rupem însemnele candorii.Şi, Doamne, cîtă vrajă!... În ochii tăi luminaTrăda iubiri mocnite în lunga aşteptare –Cînd buze moi şoptiră temuta împăcare,Cerînd iertare vieţii că iei asupră-ţi vina.30 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

PoesisPăreai chiar Afrodita trezită peste vremeDin spuma ce-nvelise al stîncii rece trup –Era în sărbătoarea cînd vrăjile se rupŞi vin poeţi să cînte iubirea în poeme...Iar clipele trecură, trăind toate acestea,Cum lungi bătăi de-aripe purtau cocorii-n zare –Ne-am luat la revedere cu încă-o sărutare,Convinşi că-n scurtă vreme vom retrăi povestea.SCRISOARE CATRE TINEPe boltă, luna cheală, cu faţa-i de profetRînjea ca o matroană pierdută între steleÎn timp ce eu, femeie, în suflet cu regretÎl blestem pe Satana că m-a-ndemnat la rele.Tu eşti prin altă lume, pe undeva prin vest,Fără să ştii povara lăsată la plecare,Eu, parcă-s o stafie cu ochi de mort, în rest,Pe-aici sunt toate bune, chiar dacă nu am stare!Mi-ai spus că lumea-i mică şi că i-ai dat ocolSă cauţi doar cărarea spre-al dragostei trofeu –Cum să găseşti răspunsul cînd patul tău e gol?...De-atîta dor de tine nu mă găsesc nici eu!Pornesc năuc de-acasă, mă simt parcă un alt,Străin chiar şi de mine, căci nu mă mai suport,Un cimitir e strada cu gropile-n asfalt,Şi-mi par toţi trecătorii statui cu cap de mort!Îţi scriu să ştii de mine cel ce-am rămas s-aşteptCă trec să-ţi caut trupul prin patul tău Divino,Şi simt că-mi umblă caii prin sînge şi prin pieptDe ai de mine milă, îţi cer atît: revino!SUNTEM BOLNAVI...Suntem bolnavi de vremuri fără leac,Nătînga stare ne tot dă ocol,Actori rebeli, mereu cuprinşi de tracPe scena lumii cînd intrăm în rol.Suntem bolnavi de-atîtea lungi tăceriCe ne cuprind la fiecare pas,Cinstim un azi ce trece ca şi ieriCă-i prima zi din cîte ne-au rămas.Suntem bolnavi de-atîta necuprinsCerşind mereu un mîine pentru veac,Cînd încă un recurs ne-a fost respinsDe cei ce au reţeta pentru leac.Suntem bolnavi şi, Doamne, ce păcatCă s-au promis atîtea prin cuvînt,De cei prezenţi ori cei care-au plecat...Suntem bolnavi de toate cîte sînt!DA, DOAMNĂ!...Da, Doamnă, toamne-mi bat în geamŞi trupu-mi răstignirea-ndură,Dar nu mă tem cît încă am,Alături, blînda ta făptură!...Voi cere vieţii un popasSă pot să-ndrept nătînga soartă –N-am să regret ce-n urmă las,Cînd Dumnezeu, de vrea, mă iartă...Da, Doamnă, anii trec uşor,De-aceea, azi, să nu te mire,Că-ntreb ca orice muritor:Ce-i viaţa fără de iubire?...Tu umblă vremea s-o-nţelegiCît clipele nu sunt eterne,Căci viaţa, prin nescrise legi,Ne ceartă-ntruna şi ne cerne!...Şi dacă totuşi vise mor,De vină-i vremea ce ne poartă –Doar zeii trec spre lumea lorÎmpovăraţi de-a lumii soartă...De-aceea, azi, cît tu mai speri,Şi sufletul cu dor se-alină,Iubirii cît mai poţi să-i ceriDă-i vieţii dragostea divină!Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara31

Aniversări 300CARLO GOLDONI1707 – 1793; 300 de ani de la naşterePavel PetromanMare dramaturg italian, exponent al iluminismului s-a născut la Veneţia la 25 februarie 1707,în sânul unei familii de medici care i-au asigurat o educaţie aleasă.A fost la început avocat, apoi s-a consacrat teatrului; începând cu 1748 a lucrat pentru trupacondusă de actorul Gerolamo Medebac care juca la Teatrul Sant` Angelo din Veneţia. În 1752 s-atransferat la Teatrul San Luca, a cărui echipă nu se ridica la nivelul teatrului de la care venea. În fine,în 1762 s-a stabilit la Paris şi s-a angajat să lucreze pentru Teatrul Italienilor.Remarcabil ca om, cărturar rasat, Carlo Goldoni a fost angajat ca profesor de italiană al fiicelorlui Ludovic al XV-lea, timp în care locuieşte la Versailles, după care a revenit, în 1774, la Paris. În1792, Guvernul Convenţiei Naţionale i-a retras pensia. Când aceasta i-a fost redată, graţie intervenţieilui Marie–Joseph Chémir, Carlo Goldoni murise cu o zi înainte (februarie, 1793).Multe aspecte ale vieţii sale, ale omului şi scriitorului care se exprimă cu aceeaşi eleganţă şicursivitate în italiană şi franceză, în raport cu perioada în care a trăit în Italia, respectiv în Franţas-au păstrat în Memoriile sale publicate în mai multe ediţii.După studii serioase continuă să se simtă Colombina) la realităţile sociale ale secolului alatras de teatru, coordonează, după cum am relevat XVIII-lea până la substituirea acestora comedieiactivitatea mai multor echipe de teatru – mai de moravuri, caracter şi limbaj.mult sau mai puţin de amatori – se angajează şi la Practica teatrală, prioritar talentul, dorinţascrierea textelor, deseori simple compilaţii, fură de a crea un teatru cu adevărat – comedii, farse – îndin toate părţile, prelucrează, ia idei de ici şi de spiritul luminist care-l însufleţea, animat de dorinţacolo, din toate repertoriile italiene şi franceze, sfielnicirii neajunsurilor, imoralităţii, corupţiei,după cum şi din anumite romane (Fr. de Sanctis) Carlo Goldoni a scris peste două sute piese dedin dorinţa de a fi pe placul publicului – comedii teatru (circa 250), din care amintim: Văduvasentimentale şi romaneşti: Pamela, Zelindo, vicleană (1748), Mincinosul (1751), FamiliaFrumoasa sălbatică, Scoţiana şi multe altele. anticarului (1752), Hangiţa (1753), BădăraniiCompatrioţii mei – consemnează el (1760), Evantaiul (1762), Fata cinstită (1749),– erau obişnuiţi de multă vreme cu farsele Slugă la doi stăpâni (1747) (ultimele douătriviale şi cu spectacolele uriaşe. Versificaţia scrise în dialect veneţian) care s-au impus prinmea nu a fost niciodată într-un stil sublim; dar veridicitate şi puterea creării caracterelor. Întocmai aceasta era necesar pentru a reduce la general, ele se remarcă prin sinceritate, seninătate,raţiune, încetul cu încetul, un public obişnuit cu umor şi optimism robust, prin lauda adusă virtuţilorhiperbolele, cu analizele şi cu ridicolul uriaşului nealterate ale omului simplu.şi a romanescului.Personajele sale devin adevărateAjungând să aibă o trupă bună devine simboluri, de exemplu, bârfitorul, mincinosul,conştient că trebuie să schimbe ceva: e timpul să avarul, adulatorul, cavalerul devotat se manifestăcreez, e timpul să inventez. Şi, într-adevăr, Carlo firesc, cu multă dezinvoltură, stârnind râsul.Goldoni va începe pornind de la pilda lui Molière, Substanţa din care sunt plămădite conţine cevafără a nesocoti clasicii antici, chiar dacă, după grosolan, ceva neaşteptat – aceasta este de faptcum se pare, cunoştea mai puţin pe Plaut şi pe sorgintea comicului său.Terenţiu.Dramaturgia lui Carlo Goldoni consideraDemersurile sale vizau o reformare a Fr. de Sanctis se anunţă ca o restaurare a adevăruluiteatrului, renunţarea la improvizaţie, la măşti, şi la şi a naturalului în artă (p.830). Apropierea decostumaţia tradiţională şi adaptarea unor tipologii Molière s-a făcut încă din timpul vieţii, ceea ce elale commediei dell`arte (Pantalone, Brighella,32 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Aniversări 300nici nu a negat vreodată. Asemenea motive şi multealtele l-au determinat pe Voltaire să-l numeascădrept Molière al Italiei.Teatrul său, viziunea lui estetică, relevantăîn creaţia sa programatică – teatrul comic,caracterele, tenta pronunţat realistă, satiraşi humorul i-au atrasşi pe români care, fărăsă aibă posibilităţileoccidentalilor, simţindulaproape l-au tradus înlimba română şi l-aujucat. Cea dintâi piesătradusă în limba noastrăa fost Văduva vicleană(1836), aceasta a fostjucată la noi şi s-a realizatca spectacol în cadrulSocietăţii Filarmonice.D r a m a t u r gde frunte al Italiei dinperioada iluministă(Cafeneaua, Gâlceviledin Chioggia ş.a.),piesele sale, în cea maimare parte, comedii,reconstituie tabloulvieţii italiene din secolulal XVIII-lea având încentrul lor nobili corupţi, burghezi parveniţi,prieteni adevăraţi şi fiice ascultătoare, oamenisimpli, care se remarcă prin bunătate şi bun-simţ.Luate la modul general, piesele create de el seimpun prin substanţa observaţiei realiste, caracterebine individualizate, satirizarea moravurilor,crearea comediei de caracter, moravuri şi limbaj.Ajunşi în Veneţia, am căutat şi am găsitCasa lui Carlo Goldoni.Mirarea a fost amplificată în momentul încare ne găseam în faţa unui palat gotic tipic care,în pofida acţiunilor de restaurare, releva un edificiucu elemente specifice arhitecturii veneţiene civiledin secolele al XIV-lea - al XV-lea. Aici, în palatulde odinioară, şi-a avut sediul Academia Literarăîn secolul al XVI-lea iar spre sfârşitul secoluluiurmător s-a stabilit aici familia Goldoni, originarădin Modena.Trebuie precizat însă că familia Goldoninu a fost niciodată proprietara Palatului Centani(Zentani) situat în parohia Sf. Toma, între podurileNamboli şi Donna Onesta, unde s-a născut CarloGoldoni.Văd şi astăzi în minte casa aceea dinVeneţia unde m-am născut, văd încă acea poartăgotică dintre podurile Namboli şi Donna Onesta,în parohia Sf. Toma,la colţul străzii caseiCentani; îmi pare căvăd încă acel porticacoperit pe care noiîn limba noastră îlnumim terasă, pecare era aşezat unedificiu ingenios demarionete (. . .). Iatăcum destinul, caredorea să mă închineThaliei începuse chiardin vremurile aceleasă presare seminţele înimaginaţie şi în inimă(dedicaţie pentruAnton Maria Zanettidin comedia Bogatulpăcălit, 1758).Î n f i n e ,părăsit, palatul revineîn atenţia edililor şi aspecialiştilor cu ocazia aniversării a 200 de ani dela naşterea lui Goldoni (1907) şi în continuare cuprilejul altor celebrări, imbolduri pentru salvareacasei Centani. În timp s-au elaborat proiecte, s-aucăutat surse de finanţare pentru restaurarea radicalăa clădirii, dar demararea s-a tergiversat în aşa felîncât lucrările propriu–zise s-au finalizat după alII-lea război mondial. Inaugurarea a avut loc deabia în 1953.Casa Goldoni se remarcă prin capacitateade a-şi potenţa propriul patriomoniu (realizeazămai multe achiziţii), precum şi prin transformareasa într-un centru de cultură activ (lansează diverseacţiuni, aici îşi are sediul şi acţionează InstitutulInternaţional pentru Cercetări Teatrale carea editat în intervalul 1968 – 1988 o revistă deinteres goldonian). La etajul I este prezentatăpersonalitatea şi creaţia lui Carlo Goldoni iar laetajul al II-lea se găseşte centrul de documentareşi cercetare.Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara33

Aniversări 300Revenind la etajul I menţionăm că aici suntimprovizate mini scene, tablouri ce relevă scenedin teatrul goldonian, ce insistă asupra a tot ce-lleagă de istoria teatrului veneţian din secolul alXVIII-lea.Casa Goldoni,respectiv Casa Centani(1707 – 1719) din Veneţiamerită căutată şi vizitată.Prima cameră oferă un cadruadecvat, într-un joc de umbre şifantasme, ceea ce favorizeazăvizitatorului impactul cu lumeacreaţiei dramaturgului CarloGoldoni, în egală măsurăcu viaţa Veneţiei secoluluial XVIII-lea: viaţa socială,conflictele diverse, lupta pentruemanciparea femeii, familia,cultura. Urmărind cu atenţieexponatele, acelaşi vizitatorva descoperi problematicaşi intenţionalitatea creaţieimarelui dramaturg, ambelerevelate cu aportul unorimagini concrete, unelevizualizate.La capătul acestei săli pe un scaun, caîntr-o doară, este aşezat un televizor performantcu aportul căruia oricine poate viziona un adevăratspectacol al veneţianului între lume şi teatru,rezultat al vizualizării imaginilor artistice createde Carlo Goldoni în nenumăratele sale piese deteatru.Teatrul de marionete a fost şi a rămas odistracţie specifică lumii copiilor aşa cum a iniţiatoaici Giulia Goldoni odinioară pentru fiul său,Carlo. Acesta atrage atenţia vizitatorului mare saumic, cu atât mai mult cu cât tehnica este şi aici la eaacasă – videoteca – înregistrări, care mai de care,a căror sorginte o constituie punerile în scenă alepieselor goldoniene.Tot în acest cadru sunt expuse mai multereproduceri după picturile lui Pietro Longhi, acelacare a împărtăşit cu Goldoni afinităţile culturale şiartistice variate, după cum a fost însăşi viaţa lor.Goldoni între viaţă şi teatru este genericulunui alt salon, unde sunt expuse două portrete: înunul, pictura lui Alesandro Longhi pe care mareledramaturg l-a lăsat nobilului Nicolo Balbi, când aplecat la Paris; altul ce aparţine aceluiaşi pictorpoartă inscripţia Doctor Carlous Goldoni PoetaComicus.Tot aici, încentrul încăperii, peo masă se află planultopografic al condiţiilorurbanistice din secolulal XVIII-lea. În plusmai sunt expuse şicâteva exemplare aleunor ediţii celebreale operei lui CarloGoldoni. P r i n t r eele şi manuscrisult r a g i c o m e d i e iGiustino, singurulcu autograf din vastaoperă a dramaturguluiitalian.B i b l i o t e c aoferă documentareanecesară oricui ar dorisă-l redescopere peGoldoni şi nu numai.Ea dispune de aproape 30.000 de opere. Acesteainclud creaţia lui Goldoni şi a altor mari scriitori,deopotrivă toate referirile critice, precum şi alteaspecte ce vizează realizarea spectacolului, nuneapărat goldonian, ci şi universal.Cercetătorul creaţiei lui Carlo Goldoni,turistul avid să reconstituie drumurile sale, se vaopri, fie şi numai pentru o clipă, în faţa teatrelordin Veneţia ori a locaţiilor de odinioară a acestora.După ce a vizitat Casa Centani, unde se aflăMuzeul sau Casa Carlo Goldoni, unde a locuitîn intervalul 1707 – 1719, pe care am prezentat-ope scurt, vizitatorul poate încerca să identifice şicelelalte case unde a locuit (încă opt) de pe străzile:della Comedia, dell`Amor, del Duca, Podul SfinteiMaria Maica Domnului, Gussoni, della Testa,Curtea San Zorzi, della Balotte. Din aceasta dinurmă s-a despărţit de Veneţia, la 22 aprilie 1762,când Moliére al Italiei a plecat la Paris, chemat săconducă, după cum am mai arătat, Teatrul Italiande acolo. Din păcate nu s-a mai întors niciodată.34 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Arhitectura lemnului se înscrie între celemai vulnerabile mărturii construite pe care le-arealizat omul de-a lungul timpului. De aceea,după cristalizarea noţiunii de monument istoric,eforturile de protejare a clădirilor de valoare s-au orientat prioritar spre cele din lemn, cuprinseîn categoria arhitecturii vernaculare. În perioadainterbelică, în care intervenţiile asupra monumentelors-au făcut în termenide restaurare ştiinţifică,a existat o preocupareconstantă pentru salvareaşi protejarea bisericilor delemn, care erau consideratecele mai reprezentativerealizări ale arhitecturiilemnului. Această preocuparea revenit ComisiuniiMonumentelor Istorice,care a înfiinţat în Banat,în 1921, la Lugoj, “Secţiapentru Banat a ComisiuniiMonumentelor Istorice”.Activitatea secţieibănăţene s-a desfăşuratpână în 1948, iar din 1929sediul său a fost mutat laTimişoara.De la înfiinţarea sa,în componenţa acesteicomisii a fost prezent arhitectul Victor Vlad,alături de alte personalităţi ale culturii bănăţene,precum Ioachim Miloia, Ioan Boroş, AdamCucu. Activitatea lui Victor Vlad (1889-1967) înaceastă comisie ilustrează o latură a vastelor salepreocupări ca inginer şi arhitect, cea dedicatămonumentelor istorice. Aceasta a completat, pede-o parte o amplă contribuţie pe care VictorVlad a avut-o în edificarea învăţământului tehnicuniversitar din Timişoara, ca profesor al ŞcoliiPolitehnice sau ca întemeietor al Facultăţii deConstrucţii din Timişoara, iar pe de altă parte, oremarcabilă activitate de proiectare în domeniulComemorări - 40DIN ACTIVITATEA ARHITECTULUI VICTORVLAD PENTRU CONSERVAREA BISERICILOR DELEMN DIN BANATLiliana RoşiuBiserica de lemn din Poeniarhitecturii şi urbanismului, materializată în peste200 de proiecte.Angrenat în profunzime în viaţa culturală aoraşului, unde s-a stabilit din 1920, Victor Vlads-a dedicat cercetării monumentelor istorice şieforturilor intreprinse în perioada interbelicăde cărturarii bănăţeni ai epocii pentru salvareaşi protejarea patrimoniului cultural regional.El poate fi socotit în egalămăsură şi unul dintre primiirestauratori de monumenteistorice din Banat, promotoriai restaurării ştiinţifice.A c e a s t ă l a t u r ă aactivităţii sale profesionaleeste strâns legată de calitateade membru al SecţieiBănăţene a ComisiuniiMonumentelor Istorice şide principalele preocupăriale comisiei. Astfel, acesteaau urmărit inventariereamonumentelor istorice şiaplicarea de măsuri de conservareîndeosebi la acelemonumente la care, pentrusalvarea de la dispariţie eraunecesare intervenţii în regimde urgenţă.Inventarierea monumentelor,realizată conform exigenţelor şi criteriilorvalorice ale perioadei interbelice, s-a axatpreponderent pe arhitectura religioasă şi pe câtevaexemple de arhitectură civilă reprezentative. Cercetareaarhitecturii bănăţene în vederea inventarieriisale s-a concretizat în descrierea, întocmireareleveului şi fotografierea construcţiilor luate înstudiu.Contribuţiile lui Victor Vlad în cercetareaacestor monumente s-au alăturat celor ale lui IoachimMiloia, poate cel mai de seamă cercetătorinterbelic al monumentelor bănăţene. Lui VictorVlad i-a revenit în mare parte acţiunea de relevareColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara35

şi de întocmire a devizelor de consolidare careau stat la baza activităţii interbelice a secţiuniibănăţene a comisiunii, căreia i se datorează în maremăsură supravieţuirea bisericilor de lemn care suntastăzi protejate ca monumente istorice.Cercetarea bisericilor de lemn a figurat întrepriorităţile Comisiunii Monumentelor Istorice dinBucureşti, care în nemumărate rânduri a solicitatdate cu privire lavechimea şi valoareaistorică a bisericilorde lemndin Banat.Î n t r eprimele bisericiinventariate, pentrucare arhitectulVictor Vlad a întocmitdescrieri,relevee şi fotografii,se numărăb i s e r i c i l e d elemn din Butin şiPartoş, unde s-adeplasat împreunăcu Ioachim Miloia în 8 I 1930 şi cea din Bucovăţ,pe care Victor Vlad a cercetat-o în 23 XII 1930(1). La Butin şi Partoş s-au făcut cu ocazia acesteideplasări şi sondaje de parament în vederea descopeririiunor posibile urme de pictură.Aceste cercetări au scos în evidenţă la bisericade lemn din Butin urmele decoraţiei originare“direct pe lemn, cu steluţe, peşti şi chenare”.Despre această construcţie raportul deplasăriispune, accentuându-i importanţa: “În acest chipnumita biserică câştigă şi o considerabilă valoareetnografică” (2). Descrierea bisericii de lemn dinButin, o indica într-o stare de conservare precară:“Halul bisericii vechi din Butin ne obligă la ointervenţie urgentă”. Construcţia, datată la începutulsecolului al XVIII-lea, care la 1805 a fost adusădin comuna Câlnic, înfăţişa o biserică de lemnbănăţeană specifică, pictată pe boltă, în naos şi înaltar, cu un iconostas pictat de “zugrav Nedelcu”datând din 1749.Despre biserica din Bucovăţ, raportuldeplasării efectuate de Victor Vlad în decembrie1930 descrie o biserică aprţinând tipului de plancu altar semicircular, executată din lemn de stejarpe fundaţii de piatră, cu 4 contraforturi din piatră şiComemorări - 40exteriorul tencuit într-o etapă ulterioară. Biserica,datată la începutul secolului al XVIII-lea după urmelede pictură murală, fusese mutată în sat în anul1823, când a primit şi pictura nouă, semnată de IoanŞtefan. Concluzia raportului indică posibilitatea cabiserica să fie declarată monument istoric (3). Cutoate acestea şi în ciuda lucrărilor de protejare,biserica de lemn din Bucovăţ a fost înlocuită cuuna de zidărie,în perioadapostbelică.P e n -tru membriisecţiuniibănăţene aC o m i s i u n i iMonumentelorIstorice, anii1929–1930 s-au dovedit întrecei mai rodniciîn activitateade inventariereBiserica de lemn din Marginaa bisericilor delemn, celor doimembri ai secţiunii bănăţene angrenaţi constantîn cercetarea de teren, Ioachim Miloia şi VictorVlad, datorându-li-se investigarea celei mai maripărţi a acestei categorii de monumente. O adresăa secţiunii bănăţene către Comisiunea MonumentelorIstorice, din 3 V 1930, indica suma de150000 lei alocată comisiei bănăţene în acel an,pentru inventarierea monumentelor din Banat cudescrierea şi fotografierea lor, precum şi pentrulucrări de conservare la construcţiile unde secereau intervenţii urgente.Acum au fost cercetare şi descrise bisericilede lemn din satele Măguri şi Criciova, bisericasârbească din Ofseniţa, căreia i s-a remarcat înmod special valoarea mobilierului şi a uşilorîmpărăteşti. Până în 1933 relevarea şi fotografiereaau continuat cu bisericile de la Cebza, Crivinade Sus, Hodoş, Iersig, şi Căpăt. Numai în 1932,Secţiunea pentru Banat a Comisiunii MonumentelorIstorice a realizat relevarea şi inventariereaunui număr de 49 de biserici, între care un locimportant a revenit celor de lemn (4).În prezentarea rezultatelor cercetărilor, pecare Ioachim Miloia, în calitate de preşedinte alSocietăţii de Istorie şi Arheologie din Timişoara,36 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

a făcut-o comitetului societăţii, în ianuarie 1931cu privire la bisericile de lemn din Berini, Duboz,Partoş, Butin, Ofseniţa şi Surducu Mare a apreciatcă “sunt de o netăgăduită valoare istorică şiartistică” (5). Dintre acestea mai există astăzi doarbiserica de la Partoş.Aceste cercetări, la care arhitectul VictorVlad a contribuit din plin, ocupându-se mai alesde întocmirea releveelor şi consemnarea valoriiarhitecturale a construcţiilor, au avut ca primăconsecinţă plasarea bisericilor de lemn studiatesub protecţia Legii monumentelor istorice. Demersula avut o mare importanţă în direcţia salvăriibisericilor de lemn, care dincolo de ameninţărilevenite din partea factorilor naturali, au fost puseîn pericol întâi de mentalitatea societăţii, care înperioada interbelică, până şi în cele mai săracecomunităţi, se dovedea indiferentă faţă de valorilearhitecturii tradiţionale şi opta pentru înlocuireabisericii de lemn cu una din zidărie de cărămidă.Faţă de această tendinţă, în 1931 ComisiuneaMonumentelor Istorice a accentuat calitatea demonument istoric, consfinţită de lege, pentru toatebisericile mai vechi de anul 1834 (6). În acelaşitimp se cerea parohiilorsă comunicestarea bisericii delemn, în cazul începeriide lucrări saudacă exista intenţiade a o demola.Declarareaprin Decret Regala unor biserici delemn din Banat camonumente istoricea avut ca efect, întrooarecare măsură,frânarea demolăriişi înlocuirii vechilorbiserici. Între primele biserici de lemn plasatesub protecţia legii au figurat cele de la Căpăt,Duboz, Ofseniţa, Surducu Mare, Butin, Bucovăţ,Povergina, Partoş, dintre care până astăzi s-au maipăstrat doar cele de la Căpăt, Povergina şi Partoş.Solicitarea de a obţine statutul de monument istoricse făcea pe baza unui raport, la care erau anexatereleveul şi fotografia bisericii.Ca membru al secţiei bănăţene a ComisiuniiMonumentelor istorice, arhitectului Victor Vlad i-aComemorări - 40revenit în primul rând rolul de a urmări şi dirijalucrările de conservare a bisericilor de lemn, încondiţiile în care lipsa de fonduri s-a dovedit oproblemă permanentă. Practic, datorită strădaniilorsale şi ale celorlalţi membri ai secţiei bănăţene acomisiei s-a putut salva cea mai mare parte a bisericilorde lemn care mai există până astăzi.Bisericile de lemn din Margina şi Curtease numără printre cele care au suferit lucrăride reparaţii dintre cele mai ample. La Curtea,intervenţia a constat în consolidarea pereţilor,refacerea turnului şi acoperişului, ridicarea bolţiişi tencuirea exteriorului şi a fost necesară datorităprăbuşirii, în timpul unei furtuni, a turnului şi distrugeriiacoperişului şi interiorului pictat.Bisericile din Butin şi Duboz s-au număratîntre primele asupra cărora s-au intreprinsintervenţii urgente de protejare. Astfel, la Butin, în1930 a avut loc o primă lucrare de protejare, constândîn acoperirea provizorie cu hârtie gudronată,“înlocuirea tălpilor din stejar şi a grinzilor de suscu brad”, “refacerea soclului din ciment”, înlocuireaa şase căpriori putreziţi şi plasarea a patru“grinzi sprijinitoare” la interior, lucrări executatede meşterul Burg Iohann(7). Urmărireaexecuţiei le-a revenitlui Victor Vlad şilui Ioachim Miloia.Cu toată străduinţade a o salva, bisericadin Butin s-a pierdutîn 1937.La biserica delemn din Duboz s-auluat măsuri similarede protejare în regimde urgenţă, până laBiserica de lemn din Marginarealizarea restaurăriimonumentului. Şiaici s-a acoperit provizoriu învelitoarea cu hârtiegudronată, s-au executat reparaţii de tencuieli exterioareşi într-o primă fază, în 1930, s-a sprijinitîn două zone pronaosul pentru a se opri aplecareaspre nord a bisericii, lucrarea fiind executată demeşterul George Biştea din Duboz. Operaţia s-adovedit insuficientă, iar în aşteptarea fondurilornecesare consolidării, în 1934 s-a proptit şi peretelesudic al bisericii (8).Alături de documentaţia pentru bisericile deColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara37

Comemorări - 40lemn din Butin şi Duboz, în 1930 arhitectul Vladîntocmeşte schiţele şi devizele pentru reparareabisericilor de lemn din Surducu Mare, Bucovăţ şiPartoş. De altfel, în această activitate de susţinerea conservării şi salvării acestei categorii de monumente,Victor Vlad a angrenat şi atelierul său deproiectare, Biroul de Construcţie “Arhitectura”,care a asigurat întocmirea documentaţiilor necesarediferitelor tipuri de reparaţii.Secţiei bănăţene a comisiei i-a revenit constantdificila misiune de a interveni pentru obţinereade fonduri, uneorilucrările stagnând înabsenţa lor, alteoriputându-se desfăşuraca urmare a obţineriiacestora. La SurducuMare, de pildă,în urma solicităriicomisiei, prefecturadin Oraviţa a fost ceacare a finanţat cu 4000lei acoperirea bisericii,iar pentru bisericadin Duboz materialullemnos a fost obţinutde la ocolul silvic dinChevereşu Mare.Un exemplu, dintre multiplele demersuride solicitare de fonduri, îl oferă adresa secţiuniibănăţene adresată preşedintelui ComisiuniiMonumentelor Istorice în 18 XI 1932, prin carese solicita suma de 35000 lei, cu specificarea:“În sezonul anului acestuia s’au făcut releveurileşi inventarile a 49 biserici monumente istoricedin regiunea noastră, cheltuindu-se aproape totatât cât a fost prevăzut şi intenţionând noi ca dinsuma ce rămâne să facem câteva mici reparaţii launele biserici de lemn ce îndeosebi sunt expusepieirii” (9).Aceste preocupări de a găsi fonduri pentrurepararea bisericilor de lemn s-au orientat îndeosebidupă 1934, când s-a înregistrat o diminuarea banilor destinaţi monumentelor de către ComisiuneaMonumentelor Istorice din Bucureşti, spreasigurarea unui minim de protecţie prin reparareaacoperişurilor. Soluţia s-a dovedit adeseadificilă, ca la bisericile din Poieni, Crivina deSus, Jupâneşti sau Povergina, punându-se până şiproblema găsirii sursei de şindrilă. Pe de altă parte,Fosta biserica de lemn din Bucovăţ38 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoaradorinţa comunităţii înclina adesea spre schimbareaînvelitorilor din şindrilă cu tablă, care intra încontradicţie cu principiile restaurării ştiinţificepromovate de comisie. În consecinţă, asigurarearespectării aspectului originar al acestor monumentecerea şi în perioada interbelică permanentasupraveghere a lucrărilor, pentru care Victor Vlada făcut frecvente deplasări.După 1940 aceeaşi problemă s-a pus şi labisericile de lemn din Zolt, Curtea, Băteşti SurducuMare şi Berini, deschizându-se şi aici şantiere pentrureparaţii în primulrând la acoperişuri.C h i a r d a c ăaceste lucrări, preponderentde conservare,nu au avut spectaculozitateaunorrestaurări de amploareşi au reprezentatîn activitatea luiVictor Vlad doar unadintre multiplele salepreocupări ca arhitectal perioadei interbeliceîn Timişoara,ele au făcut posibilăsupravieţuirea unormonumente istorice reprezentative pentru arhitecturapopulară din Banat. Acestea sunt, în primulrând, bisericile de lemn din Căpăt, Cebza, Crivinade Sus, Poieni, Curtea, Băteşti, Zolt, Povergina,Jupâneşti, Margina.Note:1. Rapoarte de deplasare a lui Ioachim Miloia şi Victor Vladla Butin şi Partoş, în 8 I 1930; Raport de deplasare a lui VictorVlad la Bucovăţ în 23 XII 1930, în Arhiva Muzeului Banatului,fond Societatea de Istorie şi Arheologie, inv. 2/930.2. Idem, Raport din 8 I 1930.3. Idem, Raport din 23 XII 1930.4. Ioan Opriş, Comisia Monumentelor Istorice – Secţia pentruBanat şi ocrotirea patrimoniului cultural naţional, în AnaleleBanatului, Etnografie, I 1981, p. 284.5. Analele Banatului, nr. festiv, an. IV, ian.-martie 1931, p.129.6. Adresă CMI, nr. 84/12 III 1931, în Arhiva Muzeului Banatului,fond Comisiunea Monumentelor Istorice – Secţia pentruBanat, inv. 3/929.7. Chitanţă din 3 II 1930, în Arhiva Muzeului Banatului,fond. SIA, inv. 2/930.8. Chitanţă din 30 I 1930, în Arhiva Muzeului Banatului,fond. SIA, inv. 2/930.9. Adresă a CMI – Secţia pentru Banat, nr. 66/18 IX 1932,în Arhiva Muzeului Banatului, fond CMI-Secţia pentru Banat,inv. 4/929.

Interesul pentru folclor a fost cultivat întoate tipurile de publicaţii: reviste, foi, calendare,cititorii fiind din mediul citadin, dar şi rural.Abonamentele la diferite gazete, în Banat,erau un lucru firesc, normal. Dar au apărut şivolume de culegeri populare: Poezia poporală,colinde(Bucureşti, 1864), Poezia populară,Balade, Novăceştii, Poveştile Banatului,Baladele populare din Banat(Braşov, 1895),Poveşti poporale din Banat(1908), remarcânduseAt. Marian Marienescu, Iosif Popovici, G.Cătană. Ultimul retipărea varianta bănăţeanăa baladei Mioriţa(Budapesta, 1905) într-un,,călindar,, destinat satelor.Literatura dialectală înregistrează, dupăVictor Vlad Delamarina, pe prozatorul DimitrieV. Păcăţian, cu volumul de nuvele De pe lanoi(Bucureşti, 1899), dar şi pe G. Gârda cu opulTăt Bănatu-i fruncea(Lugoj, 1908). Preocupăridramaturgice găsind la At. M. Marinescu cucomedia populară Peţitorii(Sibiu, 1905), iarscrierile cu subiecte istorice aparţin lui MihailGaşpar, în Vraja trecutului(1908), Altaredărâmate(1908), Din vremuri de mărire(1909),precum şi romanul istoric Fata vorniculuiOană(1911).O contribuţie importantă au avut-o scriitoriiveniţi la Lugoj din alte provincii, cum au fost:Camil Petrescu, Lucian Blaga, Aron Cotruş, uniideveniţi mai târziu colaboratori ai presei locale.Poate nu întâmplător P. Bellu afirma despre Blagacă ,,tot ce a scris după Lugoj a fost în esenţă gânditla Lugoj” 1 .De asemenea, remarcăm şi activitateapublicistă a marelui scriitor al ,, spaţiului mioritic’’în special la revista ,,Banatul’’ unde consemneazăcă ,,Nici una din provinciile româneşti n-a datrelativ aşa de puţine personalităţi creatoare caBanatul’’ constatare asupra căreia revine şi credecă ,, nu are origine iremediabilă, şi avem chiarconvingerea că din peisajul plin de surprizeal acestei provincii se vor ivi încă remarcabilipurtători de destine româneşti’’ 2 .Sunt cultivate şi câteva specii umoristice,între care parodia şi epigrama, iar dramaturgiaeste prezentă prin câteva realizări ale unor autoriFolcloristicăFOLCLORUL ŞI CREAŢIA CULTĂGheorghe Luchesculocali, piese scurte scrise pentru lumea satelor.A luat fiinţă o asociaţie literară numită ,, Altarulcărţii’’(Asociaţia Scriitorilor Români din Banat),din care au făcut parte şi scriitorii lugojeni C-tinMiu-Lerca, Olimpia Teodoru, Grigore Bugarin,Dridri, Goroniţă, A.E.Peteanu , I.D.Suciu 3 .Creaţiile scriitorilor lugojeni sunt găzduitede diferite publicaţii, între care,,Drapelul’’, ,,Banatul’’, ,, Plugarul român’’, ,,Sfatul poporuluiromân’’, ,,Meseriaşul’’, ,, Stupariul’’, ,, Carteasatului’’, ,, Gazeta Lugojului’’, ,, Răsunetul’’,,,Acţiunea’’ etc. Pe lângă ziare au ieşit la luminăşi câteva reviste cu preocupări literar-artistice şifolclorice ,,Semenicul’’, ,,Zorile’’, ,,Luceăfarul’’,,,Primăvara Banatului’’, ,,Vipera’’, ,,Scorpionul’’, în jurul cărora au fost grupaţi intelectualide marcă ai oraşului, precum, Victor Bârlea,A.E.Peteanu, F.Barbu, Felician Brânzeu, MiaCerna, Al.Bistriţeanu, Dridri Goroniţă, Ion Cureaş.a.Presa lugojeană interbelică a inserat încoloanele ei o amplă frescă a vieţii sociale,economice şi cultural-artistice, relatând desprespectacole şi turnee (George Vraca, MărioaraVoiculescu, C-tin Tănase); popasurile în oraş aleunor personalităţi ca : N.Iorga, Victor Ion Popa,Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Aron Cotruş,Peter Neagoe, dar şi sărbătorirea la Lugoj a luiGeorge Enescu şi Zaharia Bârsan. S-a mai scrisdespre tradiţii, datini, obiceiuri, societăţi culturalartisticelocale 4 .În domeniul artelor plastice relevămnumele unor distinşi creatori : Aurel Ciupe,VirgilSimonescu, iar în muzică pe Ion Vidu, SabinDrăgoi, Filaret Barbu, Nicolae Ursu.Scriitorii bănăţeni şi-au publicat creaţia ladiferite edituri din Lugoj, Timişoara, Caransebeş,Oraviţa, iar alţii,ca Anişoara Odeanu, O.D.Blindariu,M.Gaşpar, Sofia Arcan, Ada Crin, în capitală.Literatura în grai bănăţean s-a afirmat princreaţiile populare publicate în culegeri ,dar şiîn coloanele gazetelor româneşti de prestigiu:,,Tribuna’’ ( Sibiu), ,,Dreptatea’’ Timişoara.Reprezentanţii scrisului bănăţean de la finelesecolului al XIX-lea Victor Vlad Delamarina,Dimitrie V.Păcăţian, Gh.Gârda au reliefat o anumeColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara39

Folcloristică,,notă specifică a sufletului bănăţean, atitudineacomică ,,în faţa vieţii. Atitudineaaceasta apare, în primul rând, se spune, la oameniireci, care nu-s capabili de înduioşare. La bănăţeni,comicul însă are o nuanţă afectivă care dă umoruluilor un uşor caracter de zeflemea sau de ironie ... “ 5 .De altfel , umorul presupune ,,o raţiune lucidă’’,însoţită de afecţiune sau de compasiune sesizândsubstanţa lor ascunsă.El este un râs trist. Deciumorul la Delamarina şi Gârda are un caractersatiric, cei doi implicându-se în realitatea vremiiunde caută să dezlege tainele vieţii cu propriilelor procedee. Literatura umoristică originalăo descoperim la Anişoara Odeanu în Ciudataviaţă a poetului, unde scriitoarea recompunerealitatea pentru a masca o optică a existenţei,dar şi pentru a exprima o amplificare amuzantăşi ironică.Umorul său exprimă o atitudine cinică,ce acceptă totuşi aspecte ridicole ale existenţei,autoironizându-şi fantomele sensibilităţi. Plasatăîntr-o situaţie superioară, inteligentă autoareaproiectează o lumină stranie asupra psihologieiumane, scriitoarea considerându-se total detaşatănu numai de stările afective proprii, ci de oriceaspiraţii omeneşti. Povestirile sale umoristice suntremarcabile, pline de inedit, aşa cum opinează şiGeo Dumitrescu:,,...lucrurile sunt extrem de rare,totul este prelucrat sintetic, elaborat la maşina despirt a paradoxului, a ironiei, a ostentaţiei moderne,cu un soi de fervoare perversă, de demenţăliterară...’’ 6Putem conchide, aşadar, că în Banat a existatşi continuă să se afirme o mişcare literară variată,chiar dacă ea n-a propulsat, întotdeauna, valoriconsacrate la nivel naţional.Această frământares-a manifestat în concordanţă cu spiritul unităţiinoastre mentale, fapt de care au fost conştienţi toţireprezentanţii iviţi în acest spaţiu.Ilarie Chendi, la începutul secolului alXIX-lea, aprecia că vorbirea bănăţeană este unabogată şi variată:,,Nicăieri nu se ţine cu atâtaîndârjire la dialectul local ca aici (în Banatn.n)’’7 .Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nicipână astăzi.Desigur, a existat o confruntare întregraiul local şi limba literară şi la nivelul factorilorculturali: şcoală, presă, biserică, formaţii corale şiteatrale, conferinţe publice. V.Branişte a înfierat oasemenea ,,practică’’, nefiind de acord cu durerea,, particularităţilor regionale la absurd, numai şinumai cu scopul de a trezi salve de râs (...) pecontul acelor schimonosiri de limbă’’ 8 .Soluţiade remediere a stării de lucruri a fost găsită deVictor Vlad Delamarina şi George Gârda, care auvalorificat artistic elementul dialectal bănăţeancreând ,,literatura dialectală’’.Este cunoscut faptul că întemeietorul literaturiidialectale este lugojanul Victor Vlad Delamarina,scriitorul remarcat de T.Maiorescu. Demersulsău a fost continuat de alţi mulţi bănăţeni, întrecare cei mai apropiaţi de Lugoj sunt: G.Gârda,G.Cătană, C.R.Munteanu, Tata Oancea (PetruE.Oance), Ion Curea, Gr.Bugarin, Iosif R. Dobrinş.a. O remarcă totuşi se impune: urmaşii n-auavut, cel puţin până în prezent, talentul şi vervalui Victor Vlad Delamarina.De-a lungul timpului, mulţi scriitori bănăţeniau folosit în creaţiile lor, termeni şi expresii regionale,şi pentru o anume ,,coloratură’’, aşa cum aufost C-tin Miu-Lerca, Pavel Bellu, Al.Jebeleanuş.a. Literatura dialectală se rezumă la spaţiul uneiprovincii, unde este destul de răspândită, deoarecepromovează unele însuşiri sufleteşti apreciate decătre vorbitorii în grai. Merită să relevăm că ceidoi scriitori dialectali- Victor Vlad Delamarina şiGeorge Gârda- evidenţiază în scrisul lor un anumespecific bănăţean respectiv atitudinea comicăîn faţa vieţii, dar şi anumite trăsături morale alepersonajelor descrise.Graiul bănăţean conţine nenumărate idiotismece pot fi folosite şi valorificate de creaţiacultă. Alături de acestea există şi o seamă de barbarisme,precum şi alţi termeni împrumutaţi. Dealtfel, ţăranul bănăţean agrează influenţele urbane,rămânând totuşi la limba satului său, o adevăratăşi veche zestre sentimentală şi lingvistică. Eldoreşte să se exprime, pe cât posibil, ,, pră limbalui d’acas».Note:1Pavel Bellu,Blaga în marea trecere,Bucureşti 1970.2Banatul, III, 1928, p.43Luceafărul, I ,nr. 1,1935,p.60.4Gh. Luchescu, Lugojul cultural artistic.Tradiţie si contemporaneitate,Timişoara , 19755Nicolae Ţirioi, Premise literare, Timişoara,19766Preocupări literare , VIII, 1943, p. 76-78; Gheorghe Luchescu ,Anişoara Odeanu, Cluj ,2001 (fenomenului «condeierilor plugari»,autorul le mai adaugă unul : acela al scrisului feminin-local , modpropriu de manifestarea bănăţeanului care vrea să fie «fruncea»în toate»)7”Foaia diecesană” , XVI , nr. 32 , 1901 , p. 3.8V. Branişte, Cum jucăm teatru? , în Drapelul II, nr. 113, 1902,p. 2.40 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Poezie în grai bănăţeanANDE PĂTRU FĂGEŢANUCocia şî ... ,, precinia ”I- Un paore, nu şciu cum, IX- Bine că am reuşât,O stricat cocia-n drum ;Gin ogaş că ne-am urnit,Credzând că ceacea Ilie,Şî ca dreaptă mulţămire,Râge, gi a lui cocie,Haida să-ţ’ fac o cinstire,II- Oţărât şî supărat,X- Aşa, cum ai vre şî tu,S-o apucat gi ... ,,spurcat”: În centru, la ... ,,PADEŞU’ ”!-,,Deie-ţ’ Domnu’ sănătace, Om servi cât-un grătar ;Să nu o poţ’ duce-n space !Mă ! Ca cine, om, măi rar,III- Gin Făget, pân’ la Ohaba,XI- Când gi năcazuri am dat,S-o porţ’ mereuaş, cu ... roaba !Numa’ tu, m-ai agiutat;Gin Logoj, la Coşăviţa,Ăilalţ’ pră drum treceau,Să o porţ’ cu ... cotăriţa ! Şî pogan gi mini, râgeau ;IV- Nu-ţ’ face taină gi mine;XII- Şî mă luau în băşcălie,Că-ţ’ dzâc ! Nu ţ-o fi gi bine ! Când stricai, a me cocie !Dzâ măi binie, ,,Doamne-agiută”!Iartă-mă gi ocărală,Atunci Domnu’ ce ascultă ;Am credzut, gi prima oară,V- Agiută un om scăpătat, XIII- Că şî tu, ceacea Ilie,Că îi binie, nu-i păcat ! Mă’ cam iei în băşcălie ;Hai să chicim osia, Io câta m-am înşălat !Să pot folosî cocia, Numa tu m-ai agiutat !VI- Că am drum gi străbătut !XIV- Vorbilie gi ocărâre,Iacă ! Sângur n-am putut, Ţî le-am dzâs, la supărare !!Gin ogaş să o urnesc,Ş-acuma, ceacea, Ilie,Până nu o s-o, chicesc !Suice-n a me cocie,VII- Hai, un pic să ne-opincim,XV- Să ce duc, cu sănătace,Roata-n osie propcim, Acasă ! Că stai giparce ;Şî când o fi treaba gata,Şî gi-acuma înăince,Ciocănim oţâr’ obada,Io mi ce-aş ruga fierbince,VIII- Apăi punem loitrilie,XVI- Să m-agiuţ’ cu, fără cricuri,Că ne-or pringe ploilie;Să golim o dimigeană,Şî cum mi-s plin gi reumă,Cu răchie, dolofană,Nu-m’ prieşce-aşa, o ... glumă !Galbănă, cu mulce ... ,,ŞTRICURI”!!Epi ... ,,(ş)log”!-,,Gi nu-m’ gihomam cocia,Fără precin, rămânem ;Pringea baş, ,,FLOARE” răchia,Ori ,,PRĂ STOC”, cu ea, stăceam !!Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara41

Tradiţii populareCREAŢIA POPULARĂDANSUL POPULAR, OGLINDĂ A SUFLETULUIROMÂNESCEMILIA RIZEANUExprimată în cele mai diverse forme, creaţiapopulară românească este caracterizată de autenticitateşi ingeniozitate, o trăsătură aparte fiindputernica ei unitate care nu exclude însă o marevarietate de manifestare în: arhitectura populară,port, ţesut, olărit, prelucrarea lemnului, metalului,pieilor, pictura icoanelor etc.Datorită poziţiei geografice a României, artapopulară tradiţională prezintă anumite influenţefireşti generate de contactul cu lumea apuseană şislavă, manifestate mai ales sub aspect ornamental.Deosebiri fascinante în ceea ce priveşte stiluriletradiţionale se disting în funcţie de regiunile istoriceale ţării, mitologia românească propunând viziuniasupra zidirii lumii, asupra lumii din trecut, a celeide azi şi asupra sfârşitului lumii. Viziuni pitoreşti,care nu copiază sau nu mimează Biblia, fiindcăfantezia românilor este «aprinsă de avântul poezieişi străbate cu vioiciune spaţiile în toate direcţiile,urmărind zguduitoarele evenimente siderale şi alepropriei noastre planete, întregul proces al faceriişi desfacerii până la extincţiune».Arta populară rămâne în consecinţă şipentru noi o artă a comunităţii manifestată prinindividualitate.Circulaţia este definitorie pentru câmpullarg al creaţiei populare. Pe toate domeniile arteipopulare, în plastică, muzică, poezie, fenomenulcirculaţiei apare ca esenţial şi definitoriu.Fenomenul acesta distructiv şi constructiv din timpulcirculaţiei unui produs popular «duce la asimilareaoperei individuale cu o factură impersonală,atemporală, abstractă, dar inteligibilă spre a puteafi primită de comunitate».Vom vorbi despre bogăţia, varietatea, valoareacreaţiei populare muzicale naţionale, ineditulunor manifestări şi fenomene folclorice, caremerită să fie cercetate, cunoscute şi apreciate atâtde specialişti cât şi de iubitori ai genului.Dansurile populare zonale sunt însoţitenumai de muzică instrumentală, presărată custrigături, pocnete din degete, bătăi din palme,paşi bătuţi, chiuituri etc, subliniind o dată în plussincretismul jocurilor populare româneşti.Dansul a avut o importanţă deosebită înviaţa socială a omului, fiind nelipsit din ritualurilereligioase. În timp s-au produs mutaţii în cadruljocurilor populare româneşti în sensul că uneleşi-au păstrat funcţia rituală (Căluşul, Chiperul,Cununa, Drăgaica) iar altele s-au transformat înjocuri distractive. Primele referiri asupra existenţeidansului la români îşi fac apariţia începând cusecolul al XV-lea, (Gr.Ureche) şi continuă cusecolul al XIX-lea, perioadă în care apar primeleculegeri printre care figurau şi un număr importantde dansuri populare, iar înfiinţarea celor douăarhive fonografice a evidenţiat bogăţia şi varietateaacestui repertoriu. Terminologia este reprezentatăde trei termeni : hora (Hora la joc pentru zonaMuntenia şi Oltenia), dans (danţ) şi joc (gioc) încelelalte regiuni ale ţării.HoraHora este un dans popular din România,realizat într-un cerc închis.Descoperirea unei reprezentări în ceramică aunei hore formate din 6 femei, aparţinând CulturiiCucuteni (3700-2500 î.H.), ultima mare cultură cuceramică pictată din Europa, indică faptul că horaa aparut cu mai mult de 5000 de ani în urmă pepământul vechii Dacii.Rolul magic al horei s-a transmis până înprezent, sub forma căluşului.Asemenea dansuri rituale circulare, la careparticipă numai bărbaţi special aleşi şi antrenaţiexistă în Europa, Orientul Mijlociu, India şiAmerica Centrală şi de Sud, sugerând origineaindo-europeană.CăluşulCăluşul se joacă în timpul Rusaliilor, scopuldansului fiind acela de a apăra de influenţe negativeoameni, vite şi recolte, dar şi de a vindeca. Timpde două-trei săptămâni, căluşarii merg din sat în42 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Tradiţii popularesat şi joacă dansul căluşului pentru a-i tămăduipe cei bolnavi cu puterea pe care au dobândit-o lainvestitură şi cu forţa unităţii şi determinării lor.Acest dans a fost descris pentru prima datãîn vremea lui Dimitrie Cantemir.Formaţia decăluşari este compusădin mai mulţi dansatori,unul fiind consideratcăpitan, iar altulpurtând o mască şideţinând rolul important.Dansul includecâteva dansuri rituale :dansul războiului,fertilităţii, dansul devindecare, etc.Este un dansdin Muntenia executatnumai de băieţi(s-a extins şi-n altezone ale ţării), cu lovituriale călcâielor,b ă t ă i a p ă s a t e î npământ, sărituri în aer,strigături.A devenit otradiţie ca, în fiecarean cînd se sărbătorescRusaliile sau Moşiide vară, cel mai vechijoc popular românescsă revină în centrulatenţiei. Căluşul estecel care, în fiecare an,deschide şi închide sărbătoarea, fiind jucat înaintede răsărit şi după apusul soarelui. Lipsa lui le prevesteaîn trecut ţăranilor numai necazuri.Originea căluşului se pierde în neguravremii. Despre el sunt mai multe teorii. O partea etnologilor îl socotesc un dans militar moştenitde la traci sau de la romani, fiind considerat că aluat naştere o dată cu poporul român.Frumuseţea şi agilitatea jocului i-au făcut peoameni să-i îndrăgească pe căluşari. Aceştia suntinvitaţi tot timpul la diferite evenimente folclorice..Un rol însemnat în desfăşurarea jocului îlconstituie şi costumaţia. Aceasta este formată dinpălărie cu boruri largi împodobită cu mărgele şipanglici multicolore. Mijlocul şi pieptarul le esteîncins cu beţe, iar la brâu poarta batiste brodate,sau sunt incinşi cu un brâu tricolor. La genunchişi la glezne au canafuri,iar în picioareau opinci cu pintenidin metal care sunăîn timpul dansului.Fiecare căluşar areun băţ. În trecut,locul băţului eraluat de săbii dinlemn sau metal.Căluşeii seconsideră slujitoriiTatălui Ceresc.Prin juramânt, tineriise angajeazăsa respecte si săducă mai departetradiţia căluşarilorşi să nu se îndoiascăde credinţa în Dumnezeu.C ă l u ş u lrămâne singuruljoc de virtuozitateşi tehnică, fiind opreţioasă comoarăfolclorică, dar şi unizvor viu privind religiageto-dacilor.Genialitateafolclorului românesc, în comparaţie cumanifestările similare ale altor popoare, esteevidentă, folclorul românesc se integrează în modfiresc în universalitate.Toată creaţia populară, materială şi spirituală,realizată cu indemânarea şi măiestria mostenitădin străbuni atestă bogăţia vieţii şi frumuseţeaspirituală a locuitorilor din ţinuturile româneşti,care ştiu şi astăzi să păstreze nealterate tradiţiile,făurind totodată noile trăsături ale culturii popularecontemporane.Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara43

Nato sotto maligna stellaFiul mezin al unei familii de ţărani muncitorişi vrednici părinţi a şapte copii, s-a născut lahotarul dintre zodia racului şi cea a leului, acestmoment în care ursitoarele i-au hărăzit daruri şi cugenerozitate, dar şi cu parcimonie; astfel întreagalui existenţă a oscilat întrea putea fi învingător şi a fiînvins.I-a marcat şi sănătateaşi cariera şi desfăşurareavieţii cuplului, ascendentulşi-a spus şi el cuvântul caşi copila sa să fie lovită deo negaţie a întregului, deşidotată din plin. În primaparte a copilăriei, alternavacanţele, în care ajuta lamuncile câmpului, dupăputerile vârstei sale, cuperioadele de şcoală, în caremintea şi inima lui avidă decunoaştere, visa la ţeluri înalte,legate de dragostea deoameni, de dorinţa de a sepune în slujba muzicii.Adaug câteva trăsăturide caracter, preferinţe, obiceiuri.Era profund credincios. Iubea mult natura,excursiile, florile. Era un neobosit culegător deflori, de vise, de iluzii. Îi plăcea să culeagă floride câmp, plante medicinale, picături de răşinăde pe trunchiurile brazilor. Toate buzunarelelui erau pline de ele. Într-o vacanţă la PoianaBraşov, colindând pe cărări nebătătorite, atras deo buruiană deosebită, pe care o dorea, a alunecatîntr-o râpă, fiind o zi ploioasă şi a reuşit s-o culeagăcu preţul unei fracturi la încheietura mâinii stângi.Până şi după infarct şi arterita de la un picior, riscaurcându-se pe o scară nesigură pentru a culege floride tei. A fost toată viaţa un studios, dornic mereude a-şi îmbogăţi cunoştinţele. Păstra caietele culecţii, din timpul studenţiei, de la istoria muzicii,folclor, teatru, creaţiile marilor compozitori, etc.Spunea adesea că i-ar trebui două vieţi, una pentrustudiu, alta ca să trăiască. Era întotdeauna în crizăComemorări - 5Dirijorul Mihail Beleavcenco Popescu44 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 TimiºoaraElena Mira Popescu Beleavcencode timp.Cum asculta el muzica? Aşa cum un monahse cufundă în ascultarea cuvântului Domnului.Muzica era beţia lui. Cum o interpreta? Transpustotal ca un adevărat actor, trăind stările sufleteştiale personajelor. Nu-i mai puteam recunoaşte firealui domoală, molatecă dincotidian. O energie pasionată,ascunsă izbucnea ca o flacără,alimentată de tot ceea ce prinstudiul laborios, meticulos îşiînsuşea, ţintind să recreezecât mai autentic intenţiile creatoruluilucrării. (Preludiul laactul al IV-lea al Traviatei îţităia respiraţia sau duetul Ciocio-san– Pinkerton)Făcându-şi bilanţulactivităţii cât şi al vieţii, consideracă nu a atins ceea ce,încrezător, întrevăzuse la începutulei. Emoţiile răspunderiide spectacol, în care adesea seputea produce câte o greşealădatorită unui interpret, careîl afecta pe el, insomniile dedupă reprezentaţii, evenimenteledramatice ale refugiului,necazuri legate de accidentul unicei fiice, a doua eicăsătorie care a purtat-o dincolo de ocean, muncafără măsură, toate acestea au condus la nefastulinfarct miocardic. Era de o sensibilitate exagerată,modest, timid, naiv adesea, încrezător în oameni,cinstit, corect, conştiincios, drept, bun, omenos. Îşiiubea colaboratorii, apăra pe câte un instrumentist,ce-i drept bun profesionist, dar care păcătuia înpreamărirea lui Bacchus, chiar cu riscul de a fi eladmonestat şi penalizat. Lucra foarte mult, până lauitarea de sine. Deşi era conştient că nimic nu esteperfect, el voia mereu să perfecţioneze spectacolul,ceea ce nu era pe placul unor colaboratori grăbiţisau superficiali. Când apărea la pupitru, întâmpinatde aplauze, cred că era plin de emoţii cu gândulla anumite puncte ,,nevralgice’’. Unii interpreţiîi apreciau sinceritatea şi curajul de a semnalaunele scăpări. Aşa s-a întâmplat la Odessa, când

atrăgându-i atenţia unei ,,Cio-Cio-San’’, artistăa poporului, aceasta i-a mulţumit. Partituri voluminoaseîl însoţeau peste tot, chiar şi în rucsaculpurtat în spate în excursiile prin munţi, pe care leadora. Neobosită i-a fost munca şi în pregătireaformaţiilor de amatori, sacrificându-şi chiar şi oparte din concediu, cu care de altfel a obţinut maimulte premii.De la ,,Nunta lui Figaro’’ la nuntanoastrăDintr-un caiet în care îşi scria diferite gânduri,citesc acum, la 5 ani de la plecarea sa înturneul fără întoarcere, mai multe rânduri.,,Primul meu contact cu colectivul OpereiRomâne din Timişoara a fostla începutul anului 1959, cândalături de încă trei candidaţi,m-am prezentat la Concursulpentru ocuparea unui postliber de dirijor de spectacol.Preşedintele comisiei afost eminentul dirijor, maestrulM.Popa, artist emerit, iarmembrii: apreciatul dirijor şicompozitor N. Boboc, distinsulprof. E.Cuteanu, reprezentantulsindicatului artiştilor dela operă, instrumentistul primfagotistPop Petru. Aveam unbagaj de cunoştinţe muzicaleprecum şi practică dirijoralăatât în simfonic, cât şi în spectacole de operă,operetă şi balet, acumulate la Teatrul muzicaldin Braşov, unde am muncit benevol reuşind săînjghebez o orchestră. Alături de solişti şi coriştiam pregătit spectacolele Vânzătorul de păsăride Zeller şi Pericola de J. Offenbach, care s-aubucurat de mare succes la public, răspunzândunei arzătoare dorinţe a braşovenilor de a ascultamuzică bună. Astfel am câştigat eu titlul de membrufondator al Teatrului muzical din Braşov. Peatunci eram dirijor secund la Filarmonica Gh.Dima din Braşov. Condiţiile de lucru erau grele, nuaveam spaţiu pentru repetiţii, oamenii erau angajaţiîn diferite sectoare, efectuau diferite munci, darerau entuziaşti şi cu elan nestăvilit am reuşit. Unmic exemplu: la repetiţia generală, care avut loc însala cinematografului după orele 23, noi, artiştii,am adus decorurile şi toate accesoriile pentruComemorări - 5spectacol. Repetiţia a început după miezul nopţiişi s-a terminat la 4 dimineaţa. Un corist amator,care locuia departe de centru, a plecat la fabricaunde lucra, direct de la repetiţie. Când am venit laOpera din Timişoara mi s-a spus că şi aici începutula fost foarte greu, era sărăcie şi mizerie. Dar sărevin la concurs. Mi s-a cerut să dirijez un sextetdin opera Nunta lui Figaro de Mozart. Îl vedeampentru prima dată şi mi s-a acordat un timp destulde scurt să-l studiez. Am fost chemat la pupitru. Pescenă erau deja instalaţi cei şase solişti între careşi Marcellina, o mezzosoprană, care mi-a atrasimediat atenţia. De altfel nu i-am cunoscut pe niciunul până atunci. I-am salutat şi cu inima bătândsă-mi spargă pieptul, am început să dau intrărileatât la instrumentişti cât şi la solişti. A fost primaîntâlnire cu cea care–mi va deveni soţie’’.Această primă întâlnire a avut loc în 20ianuarie, iar în 22 decembrie ne-am căsătorit. Nucred a comite vreo impietate, dacă aş afirma, cănu poţi ajunge să cunoşti un om, chiar dacă aiconvieţuit cu el, cu bune şi cu rele vreme de 43 deani. În tainiţele sufletului lui poate au rămas bineascunse gânduri sau trăiri, pe care nu le-a dezvăluitniciodată, ci a plecat cu ele…Acum la 5 ani dela plecarea sa, a celui care mi-a fost jumătatea şitatăl unicei noastre fiice îmi aduc aminte de ceeace el a scris: ,,Amândoi hipersensibili exaltaţi,entuziasmaţi / Tot cu muzică şi versuri, spre altezări mereu chemaţi… Ne purta-ntr-un car spre cer/ Fuga de realitate…Am pierdut simţul măsurii/Nu ne ţineam de păstor / Ne hrăneam mult cu iluzii/ Visuri, fantezii şi dor / De-a aduce-n semenizâmbet / sau al tristeţii fior’’.Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara45

Comemorări - 5Adaug listacu lucrările pecare le-a studiat şidirijat. OPERE:T r a v i a t a ,R i g o l e t t o ,Trubadurul, BalM a s c a t , D o nCarlos, Aida,Nabuco, MmeButterfly, Tosca,Carmen, DonJuan, Nunta luiFigaro, EvghiniO n e g h i n ,C a v a l e r i arusticană, Paiaţe,Hansel şi Gretel, Lohengrin, Cneaz Igor, Fidelio,Lakme, Capra cu trei iezi, Tânăra gardă, Fatacu garoafe, Păcală, Motanul încălţat, Noaptefurtunoasă, Bărbierul din Sevilla, Michelangelo,Boema, Pescuitorii de perle, Mignon, Martha,Răscoala, Gioconda, Norma, Bălcescu, DonPasquale, Mariana Pineda, Interogatoriul dinzori. Operete: Liliacul, Silvia, Contesa Maritza,Văduva veselă, Ţara surâsului, Logodnicul dinlună, Vânt de libertate, Ana Lugojana, Vânzătorulde păsări, Dragoste de ţigan, Studentul cerşetor.Balete:Lacul lebedelor, Frumoasa din pădureaadormită,Romeo şi Julieta, Sheherazada, În caleatrăsnetului. Pe lângă acestea a dirijat foarte multelucrări simfonice.Cu 5 ani în urmă, îndrăgostitul de muzică apărăsit scena lumii. Şi asemenea instrumentiştilordin simfonia despărţirii de Haydn s-a retras discret,ostenit de larma acestei lumi. Aşa cum fiecareparticipant din orchestră pune jos instrumentulşi el s-a despărţit de prietena sa bagheta, cu carepuncta muzica piesei interpretate şi a plecat înlumea tăcerii. Se născuse într-o regiune bogatăşi pitorească de ţară, grav răvăşită de furtunileistoriei. I-a rămas în suflet dorul şi nostalgiaacelei lumi până la sfârşitul vieţii. Din ultimii săiani, poate ca o presimţire a apropiatului sfârşit, arămas scrisă de mâna lui, cu caligrafie frumoasă,povestea existenţei sale.Notă: Mulţumesc şi pe această cale maestrului DoruPopovici( pe care l-a rebotezat spunându-i ,,Dorul- Popovici,liricul nostalgic’’) pentru cartea închinată soţului meu ,, Laun mare artist…Mihail Popescu Beleavcenco’’, din care amcitat câteva fragmente.PĂSĂRILE-ŞI ÎNCEP ZIUAMoto:“Că de vreme ce printr-un om a venitmoartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristostoţi vor învia.”Corinteni: 15, 21, 22.Păsările-şi încep ziuaCu un cîntec, imn de slavăMulţumind divinităţiiFără preget, sau zăbavă.Zborul lor de cer aproapePoartă-n cânt recunoştinţă?...Suntem noi mult prea departeCă nu ne-apărăm fiinţa.De ce oare omul uităAre-o inimă bolnavă?Ne sunt zilele prea scurte,Nopţile ne sunt prea lungi?...Printre planuri întrerupteSă te rogi nu mai ajungi.Vrem să ne împlinim prea multeÎnsă toate pentru trupuri,Lăsînd sufletul deoparte.Doar material te bucuri.Nu aduni comoară-n ceruriTot trudind să strîngi la bunuri,Uitînd că sunt trecătoareŞi le vei lăsa pe drumuri.Omule, te rog, gîndeşte,Existenţa cîntăreşte!Lutul care-l porţi pe TerraEste numai ambalajulCe sufletu-l ocroteşteDar acesta e bagajulCu care spre înalt porni-vei,Când va fi să-ţi sune ora.Nu mai zăbovi-n neştiinţăPregăteşte-ţi aurora.Dacă prin Adam căzut-ai,Prin Hristos vei învia !Chiar de azi te pregăteştePentru nemurirea ta.Elena Mira Popescu Beleavcenco46 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Concert de GriegCărţile de vizităcu care intramîn sufletul tăunu au valoare…Oare ai înţelescâtă nevoie aveam de elechiar dacă vizitele meleerau foarte scurte?Acoloa rămas numai muzicaunui concert de Grieg…şi muzica aceastaeste o parte din sufletul meu.Voi, lilieciVoi, lilieci atârnaţi decraca iaduluiaţi încâlcit părul fetelordin lunca cea verdele-aţi furat zâmbetulînspăimântându-lecu zborul vostru negruaţi distrus încrederea lorîn păsările cerului…Aţi distrus până şilacrima din ochiul mameipentru fiul iubit…Voi, lilieciatârnaţi de craca iadului.MozartMereu aceeaşi cutiuţădreptunghiulară saupătratăpentru bijuteriicare sclipescşi-ţi fură ochiicu strălucirea lor perfectă.Perle măruntenespus de preţioaseşi bine şlefuiteînşirate la gâtul damelorcu evantaie largi şi crinoline.Mereu acelaşi curcubeudin picături de rouăşi lumină.StudiuÎmi curge muzicaprin degeteşi picăturile fierbinţise evaporă încetprin fiecare porîncerc să aşternroua de searăpe clapele pianuluipentru cafiecare notăsă se transformeîntr-o regină a nopţii.SingurătatePoesisLuana Ioanovici IoannouBiserica Piariştilor Timişoara,acuarelă de Niculiţă DărăşteanÎn valuri de speranţe mă scaldşi trupu-mi arde…Visez mereu la lungi vacanţeColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoarala sărutările-ţi prea calde…Acum singurătatea în ochii meiîşi plânge lacrimile triste.Nu ştiu, nu cred şi nu-nţelegde ce-ai plecat?.Am ales dimineaţaDin ziua de ieriam ales dimineaţaşi-am pus-o în frigidersă se păstreze proaspătăpentru când îmi va fi foameşi voi dori o dimineaţăca aceea de iericu soare şi cu tine.Pietrele dormPietrele dorm îmbătrâniteîn vechiul domînălţat cândvade mâinile îngerilor nevăzuţiPietrele dorm obositeîn vechiul domînfrăţit cu iederaşi cu veşnicia luminiiPietrele dorm uitateîn vechiul dom.Concert de BachGeometria acestei muziciînscrie în spaţiusfere şi cuburitransparentece pătrundprin fiinţa noastrăreflectând spectrul luminiiiar dinspre corzile viorilorse nasc cercuri concentricecare tind spre plus infinit.Spaţiul acestei catedraleeste prea strâmt.Deschideţi porţile cerului!47

ProzăÎN AMINTIREA UNUI PRIETEN DRAGMonica RogneanuE o zi însorită de început de decembrie. Sesimte frigul aspru al iernii, dar nu e zăpadă. Ultimamea vizită la Pădurea Verde a oraşului de peBega: şi nu oriunde în această oază de verdeaţă şilinişte care a rezistat poluării, ci chiar la mormântulprietenului meu fidel: un căţeluş. După o viaţăde 11 ani şi jumătate, s-a stins ca o lumânare, înmomentul în care medicul i-a făcut injecţia pentrua-i curma cumplita suferinţă. Respiraţia grea s-aîntrerupt brusc şi s-a lăsat o linişte apăsătoare.I-am mângâiat căpşorul şi am întrebat „ Aşa derepede? ’’ „Da!’’- a răspuns doctorul. „Nu fiţitristă, aţi făcut tot ce a fost omeneşte posibil. Cucomplicaţiile apărute, este singurul caz pe care-lştiu că a trăit atât de mult.’’ „La ce mă consoleazăsă ştiu acest lucru?’’Mi-aduc aminte de ziua în care a sosit în casanoastră: un ghemotoc negru, cât doi pumni, cu ochinegri, jucăuş, vesel, avea cinci săptămâni. Acestsufleţel a ştiut să ne încânte ani de-a rândul, să nebine dispună, să ştie exact când suntem veseli sautrişti, să fie alături de noi doi, familia, la bine şila rău. I-au plăcut excursiile, plimbările, dar maiales mersul cu maşina.Am în faţă imaginea ei când i-am pus la gâtprima zgardă şi am plimbat-o prima oară în lesă.În loc să meargă înainte, făcea paşi înapoi. Apoi,prima după amiază pe malul Timişului, era în staresă-l traverseze înot dus-întors de mai multe ori încâteva ore cât stăteam la plajă şi nu uita niciodatăsă ne aducă o dovadă plutitoare a escapadei acvatice:o frunză, o crenguţă, un fir de iarbă.În vara în care s-au născut puii (chiar deziua ei de naştere au venit pe lume), am renunţatla concediu în favoarea creşterii lor. A fost poatecea mai interesantă vară, plină de peripeţii şi veselie,când sub ochii noştri au crescut pe zi ce trece,doi ursuleţi în miniatură, care semănau cu mamalor: blăniţa de un negru lucios şi creţ, codiţeletăiate conform standardului rasei şi deosebit dejucăuşi.Totul a fost frumos până când, în urmă cudoi ani s-a declanşat o boală care este incurabilăşi la om: diabetul. A fost greu să o diagnosticăm,căci foarte rar se ocupă doctorii de aşa ceva. Lascurt timp, am început tratamentul cu insulină, dedouă ori pe zi şi regim alimentar. Ceea ce a fostdificil, aproape că ne-a depăşit, a fost stabilireadozei zilnice. La scurt timp, am observat că numai vede bine şi într-o zi a orbit complet. A fostgroaznic atunci: am venit acasă de la serviciu, s-aaşezat în faţa mea şi a început să plângă, uitândusespre mine. Nu era un plâns normal, avea cevadeosebit în el: nelinişte, disperare, panică. Amluat-o în braţe, i-am vorbit calm, dar cu căldură şidin acel moment a rămas dependentă de mine.Atunci s-a întâmplat să primesc un ajutor nesperat:căţeluşa blocului s-a aciuit pe la uşa noastră.Şi ea era bolnavă, ceea ce ne-a hotărât s-o ajutăm,să-i acordăm o şansă: am dus-o la veterinar, carea operat-o de urgenţă şi a salvat-o. După operaţieam adus-o la noi în casă, am îngrijit-o şi Alfa aprimit-o cu drag pe teritoriul ei. Aşa s-a născut oprietenie frumoasă de sprijin reciproc, care numaiîn lumea animalelor e posibilă. De aceea cred cădupă moartea căţeluşei bolnave, prietena ei nu amai vrut să fie singură, a plecat şi acum nu mai ede găsit.Ce mult îi plăceau căţeluşei Alfa mingile,mai cu seamă cele mici de tenis, pe care le aruncaînapoi lovindu-le cu botul. Chiar şi oarbă fiind, nuştiu cum, dar le nimerea. Jucăriile de pluş au fostşi ele o mare bucurie, a avut o colecţie întreagă.Ştia cum le cheamă, căci fiecare a avut un nume.Le aducea la comandă, le scutura, le iubea. Dar ceamai mare fericire pentru ea, era atunci când eramamândoi acasă. Atâta veselie ştia să arate din totsufleţelul ei, încât ne bine dispunea şi pe noi. Şi cenu făcea să-şi manifeste bucuria! Nu se lăsă pânănu simţea că am lăsat deoparte toate problemelestresante de peste zi.Am călătorit şi cu trenul împreună cu ea,unde s-a comportat minunat. A stat cuminte lângăscaunul meu, a stat şi la mine în braţe. A fost atentăla orice zgomot, nu a lătrat decât pe cei care s-auapropiat prea mult de locul nostru. Oricum, toatălumea a alintat-o.După ce a apărut şi a doua căţeluşă în48 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Prozălocuinţa noastră, cele două au împărţit teritoriiledin casă. Cea care se considera stăpână peste totşi avea acces în orice colţ, a înţeles că proaspătvenita poate să circule doar pe hol. Se întâmplasă îndrăznească să facă câţiva paşi în cameră saubucătărie iar atunci veterana începea s-o certe cuun lătrat subţire de atenţionare. Şi întotdeauna sefăcea înţeleasă.Acum e linişte. Jucăriile de pluş stau şi elenemişcate, aliniate, nu le mai mişcă nimeni. Cemi-a mai rămas. Doar amintirile…O zi de sfârşit de săptămână cu câiniimei. Mă trezeam la 6 şi un sfert dimineaţa. Îmipregăteam ceaiul, încălzeam mâncarea pentrucâinii mei. Fierbeam cafeaua, mă îmbrăcam şicoboram să-i plimb în jurul blocului. Erau veselicând eram afară şi alergau în voie. Nici una nuera legată în lesă, cea mare mergea înaintea mea,cea mică în urma noastră căci se ghida după paşiinoştri. La prânz pregăteam mâncarea, atât pentrumine cât şi pentru câini. După amiaza o petreceamcitind, pregătind hârtii pentru serviciu sau cu oprietenă. Seara mai coboram cu câinii la o scurtăplimbare. Seara urma cina, medicamentul pentrucâinele bolnav, un program la televizor sau poateceva de lucru pe calculator. Era momentul cândmă bucuram că nu sunt singură.Mă gândesc şi la copilărie, la părinţi, labunici. Am avut o copilărie fericită. Am făcutparte dintr-o familie plină de dragoste, cu cincipersoane alături de care locuiam, am fost ocrotită,iubită, alintată, dar nu exagerat. Am avut părinţiicu mine, bunicii din partea mamei, sora mea maimică. Şi bunicii din partea tatălui au locuit înacelaşi oraş şi m-au iubit şi ei. Totul a fost frumos:perioada copilăriei, a adolescenţei, şcoala generală,liceul. Şi tot timpul am avut prieteni din lumeanecuvântătoarelor, care m-au iubit necondiţionat.I-am părăsit atunci când am intrat la facultate. Amsimţit că mă rup de ceva drag, dar în acelaşi timpsuccesul admiterii mi-a dat aripi. La vârsta de 19ani te crezi atât de puternic, optimist, nimic nueste greu sau imposibil. Atunci nu m-am temut desingurătate, însă acum o cunosc şi mă tem.Ce dor îmi e de serile când mă aşezam lacalculator şi scriam, când mă simţeam bine cu mineînsămi, ascultând o muzică liniştitoare şi sforăitulcâinilor pe hol! Azi mă copleşeşte o imensă tristeţeşi o durere care insistă să mă domine. Dar pânăcând?Cum e să pierzi pe cineva foarte drag? Esfâşietor. Eşti neputincios în faţa durerii, în pragulunei tragedii. Simţi că nu vei face faţă situaţiei, cănu vei supravieţui. Şi totuşi, rezişti. Te concentrezisă rezolvi problemele inerente, dar lacrimile nu lepoţi opri întotdeauna.Timpul a trecut , trece şi va trece. Orele,zilele, lunile, anii nu se opresc. Îmi repet că totule să ştim să profităm de fiecare moment, să iubim,să fim fericiţi, să vedem ce este frumos în noi şiîn ceilalţi. Omul are calităţi şi defecte, câteodatăacestea sunt în echilibru, altădată predomină uneledin ele. Ar fi bine dacă am privi doar spre calităţicare reuşesc să ne lumineze şi să ne dea putereade care avem nevoie să mergem mai departe. Oarevoi avea puterea să merg mai departe?Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara49

ProzăJurnalul din Peştera TainicăDerularea evenimentelor: Anno Domini 2205. Lunaa cincea. Ziua a şaptea. Se joacă o dramă sinistră. Imaginaţiacititorului, trebuie să fie infinită, spaţial şi vremelnic.Scena : O localitate veche, un sat ca a lui Potenkin, dinBanatul Voivodatului. Se ridică cortina: “La umbra nuculuibătrân”, pe o bancă veche, stau două persoane tinere. El şi Ea. Seprivesc în ochi, ţinându-se gingaş de mâini. Amor, prin săgeţilelui de foc, le-a trimis dragoste profundă şi adevărată. Trebuiausă fie fericiţi, dar nu erau. Îi frământau multe nedumeriri..Comunicau în limba neoeuropeană, o anglo-saxonămodificată, folosită de toţi locuitorii Continentului Unit numit“Doamna Bătrână”.Jean: (prima întrerupe liniştea, spunând cu voce fermă)Eu nu mai prefer uitarea şi tăcerea!John: ( nu era prea atent la cele relatate de fată, totuşi oîntreba) Ce-i ? Ce-ţi veni, may darling?Jean: (îi răspunde cu vocea mai scăzută) Nu ştiu! Suntprea confuză! Dar viaţa noastră trebuie schimbată. Nu mai rezistsă ascult cântecul de lebădă, impus de multimilionarii care s-auîmbogăţit în mod necinstit iar noi trăim în condiţii precare şi nuavem nici neam, nici ţară ( din depărtare se aude onomatopiaga... ga... ga... de parcă cântă lebăda!).Cei doi nu puteau să se bucure de povestea lor de iubirefiindcă, din păcate, toţi locuitorii acestei regiuni, numite “FosaBalcanica” sunt nefericiţi. Jean şi-a continuat replica.- Azi- noapte am visat un vis ciudat!- N-ai vrea să mi-1 destăinui, o imploră John.- Regret, dar visele nu se comunică altora, se apărafata.- Ştiu. Totuşi sunt curios !- Pot doar să-ţi spun că a fost vorba de o peşterăinteresantă, închei fata discuţia.După o scurtă pauză de tăcere, cei doi se urniră din loc.Plecară încet, spre Dealu cu Turn, unde se găseau numeroasegrote, pe care, de câtva timp, le cercetau protagoniştii noştri.Astăzi se îndreptau, spre peştera a cărei intrare era luminată deochiul galben şi strălucitor al Soarelui.La scurt timp de la plecare, deja intrară în acest spaţiusubteran. Pe un perete Jean, observa litere încrustate în piatră.I se adresa lui John, cu următoarea întrebare:- Oare tu n-ai observat inscripţia aceasta? Ce-o scrieaici ?- Nu ştiu. Dar îţi propun: transcrie textul scris în aceastălimbă necunoscută. Vom consulta computerul, i-a sugerattânărul.Jean a consemnat în bloc-notes: PEŞTERA HAIDUCU-LUI ADAM NEAMŢU.Terminând acest dialog, tânăra pereche şi-a continuatdrumul. Pentru ca să înfrunte întunericul din interiorul peşterii,cercetătorii noştri foloseau lanternele, ce le aveau la ei. Lalumina lor, se zărea o încăpere spaţioasă. În mijlocul ei eraamplasată masă de birou, iar zidurile de piatră erau acoperitede rafturi de plastic, ticsite cu cărţi.Fata a ajuns prima la masa masivă de lemn. Deschiseunul dintre pupitre. Aici a găsit un caiet şi un obiect rotund,strălucitor. Curioasă din fire, ca partea mare dintre apartenenţelegenului gingaş, a pus cerculeţul acesta galben, pe degetul inelar.Ridicându-l în faţa ochilor, observase că este vorba de un inelcu virtuţi miraculoase. Prilejuia multe fapte, iar printre alteleşi descifrarea scrisului românesc, cu care erau redactate cărţileMIRCEA SAMOILĂde pe rafturi.Însufleţită, Jean îi împărtăşi băiatului descoperireacrucială:- Inelul acesta este miraculos. Acum. înţeleg cele consemnatepe coperta caietului din pupitru. Sunt scrise în limbastrămoşilor noştri!Vocea-i vibra, citind titlul: “JURNALUL UNUIURMAŞ AL DACILOR”.Tânăra fată lua caietul în mână. Îl deschide. Întoarceprima filă prăfuită. Citirea consemnărilor autorului anonim:5 octombrie 2050 anulPrima zi de la dispariţia definitivă a urmaşilor dacilor,vorbitori de limba română. Scriu aceste rânduri pentru posteritate.Le scriu cu mâna mea, sperând că se va împlini relatareastrăbunicului Gheorghe că: “mâna va putrezi iar cele scrise vordăinui”. De aceea, am depozitat în peştera aceasta, o comoarăinestimabilă: toate cărţile scriitorilor români de pe acestemeleaguri.6 octombrie 2050 anulZiua a doua. Pe teritoriul Voivodatului, nimeni nu semai declară urmaş al dacilor. Au încetat să mai vorbească limbastrăbunilor, despre care poetul Grigorie Vieru spunea: “Sărutvatra şi-al ei nume / Care veşnic ne adună / Vatra ce-a născutpe lume / Limba noastră cea română.7 octombrie 2050 anulZiua a treia. Doamne, ştiam ce suntem. Dar de ceDoamne, nu ne-ai dăruit puterea să cunoaştem nefericirea cene va macină când ne vom pierde limba şi rădăcinile etnicemilenare.Adevărat, până mai existam pe aceste meleaguri, uitarămde multe porunci. Câteodată am reuşit să ţinem pas cu lumea,dar ne şi divizam. Nu prea ne ajutam unii pe alţii, iar o partedintre noi, eram orgolioşi şi cum se spune, “prea săream pestecal”. Să fi fost aceasta, soarta noastră, o . Doamne?12 octombrie 2050 anulZiua a şaptea. Mi-a venit azi noapte-n vis o zânăîmbrăcată-n alb, spunându-mi:” Voi aţi dispărut doar spiritual,dar fizic vă găsiţi peste tot”.Nu cred în vise şi zâne, dar e posibil ca ceea ce mi s-aarătat să fie adevărat. De aceea, lăsa-i descendenţilor noştri,oriunde ar fi, acest jurnal şi aparatul sofisticat, în formă de inel,făcător de minuni.Fata a închis caietul, zâmbind satisfăcută. Surâsul ei,însoţit de o voioşie şmecherească, a fost observat de John, carea întrebat-o:- Fii drăguţă, spune-mi şi mie, ce te face aşa veselă?- Inelul. Pe lângă alte minuni, el ne-a tradus şi prenumelepe limba noastră: tu eşti Ion, iar eu Ioana! Frumos sună,nu?- Foarte frumos, scumpuşoară, a fost de acord Ion.Descoperindu-şi numele, pronunţat pe limba lor, s-aubucurat ca doi copilaşi: Acum erau pe deplin fericiţi. Multelucruri frumoase li s-au împlinit în ultimul timp, iar cu ocaziaceremoniei matrimoniale, au organizat o nuntă ca-n poveşti.Trăiau în deplină înţelegere, fericirea lor fiind încununată cucinci copii, ca cinci flori. Şi ceilalţi locuitori de pe aceste meleaguri,care s-au înmulţit, erau satisfăcuţi în limba străbunilor!Povestirea aceasta fantasmagorică este un posibilrăspuns statisticienilor care prin cifre prevăzuseră dispariţiarapidă a românilor de pe meleagurile voivodinene.50 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

PoesisGEORGE LUNGOCIEPIGRAMEUNUI COLEGmic de statur@ care mi-a repro}atc@ i-am adresat o epigram@Cu bun sim] precum eu suntChiar }i ^n literatur@,C$nd ]i-am zis c@ e}ti m@runtNu m-am g$ndit la statur@.UNUI ACTOR,fost director de teatru%nconjurat, de bun@ seam@,De unii dintre angaja]i,El ca director n-avea team@Dec$t de-actorii talenta]i.UNUI ACTOR,care nu-}i ^nva]@ niciodat@ rolurileChiar nereu}indu-i rolulAre-un merit, c@ci, cum }tim,Datorit@ lui, sufleorul,N-a r@mas un anonim.UNUI MUNCITOR DE SCEN~care sfida actorii teatrului afirm$nd c@ respectivaclas@, din care el face parte, trebuierespectat@De}i te lauzi c$t patruC@ ]i se cuvine-onorul,Clasa muncitoare-n teatruE M~RIA SA ACTORUL.ADMIRABILULUI ACTOR,FLORIN PIERSICPREOCUP~RILE MELE DINTOTDEAUNAEu de-o via]@, con}tincios,Nu fac altceva dec$tS@ muncesc ^ntru frumosCa s@-mi treac@ de ur$t.UNEIA CARE VORBE{TE MULTf@r@ s@-}i asculte partenerul de discu]ieScuza ei pe c$nd ascultTuruiala-i nebuneasc@Este c@, vorbind prea mult,N-are timp s@ mai g$ndeasc@.UNUI INVIDIOScare ^mi poart@ ur@Pentru mine nu-i mirareC-astfel te-ai manifestat;Am fost }i sunt admiratDoar de oameni de valoare.INCON{TIEN[~%l admir pe-acest amicC@ are moralul tare;To]i ^l }tiu c$t e de micNumai el se crede mare.Biserica Ortodoxă SârbăTimişoara,acuarelă de Niculiţă DărăşteanCa fiind at$t de mare{i frumos, b@tu-l-ar vina,Nu-i un piersic oarecareCi piersic de Bucovina.Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara51

ProzăÎŢI MAI ADUCI AMINTE DE BALDAR?FLORIN CONTREABaldar privea neliniştit. I s-a părut că pe undeva,prin jurul său, se auzea un foşnet oarecum ciudat, dar nu...în încăperea albă cu geamuri oarbe/fumurii nu se întâmplaîncă nimic din ceea ce credea că s-ar putea petrece, în cazulcă... Mai mult nici nu încercă măcar să-şi formuleze-n gând...Nici n-avea cum, căci – cam de la o vreme aproape că nicică nu prea putea gândi. De ce anume? Îmi este foarte greuacum să presupun, iar amănuntele – sincer să fiu – nu preamai sunt.Din datele rămase prin vechile arhive, rezultă că luiBaldar i s-ar fi aplicat, de către cei care-l ţineau închis acolo,- nu se ştie bine nici cine erau aceia, şi nici măcar de ce, - înîncăperile unui „Laborator secred” din marginea „Pustiuluifără de nume”, - un tratament ciudat, în urma căruia memoriacotidiană i s-ar fi şters aproape cu totul, dintr-un motivnumai de ei ştiut. De fapt, de existenţa lui pe-acolo nu maiştiau decît foarte puţini. Familia lui ştia numai că a disparutfără de urme, şi numai câţiva din prietenii apropiaţi îşi maiaduceau aminte cîteodată, aşa, - ca printr-un vis – de el...Cei care l-au supus acestor experienţe aveau desigur, un planprecis, dar care – pentru toată lumea – a rămas deocamdată,deplin secret.Mi-e greu să-mi imaginez momentul cînd au începutexperimentul acela ciudat. Baldar încă nici nu s-a trezit binedin somn, sau încă mai dormea, sau poate că abia atunci, lalimita dintre vis şi real, i s-a înfiripat un gând fugar sau, dacăar fi să ne referim exact la timpul acela când chiar simţea cumvine pe încetul şi se furişează în apropierea lui... Anume ce?Greu de ştiut. Să îl mai şi descrie? Nu i-ar fi fost deloc uşor,i s-ar părea prea greu de precizat; contururile nu se distingprecis, sunt prea fluide, imaginea mentală, ori nu, - să-i zicem– a „insului” ce vine către el cu paşi mărunţi şopocăind întaină... putea să fie numai o părere a lui de care încă nici nu-isigur dacă era reală sau nu... Şi totuşi...I-ar sugera ceva precum un fel de caracatiţă cu ochiiei hipnotici, dar invizibili în esenţa lor. Se pare că o maivede uneori cum se strecoară printre colţuri, cum tot pluteşteprin odaie cu braţe unduind fluide, cum se apropie încet dechipul său voind să îl atragă către ea, ori dimpotrivă să îlrespingă-n hău... şi simte instinctiv aşa, un început de teamăca o adiere, dar parcă o poruncă inconştientă venită de nuse ştie de unde, îl determină să reziste, să mai rămână calm.Iar dacă rostul făpturii trimisă către el, ar fi – cu-adevărat– acela de a „se hrăni” cu o parte din neuronii lui, sau să ise infiltreze în „adeneul” său şi el nici măcar să nu-şi deaseama de asta decât mult prea târziu, – tot nu ar şti cum şidacă ar trebui să acţioneze... ori poate nu...Dar dacă totuşi, el greşeşte tot stând aşa fără de niciun gând – lăsând să-i fie dominată personalitatea sa cu totulde acel „ceva” atât de ameninţător? Sau poate că ar trebuisă acţioneze într-un fel. Dar cum? Apoi, fără să ştie bine dece, iluzia dispare, ca să reapară în altă zi, când nici nu se maiaşteaptă...Atunci bănuiesc că ar fi posibili, ca personalitatealui să i se dedubleze, să se tripleze, ba chiar mai mult, să semultiplice în infinit... Cum ar putea să-şi mai explice asta?...Dar nu, desigur că atunci problema i s-ar fi pus cu totul înalt fel, s-ar fi temut ca toată lumea, dar ce zic „lumea”, chiarşi el, ar crede că nu ar mai fi deloc „normal” cum se ştia, şiar simţi cum s-ar preface în cu totul „altceva” decât ştie căe alcătuit – şi ce s-ar mai alege atunci de „el” în lumea astamare în care, – dacă mai ţine bine minte – nu prea e loc şipentru cei „ciudaţi”, să nu le zic altfel...Atunci, probabil că – privindu-se ca prin oglindă, nicinu s-ar mai fi recunoscut... şi nici nu ar mai avea cum... Înlocul chipului, atât de obişnuit, cred că ar vedea în locul său,pe „cineva” sau „altceva” – cu totul de nerecunoscut, avândun fel de „chip” verzui, ochii holbaţi cu străluciri metalicepurtând o creastă crenelată deasupra unei frunţi teşite desaurian hidos, cu-o gură mare, rânjită larg, cu dinţii ascuţiţica de balaur... Cum ar putea reacţiona atunci?... Desigur cu oprea justificată groază, dar cred că mult mai bine ar fi atuncisă se înveţe cu noul chip al său, să facă un efort, să şi-l asumeapoi, şi să îşi adapteze gândirea şi firea cu noul chip al său...de va mai fi cumva posibil, mai poţi să ştii?...Atunci abia ar deveni mai conştient de faptul că totcorpul său ar deveni ceva reptilian, mult diferit de ceea cea fost, că primul gând al său ar deveni atunci să smulgă cusălbăticie hălci de carne vie din primul animal vrăjmaş ivit încalea lui, din prima pradă care i s-ar arăta în faţa ochilor luimari holbaţi. Şi totul ar deveni atunci atât de simplu, pentruel, atât de primitiv, şi s-ar reduce numai la ceva instinctualcondus de cele mai primare impulsuri, precum în vremurileoriginare de demult...Şi – nici nu aş şti să mai spun anume cum, – s-arhotărî atunci să acţioneze exact aşa cum îl îndemnau firea şiînfăţişarea nouă a sa... Şi-atunci, când poarta – din încăpereaîn care sta închis – se va deschide, s-ar repezi cu paşi grăbiţi,în salturi mari, printre frunzele uriaşe de palmieri, ori spiniicactuşilor mari ce nu l-ar mai putea răni prin scoarţa sa depiele întărită, în care s-ar trezi înfăşurat, şi cred că primul gestal său, mai conştient din noua existenţă a lui, ar fi să-nceapăo luptă îndârjită, pe viaţă şi pe moarte, cu alte fiinţe hidoase,mai mult sau mai puţin asemănându-se cu el.Desigur, ar urma apoi o muşcătură bruscă, apoi alta,o lovitură laterală cu coada înspinată, un salt înalt, apoi oîncolăcire cu răgete înfundate, zgomote, fornăituri... Nu s-armai putea descrie nimic atunci dincolo de senzaţia intensăde euforie a luptei îndârjite, fără de spectatori şi nici degalerie. Doar câte o durere ascuţită, avântul interior, urmatăapoi încet, pe nesimţite, de-o ceaţă groasă, de o luminăpersistentă şi albă, învăluind tot ce se mai vede în jurul său,în fine, întunericul cel mai profund.Nu cred că ar mai putea să spună câtă vreme şi cumar mai putea dura asemenea situaţie confuză... Destul cămultă, multă vreme după aceea, ar mai simţi ceva nelămuritvibrând pe undeva în interiorul său, în adâncime; celulelesale ar începe din nou, să i se adune lent, să se reorientezestructural mereu în alte şi alte configuraţii tot mai complexe,precum o crisalidă în interiorul unei carapace din material52 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Prozăcornos, pe care pulsând, o va simţi cum devine din ce în cemai strâmtă... Până in clipa când – cu-o zmucitură bruscă,– s-ar pomeni eliberat, primind în ochii săi deschişi luminaorbitoare a soarelui polar. S-ar metamorfoza atunci din nouîntr-o făptură ireală, într-un amestec de reptilă şi zburătoarehilară, cu ciudat aspect de antediluvian...Şi-atunci mai cred că primul său impuls ar fi săzboare... Deşi, până la asta ar mai fi un timp... Mult timp,enorm de mult timp de petrecut până să înveţe a zbura... Maibine ar fi – până atunci – să se târască încet, încet, să prindăîncă insecte, păsări, viermi cărnoşi şi să-i devore, apoi să urcedealul roşietic până în vârful cel mai îndepărtat, înconjuratde norii argintii... Din clipa aceea probabil că filmul s-arîntrerupe brusc. Va fi destul de greu de precizat urmarea...Problema timpului nu s-ar mai pune. Problemaspaţiului vital, cu-atât mai mult... Din adâncimi necunoscuteun gând firav se va înfiripa, doar dacă cine ştie cum,în „sinele” său – aproape dispărut – s-ar dezvolta imaginicoerente. Dar oare... de ce nu? Căci, iată – nu pot să-miexplic, şi nici nu vreau să-ncerc măcar, – ştiu numai că înadâncul său, din absolut, un vis de nerostit încă, va prindeîncet încet a se înfiripa...Desigur că nu va putea fi vorba de ceva foarte concret...Mai mult aşa, impresii vagi, nuanţe fine, abia, abiasimţite... Cu timpul totuşi, se va concretiza ceva, ca întrunfel de vis nelămurit... un fel de formă cenuşie, apoi un„altceva” viu colorat, dar cum anume nimeni nu ar puteasă ştie... Cum va umbla apoi, împleticindu-se pe o cărareacoperită de ierburi încărcate de praful plumburiu... Mergândcu pas automat, fără a fi prea conştient de ce se petreceacu dânsul. În zare ar vedea prin neguri mai multe culmi demunte ruginiu... Pe cer nu s-ar vedea nici stele sclipind şi niciperdele mişcătoare de raze de lumini multicolore... Dar elva merge mereu aşa, înainte, cu pasul apăsat, fără a se gândiprea mult... În sufletul său atât de chinuit noi nicidecum noinu vom mai putea pătrunde...Dar ceea ce acum nu pot să spun cu certitudine, estecă în subconştientul său a început în fine, să se ducă o luptăcrâncenă şi grea... Se pare că era mânat, la început, de ofoame cumplită – dar mult mai mult decât atât, de o furieîncordată pe care abia, abia de şi-o putea conştientiza... eraceva, ca un vulcan în expansiune, ceva ce se urca de undevadin adâncimile necunoscute ale sufletului său, de care nicinu-şi dădea prea bine seama. Furia sa viza ceva indefinit,ceva desigur foarte important atunci, dar pe care nimic dinjurul său nu-l preciza atunci... Probabil legat de ceva care-iprovoca repulsie sau teamă. Ori poate foamea, numai banala,oh, cu mult prea obişnuita foame...Şi-atunci nimic nu ni se pare să fie mai normal decâtsă îşi astâmpere cerinţa sa vitală. Anume cum?... Chiar numai ştiu... Doar pot să presupun, ţinând şi seama de faptulcă habar nu am pe unde anume mai hălăduieşte nefericitulde Baldar acum...„ - Nenorocitul ăsta de Baldar... oare ce vor hotărîcu el aceia care deţin acum puterea de a-i decide soarta? Eupresupun că vor voi probabil să-l şi stârpească, doar dacănu...- Ei, nu vorbi aşa... Eu zic, chiar sper, că l-au dotataceia cu tot ce-i trebuie pentru a supravieţui acolo unde l-audus cumva, chiar şi în condiţiuni extreme de existenţă...- Eşti chiar atât de sigur? Sincer să spun, nu cred...- Doar dacă nu...- Ce nu?... Ce mai insinuezi?...- Că nici nu mai funcţionează programul aşa cum erastabilit... probabil o fi ieşit din zona lor de „competenţă”...- Şi atunci?- Asta-i problema lui, doar nu o fi a noastră... Probabil,se va descurca el cumva... De nu cumva s-a rătăcit... Să fiajuns în „zona cenuşie”...- Cum vor acţiona atunci?- Nu cred că ştiu prea bine cum... Vor hotărî – cumam mai spus, – acei care deţin acum puterea...- Aiurea, acelor domni nici că le pasă... Orice s-arîntâmpla, totuna-i pentru ei...- O fi aşa cum spui. Atunci, ce te priveşte?...- Păi vezi, eu unul cam răspund de el... Pot afirmamai mult, chiar eu răspund cu capul dacă i s-ar întîmpla cevaneprevăzut! Nu cred mi-ar fi bine deloc atunci...- Dacă răspunzi cu capul tu, atunci, descurcă-te cuşefii tăi şi nu cu mine! Eu n-am nici o răspundere aici!...- Serios? De unde ştii? Regulamentul acela... l-aimai citit?- Mda, cred că l-am citit, e drept, este cam mult deatuncişi, bănuiesc, l-am şi uitat în mare parte... Pe unde omai fi?...- Eu zic să nu tratăm problema, aşa cum eşti obişnuit,cu indiferenţă, că nu se ştie ce va mai putea ieşi... Ori neputem trezi cu un control de undeva, şi-atunci mai ştii cene mai facem?- Ce, crezi că nu ne-am descurca? Cine mai crezi căvine pe-aici, prin locurile astea uitate de lume şi de Dumnezeu?Eşti sigur că atât le pasă acelor de noi? Am auzit, dinsurse sigure, că nici fonduri nu prea mai au...- E totul posibil, adevărat. Şi ce ne facem cu Baldar?- Sincer să fiu, nu ştiu. Mai aşteptăm...”¤Redăm aici înregistrarea unei discuţii cu totulîntâmplătoare, auzită undeva într-un tramvai dintr-un oraşîndepărtat:„ - Îţi mai aduci aminte de Baldar?- Despre Baldar? Nici nu l-am cunoscut măcar,cred numai că am auzit ceva de el; pe-acele vremuri, cândmi s-a spus că l-au adus aici la noi, în Marele Laborator.Păreau atât de secretoşi... se zice că ar fi fost considerat a fiagent secret al nu se ştie cărei puteri străine. Aşa spuneau...Adevărat ori nu, nu pot să ştiu. De ce l-or fi supus la cazne,cum s-a zvonit? Ce-o fi făcut? Pe cine să fi deranjat, cu ce?Nu am habar.- Nici eu.- Şi nici nu cred că mai sunt speranţe că vom aflavreodată. Din câte înţeleg, mai bine să nici nu ştim nimic...pericol mare pentru toţi.- Dar, Dumnezeule, de ce?- Chiar vrei să ştiu eu totul?... Am auzit şi eu aşa...Că ar fi vorba e o legendă, de care ar fi mai bine să nici nuştim nimic... Aşa se spune...- De către cine şi de ce?- Nu pot să-ţi spun nimic. Nu înţelegi că nu e bine?...Sssst... Vorbeşte mai încet, să nu ne-audă!Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara53

Proză- Aiurea! Ştii tu prea bine că suntem cu toţii ascultaţi,înregistraţi tot timpul... Dacă ar vrea să ştie totul despre noi,tot află ei.- Atunci, păzeşte-ţi gura, să nu le dăm impresiacă îi sfidăm. Chiar te prefaci că nu ştii cât pot să fie ei derăzbunători, când vor?- Dar, Dumnezeule, de ce, oare ce crezi că le-amfăcut?- Nu are nici o importanţă dacă le-ai făcut sau nuceva... Ei, psihologii aceia care ne analizează şi pe noi, ştiuei prea bine când, de ce, şi cum acţionează... eu zic că nueste prea bine să-i provoci...- Ei bine, totuşi, dacă m-ai întrebat aşa, ca printr-unvis, cred că mi-aduc aminte câte ceva despre acest Baldar.Se zice că ar fi venit de undeva din preajma oraşului Elmirde lângă un golf numit Backram, dar nu-i momentul potrivitca să vorbim acum. Cei doi, pe care-i vezi acolo, stau şi nepândesc... Abia aşteaptă să ne pierdem cu firea şi să rostimceva ce ştim că nu e voie... de ne vor spune ştii tu unde, separe că o să fie vai de noi...- De ce nu taci atunci?- Atunci, mai bine, hai să dispărem de-aici...”¤„Baldar, Baldar, dacă ai şti în ce situaţie te-ai băgat!...Cum ai putut să nu fii mai prudent?... Atât de multă lumeştie că nu e bine, chiar de loc să se supună riscului astfel...S-a întâmplat cândva ca să asculţi tu de sfaturile bune? Să tegândeşti mai bine înainte de a acţiona? De unde...Dar ce-ai căutat pe-acele locuri interzise! Ce anumeai vrut să afli, despre cine şi de ce? Te-au ameţit chiar şi petine aceia, ştii tu prea bine cine, cu născocirile lor absurdeale lor cu „ozeneuri”... sau despre altceva?... Aici, pe la noi,asemenea absurdităţi, să nu le zic teribilisme – în nici un caznu e posibil să se fi întâmplat... Poveşti de adormit naivii...Adevărat, se mai petrec şi lucruri ciudate, nu zic, este posibil,ca peste tot... Dar nu-mi veni cu-asemenea tâmpenii... Acum,că te-ai pierdut de lumea asta, cine mai crezi că va încercamăcar să te mai scoată de acolo? Vor trece luni, chiar ani dezile, şi nimeni nu va şti nimic de soarta ta! Baldar, Baldar,încearcă, hai, vino degrabă înapoi.. Dacă mai ştii pe unde...Dacă mai poţi cumva...”Asemenea litanii îndurerate se mai puteau citicâteodată pe zidurile părăsite, sau pe la câte-un colţ destradă tăinuită. De multe ori, aşa, mai pe înserate, puteai săle auzi cântate chiar şi de cerşetori... Sau, pe furiş, şoptiteprin metrouri, ori autobuze, prin vechile tramvaie hodorogitede demult... Litania se răspândea, dar mai ales prinpreajma unor sărbători – dar nu, bine înţeles prin locurilecentrale, sau prin apropierea localurilor publice de lux... Oh,dimpotrivă, erau cântate jalnic numai de cei năpăstuiţi desoartă, pe care nimeni nu-i băga în seamă... Apoi, pe încetulcântecul se stingea, se aşternea tăcere grea, chinuitoare. Dargândul, la Baldar viteazul, cel dispărut de ani de zile dintrenoi, mai revenea aşa, din când în când, pe la vreun colţ decafenea...¤„ – A, de Baldar vrei să-ţi vorbesc? Scrie acolo, căeu nici nu l-am cunoscut, ce-i drept, am auzit câte ceva deel de la prieteni, rudenii, chiar de prin ziare câteodată... Saude pe la televizor, când mai era vreunul care făcea emisiunide-astea, ciudate... Eu cred, sincer să fiu, că nici măcar n-aexistat, este numai aşa, un mit creat de jurnalişti, să le maicrească tirajul, să facă şi ei un ban acolo... Dar ce-ţi veni,aşa, să mă ntrebi de el? O pierdere de vreme inutilă...Ba, stai că mint, cred chiar că l-am văzut trecând odată,prin metrou. Era înghesuială mare, ca de sărbători... Luminiaprinse, colorate, ceva de circ, aiurea!... Un tip vânjos, cu oprivire dură, sticloasă, de te treceau fiori când îl vedeai, teapucagroaza... eu nu aş vrea să îl mai văd vreodată în faţamea... dacă dădea de mine singur fiind într-un gang, mai multca sigur c-o păţeam, mai ajungeam şi la spital... În cazul celmai fericit, de mai puteam scăpa de el... un tip periculos, degroază. Nici să nu-l vezi! Repet, să nu-l visezi măcar... (fragmentdintr-un interviu apărut într-o gazetă de demult).¤Mitul lui Baldar se pare că a dispărut din conştiinţacetăţenilor din oraşul său natal. Arareori se mai vorbeştedespre el, doar prin anticariate de se întâmplă să mai găseştivreo două, trei volume cu scoarţe scorojite de vreme, cuhârtia încreţită, îngălbenită cu pete de tot felul. Rar de se maigăseşte câte un pensionar să o recitească. De cei tineri, nicinu mai vorbesc, au alte gânduri, alte preocupări... poveştileacelea naive, de demult, nu-i mai atrag, îi plictisesc deja.Unul mi-a spus că nici nu mai citeşte decât ziare, şi pe aceleaselectiv, alege titlurile mari, doar două-trei amănunte dupăaceea... Nu se mai merită, nu are timp...Dar despre cine va fi fost Baldar, ce a făcut, ce-a maiajuns, ce s-a ales de el, va trebui în continuare să caut, să maicercetez. E un subiect epuizat, chiar fascinant, deşi nu credcă voi reuşi ce mi-am propus... Curată pierdere de vreme,zic unii, eu însă nu vreau să-i ascult. Am alte gânduri...Odinioară, pe vremea când a dispărut subit dinlocuinţa sa din... nu cred că este cazul să-i divulg tocmaiacum datele personale, se ştie prea bine de ce... Se zvonea căar fi participat, fără voinţa lui, desigur, la ceva experimentecu caracter secret... Că i s-ar fi întâmplat ceva de care nu ebine să se vorbească, prin nu ştiu ce mutaţie genetică, saubiologică, nu ştiu cum să vă mai spun... Că ar fi fost văzutde-atunci prin unele locuri mai retrase, prin diferite zone alelumii... Apoi, ar fi început să circule şi legende despre el...Care, din când în când, mai reapar aşa, ca din întâmplare,ca să dispară apoi subit...¤Fragmente din gândurile lui Baldar, aşa cum se zicecă ar fi fost înregistrate şi păstrate undeva, într-un raft cudosare secrete, ale Centrului de Studii Parapsihologice dinoraşul... (desigur; foarte strict secret profesional).„ ... alerg în neştire... foame... atac vertiginos... ce-ofi aia? ... nu-mi amintesc cum se numea, parcă... şarpe cuclopoţei... ba nu, e anaconda, sau boa, mai ştiu eu cum... oluptă încordată... ce-am câştigat din asta... smârcuri, noroiuscat... e greu...”În altă filă din dosar, apar trunchiat fragmente incoerente.Nu se constată omisiuni, nici cuvinte adăugate ulterior.¤„ – Măi băieţi, se pare că până la urmă povestea astacu Baldar, că pe unde e, unde nu e, începe să fie deranjantă.Unele ziare se pare că încep să mârâie. E ceva suspect acolo,cei de la Centrul de Cercetări cred c-ar trebui să fie luaţi laîntrebări. Nu e clar în ce măsură este etic ceea ce se pare54 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

Prozăcă s-ar fi întâmplat acolo. S-avem dispoziţie să ne sesizămdin oficiu dar, să nu ştie prea multă lume. Cine doreşte săse implice?- Eu. Am şi început să adun ceva materiale.- Bine, Red. Altcineva? Vreun psiholog?...- Mă bag eu în treaba asta, dacă se poate.- Se poate Bill. Altcineva?- Eu, Valentin. Sunt pregătit să caut prin zone dificile.Nu cred că-i cazul să mă şi laud, acveţi C.V.-ul meu acolo.- Ştiu, pregătiţi-vă în două săptămâni. Ne întâlnimîn zona X.”¤Lume pestriţă, costume divers colorate de tot felul,o atmosferă de carnaval. Dar nu era decât ceva cât se poatede obişnuit pentru cartierul acela imens, oriental. Cei treiconduşi de şeful lor, Harold, s-au şi urcat în trei taxiuridiferite şi se pierdură prin mulţime. Îi vom vedea curând,amestecaţi într-o imensă caravană de cămile încărcate cubaloturi, ca pe vremuri. Mult praf, o atmosferă încinsă,lume multă.Trec prin regiuni din ce în ce mai aride, cu soarelearzător, apăsător. Timpul se scurge tot mai greu... Din cândîn când se mai aud trecând bâzâitor, elicoptere. În zare vezicâteodată cum se mai ridică o dâră de fum negru, mai auzicâte o bubuitură înfundată. Se pare că-i un război civil peacolo.Nu insistăm.Oamenii trec indiferenţi pe lângă ei, nu-i bagă înseamă. Sunt maeştrii în arta deghizării. Nu-i poţi distingedecât cu greu de indigeni, de negustori, de simpli turişti,sportivi fără pretenţii. Spre seară îşi fac focul tacticos, servescun ceai oriental, clipesc alene privind din cortul coloratlumina stelelor intensă. Apoi, când totul este liniştit, privescîn ecranul mic din telemobil, analizează atent traseul parcurs,caută unele indicii ştiute doar de ei.„ - Harry, eşti convins că nu ne pierdem vremea?Umblăm de patru săptămâni prin pustietăţi şi nu găsimnimic... De unde ştim că nenorocitul acela nu s-o fi prăpăditdeja prin munţi? Ai vreo dovadă că a supravieţuit sub formăde om, sau fiară, dragon sau ce va mai fi fiind? Şefii ce zic,i-ai întrebat?- Nimic. Eu bănuiesc, deşi nu sunt prea sigur, căunii din locuitorii de pe aici cred că am avea ceva cu ei, nespionează crezând că şi noi facem la fel cu ei.- N-am cum să le confirm sau nu aceasta. Ne-amasumat un risc de la plecare. Ştiam deja...- Ne-au controlat ei cu câtă grijă documentele, dar totsunt suspicioşi. Îi înţeleg, nu am ce să le fac.- Adevărat, e dificil să le câştigi încrederea fărădovezi... Cu-atât mai mai mult cu cât – voi ştiţi prea bine– pe-aici este război civil între nu ştiu câte grupări tribalecare-şi dispută teritoriul. Este greu de ştiut care sunt de parteaputerii şi care sunt rebelii...- Dar să nu ne uităm ţinta. Totuşi, Baldar acela, peunde-o mai fi?- Din câte indicii am, cred că nu este prea departede aici. Dar înţeleg că este nevoit să se ascundă, bietul deel, dacă i s-ar întâmpla să fie văzut de cineva, ar şi începeimediat să îl vâneze. Cu o înfăţişare ca a lui...- Ce ar putea face cu el? Doar să-l închidă în vreun„zoo”. Sau şi mai simplu, să-l stârpească. E clar că se camtem de el, cu chipul acela al lui, oribil, de dragon. Poatedeveni teribil de periculos, pentru sine chiar...- Crezi că aceia care i-au dat drumul, sau l-or fi făcutscăpat din laborator, au făcut-o intenţionat?...- Cine mai poate şti? Doar numai el, desigur! Poate căau vreun plan ascuns şi vor să-l folosească în interesul lor.- De fapt, chiar asta vrem să aflăm. Dar cum?- Atenţie, vezi să sună telefonul!...”Ascultând instrucţiunile, grupul se risipi urgent. Seechipară şi porniră la drum. Harold şi Bill urcară în elicoptercare-i duse către munţi. Val şi cu Red au luat o maşinăblindată şi fiecare porni spre drumul lui. Îi părtăsim aici.¤Ni se pare destul de greu de crezut ca Baldar să fi fostabandonat acolo, în pustiu, din greşală, ori chiar intenţionat.Cei care l-au trimis acolo îşi urmau desigur, planul lorminuţios. Se ştie, sau se crede doar, că i-ar fi pus în cale maimulte grămezi de bile cu substanţe hrănitoare şi stimulentepentru dezvoltarea accelerarată a memoriei, a voinţei şi ainteligenţei. În scurt timp nici nu mai era nevoie să-şi cautehrana prin vânat. Începu – fără a fi, desigur, conştient deasta – un program de exerciţii fizice: alergări, salturi mereumai lungi, chiar încercări de de zbor planat. Îşi alegea câteun vârf de deal şi-şi dădea drumul de acolo. De la distanţăai fi crezut că e vorba de un deltaplan în formă de liliac.Nimeni nu se găsea pe-acolo să-i urmărească zborul, întâimai şovăitor, apoi tot mai rapid şi mai perfecţionat.Dacă cineva ar fi captat cumva „undele psi” şi arreuşi să le descifreze ar fi surprins să audă fraze cam deacest fel:- „Ce bine-i să planezi aşa, liber, fără de nici un gând,în lumina lumii... Să treci peste norii argintii, peste văi şimunţi stâncoşi... Să vânezi vulturi pleşuvi, oh, ce plăcere... Săte şi lupţi cu ei, când nu ai încotro... Apoi să cobori în grotamea de lângă această prăpastie... Când eram ca o şopârlănumai, abia mă mai târam... însă acum...”¤„ – Să-ţi spun, cât pot de exact, ce-am visat azi noapte.N-o să mă crezi, desigur, o să zici că am o fantezie bolnavă,ca de obicei... Îţi mai aducoi aminte de Baldar? Ei bine,chiar pe el l-am văzut, în visul meu, dar parcă era în zbor,era îmbrăcat cam ciudat, exact ca unul din personajele dinfilmele tale preferate. Îmi plăcea mult să-l văd aşa, dar parcămi-era - nu ştiu cum să-ţi povestesc, – cam teamă de el.- De data asta n-o să te mai cert. Mi-e clar că numă minţi, deşi – din câte ştiu eu – îţi cam făcea plăcere săamesteci visurile cu imaginaţia ta, cam prea aprinsă. Tu eştişi autor de povestiri de felul ăsta, deci nu mă mir. Dar poţisă ştii că şi eu l-am visat, - ciudat, - exact cam în acelaşi felca în visul tău...- Ei, asta chiar mă interesează. Vrei să mi-l descriimai exact?- Ei bine, uite că asta nu prea pot. Mi se pare destulde confuz. Mulţumeşte-te cu atât. Dacă ar fi să-ţi dauamănunte, e clar că aş amesteca raţiunea în toată povesteaasta şi nu ar fi de loc bine. Trebuie să-mi păstrez sinceritatea,altfel mă depărtez prea tare de ce cred că a fost...- Bine faci. Hai să nu mai discutăm despre asta.Avem atâtea de făcut...”(fragment)Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara55

PoesisMARIANA SPERLEAMi-e sete de tine, măicuţăDoar cocoriiTimidă, când tremură cumpăna-n vântŞi ciutura poartă al nopţii descânt,Ce tainic mă mistuie-un gând robitor,Ce doruri cumplite, le simt cum mă dor!Când macii, cu roşul lor viu, visători,Culoarea-şi presară pe trombe de noriAş vrea să prind anii, fugari printre stele,Pe-aripe de ger, purtând visele mele.Năluci – amintirile azi mă inundăŞi chipul tău, mamă,-n imagini abundă,Pe scara tăcerii te simt cum coboriŞi-n tainele nopţii ades mă-mpresori.Ca zbuciumul mării mi-e sufletul val,Ce-şi află aleanul răstignit lângă mal.Mi-e sete de tine, de zâmbetul tău,Măicuţă plecată-n frământ de ecou.Şi-n preajmă pluteşte-a mireasmă de lutŞi-a grâu, cu neghina, din care-am crescut,Iar noaptea presară un tainic fior,Discret, alungând acest gând călător.Tânguiri de toamnăÎncrâncenată, toamna receCu vaieru-i prelung-amar,Cunună albă-n păr îmi puneCa un blestem greu, de amnar.Ea se prăvale peste dealuri,Cu ploile mistuitoare,Purtându-şi vânturile surePeste păduri tânguitoare.Presară ceaţa-i friguroasăPeste al rozelor petaleŞi cu săruturi duşmănoaseUcide cântul în cavale.Frenetic, seara-ntre vecernii,Când sângeriu apusul vine,Cu brumele ca nişte deniiSe-aşează toamna pe coline.Pe miriştea,Ce poartă încăMireasmăDe grâu copt,Se rotesc, în derivă, cocorii.Rătăcitoare,Gândurile mele,Epopei nedesluşite,ÎmbrăţişeazăIstorii demult apuse.Doar cocoriiRămân o istorie ciclică,Neschimbată.Doar crucea...Toamna a sosit neobservată.Frunze viu colorate, zacÎn agonice metamorfozări.Doar crucea de mesteacănStrăjuieşte solitarăÎn margine de vânturi.Anotimpuri se succedFără vârstă, fără cruci,Sfidând moartea.Pleacă cocoriiÎn mers prelungDe nehodinăPrin toamna rece, friguroasăCu pete ruginii pe frunzeŞi cu albastru, dens, de-azurPleacă cocorii – umbre vii.Şi-n zboru-naltSe duc cocoriiUn nou refluxSpre ţări mai calde,Dar în tandem cu primăvaraRevin mereuCu dorul sfânt de ţară.56 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

EseuLAUDA ELEMENTELOR VECHIMIILA LUCIAN BLAGAANIŞOARA VLĂDUŢUniversul realităţilor străvechi ori care creeazăsentimentul permanenţei şi străvechimii deţine o pondereînsemnată în opera literară a lui Lucian Blaga. Numotivul reconstituirii istorice, etnografice ori etnologiceîl va fi condus pe Blaga la frecventarea cu stăruinţă arealităţilor străvechi, căci literatura lui nu este o asemeneareconstituire, ci fundamentul filosofiei, esteticii şi poeticiisale care, cum o subliniază în unanimitate comentatoriisăi şi cum o spune de altfel el însuşi, este misterul. El aprivilegiat de aceea anumite realităţi ori universuri imaginaresau procedee poetice în funcţie de aptitudinea lor îna reda misterul. Or, universuri apte a reda misterul sunttocmai cele ale străvechimii ori care evocă permanenţaşi străvechimea.Un astfel de teritoriu al realităţilor străvechi cuo mare întindere în opera literară a lui Blaga este, faptcunoscut, satul, văzut atât de memorialist cât şi de poetca fiind un depozitar al misterului. Importanţa acordatăsatului ca depozitar al misterului e subliniată în opera samemorialistică Hronicul şi cântecul vârstelor, în discursulde recepţie la Academia Română din 1937 intitulat Elogiulsatului românesc precum şi în capitolul Cultură minoră şicultură majoră din lucrarea sa Geneza metaforei şi sensulculturii. În aceste două din urmă lucrări rememorarea îiserveşte ca suport teoretic spre a face o diferenţă radicalăîntre mentalitatea satului natal Lancrăm unde şi-a petrecutcopilăria şi mentalitatea oraşului modern. Realitatea rurală,aşa cum apare ea în opera memorialistică şi în celelaltedouă lucrări este impregnată de magic şi mitologie ca sursăa misterului permanent în care îşi duce existenţa copilulde la sat ori omul matur. Ele rezumă experienţa iniţială alumii trăite de Blaga şi constituie o sursă a lirismului săuca şi a reflecţiilor sale despre mister din filosofia culturii.În Hronicul şi cântecul vârstelor memorialistul elogiazăori de câte ori are prilejul vechimea realităţilor satului.Astfel, într-o excursie din perioada şcolarităţii întreprinsăîn unele localităţi din Munţii Sebeşului, el remarcă arhaicitateaaşezărilor, a felului de a fi al oamenilor muntelui,are senzaţia măreţiei cosmice şi străvechimii geologice.La Căpâlna are impresia unui sat matricial, cu înfăţişare dela începutul lumii : ,,Ochii mi s-au oprit îndelung asupraunei mori străvechi, de lemn, ale cărei roţi mi se păreaucă se-nvârt fără întrerupere chiar de la începutul lumii.Turme de capre negre, roşii, albe, coborau pe povârnişuri,în sat. Era aşa de frumos printre pripoare şi zăvoaie că aşfi stat să-mi prelungesc fără capăt tihna (...) ; aci, numaiaci, în această aşezare, unde orice schimbare se face fărăîndoială numai în tipare de totdeauna, unde desigur cănimic nu se întâmplă niciodată de vreme ce Dumnezeu i-aîntors spatele ţinând-o la adăpostul milostiv şi prielnic alumbrei mele ” (H.C.V., p.55). Sentimentul satisfacţiei de aavea în faţă un peisaj arhetipal este mărturisit de Blaga înmai multe locuri, iar contemplarea peisajelor se însoţeştede mirare. Acest sentiment de uimire faţă de lucrurilecare îşi prelungesc semnificaţiile misterioase în peisajulnatural iar făpturile se metamorfozează este caracteristic,crede Blaga, doar celor care îşi petrec copilăria la sat. Deaceea, în Elogiul satului românesc, el spunea : ,, Copilăriapetrecută la sat mi se pare singura mare copilărie (...).Copilăria şi satul se întregesc reciproc alcătuind un întreginseparabil ” (I, p.34). În reconstituirea memorialistuluierau reliefate o seamă de locuri mitologice din topografiasatului. Aşezarea acestuia în jurul bisericii şi cimitirului,adică în jurul lui Dumnezeu şi al morţilor, i se părea luiBlaga semnificativă întrucât ea împrumuta totului misterulnecesar. Astfel de sat, situat în centrul existenţeicare are prin chiar geografia sa prelungiri în mitologie şimetafizică, era numit de Blaga ,, sat- idee ”, el înţelegândprin acesta ,,satul care se socoteşte pe sine « centrul lumii» şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se înmit ” (Ibidem, p.40). Trăind mitic, omul satului există înintimitate cu întregul cosmic şi misterul acestuia.Această concepţie despre lumea rurală apare multamplificată în imagini artistice în lirica sa. Nicolae Balotăobserva de aceea că ,, Satul în perspectiva poetului e vatrafabuloasă a mitului şi magiei în care el continuă să vadăasemenea mamei lui (vezi Hronicul şi cântecul vârstelor) olume străbătută de puteri miraculoase. E o lume de începuturi,elementară, lumea intemporalului la care jinduieştepoetul” a . Satul blagian, cel natal îndeosebi, este spaţiulsufletului, unde ,, orice gând e mai încet ” (P, 66), în ritmulelementelor, în rezonanţă cu profunzimile. Este de aceeaun teritoriu situat sub zodia eternităţii, Blaga spunând înaceeaşi poezie Sufletul satului într-un vers rămas celebru: ,,Eu cred că veşnicia s-a născut la sat” (Ibidem, 102).Este de asemenea locul miracolului, în care ,, minuneaţâşneşte ca macu-n secară ”. Sustras istoricităţii şi socialului,spaţiul rural este impregnat de aura sfinţeniei creştine.El se populează cu elemente de decor biblic, comune şiliteraturii tradiţionaliste din deceniul al treilea al culturiiromâne a secolului trecut. Astfel de poezii sunt Luminădin lumină, Drumul sfântului, Biblică, Sfântul Gheorghebătrân, În faţa unei statui a Sfântului Gheorghe ş.a.Dacă ,, satul-idee ” este locul tiparelor zilei celeidintâi a lumii, al primordialului cu existenţe umanecaracteristice acestor tipare, ,, poetul va reliefa tocmaiasemenea existenţe anonime, fidele statutului originar. Elva contura astfel portretul « ţăranului-zugrav », cel careera « prieten cu toate minunile », chipul senin, nefrământatde întrebările minţii, al maicii « păzind cu nerăbdare som-Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara57

nul marelui prunc » (Biblică ) ori evoca ritualul cotidianal olarilor ” b , cum remarca Ion Pop în cartea pe care i-aconsacrat-o poetului în 1981. Despre olarii văzuţi într-unsat de pe valea Sebeşului poetul relatase şi în volumul dememorialistică Hronicul şi cântecul vârstelor. Înfăţişăridiforme, ,, duhuri încete ”, ei apar şi în poezia Olarii careprezentanţi ai timpurilor originare, primordiale, ducândo existenţă conformă cu ,, tiparele bătrâne ” , ferită deproblematizările proprii omului modern.Un topos al poeziei rurale blagiene e satul ca local comunicării sau legăturii cu părinţii, cu strămoşii, cuoriginile. Astfel, în poezia Părinţii satul apare ca teritoriual mormintelor părinţilor care ,, coboară-n lut ” devenind ,,rădăcini ” prin care cei rămaşi în existenţa înflorită ,, în lumini” a grădinii, îşi prelungesc viaţa ,,pe sub pământ ”:,,Coboară-n lut părinţii, rând pe rând, / în timp ce-nnoi mai cresc grădinile. / Ei vor să fie rădăcinile / prin carine prelungim pe sub pământ” (P, 221).Într-o altă poezie, Înaintarea lor şi întoarcereanoastră apare o perspectivă inversă : nu cei vii, cei rămaşiîşi prelungesc prin morţi rădăcinile cu lutul, cu primordialul,ci strămoşii morţi, dăinuind în cei vii îşi continuăexistenţa solară veşnică de aici.Alte poezii precum Cuvânt peste poarta din urmăşi Judecată în Câmpul Frumoasei sunt elogii ale mormintelor,ale pietrelor funerare ca însemne eterne ale treceriiprin existenţa de aici a strămoşilor, ca pomenire a amintiriicelor morţi de către cei vii: ,, Trecătorule, aceste ţărâne şilespezi / gândul tău binecuvinte-le / Ceruri înormântatesunt toate mormintele ” (P, 222), spune protagonistulpoet în prima dintre poeziile amintite. În cea de a douapoezie pietrele părinţilor şi strămoşilor sunt un simbol alpermanenţei generaţiilor. De aceea poeziile lui Blaga petema reântoarcerii în sat, echivalează această întoarcerecu revenirea, cu recucerirea originilor. Astfel este de pildăpoezia Nu sunt singur din volumul Vârsta de fier unde sescrie în acest sens : ,, Obârşiile-i izvoare / mă mai leagă. Nusunt singur / Mi-a crescut pe câmp o floare, / unde sunt, sănu fiu singur “ (P, 1792). Numai omul, generaţiile umanesunt, ca şi la Eminescu, supuse trecerii timpului, variabilului,în timp ce elementele miracolului rural alcătuiescveşnicul, neschimbătorul : ,, Câte-s altfel- omul, leatul !/ Neschimbat e numai satul // dup-atâţi Prieri şi toamne/ neschimbat ca tine, Doamne ”, spune Blaga în poeziaÎntoarcere.Multe alte teritorii frecventate în literatura luiBlaga ar putea fi socotite ale vechimii. Ar putea fi invocatecele care au drept temă chiar misterul universal. Înpoezia Rune de exemplu, aşa cum la Baudelaire în poeziaCorespondenţe universul era o pădure de simboluri, înviziunea lui Blaga lumea e plină de semne tainice. Toatefăpturile universului poartă o semnătură misterioasă, opecete tainică, din vremuri străvechi, pe care efortul umannu o poate descifra : ,, În chip de rune, de veacuri uitate, /poartă-o semnătură făpturile toate ” (P, 108). Existenţelesunt un sistem de semne scufundate cu rădăcina în misterabsolut.EseuÎn unele poezii de Blaga creaţia rezultată în urmaefortului uman se dovedeşte un semn al trecerii omuluiprin lume şi istorie plin de ,,tâlcuri”. În Arheologie, depildă, din volumul Cântecul focului ni se oferă o astfel demeditaţie în faţa civilizaţiei vechi, despre sensul creaţiei.Urmele civilizaţiilor apuse se pot observa peste tot. Contemplareaacestora creează senzaţia tulburătoare a rătăciriiprin moarte. Creează însă în acelaşi timp şi senzaţia arderiiintense, a mirării şi iubirii în faţa ,, marii treceri ”.Într-o altă poezie pe tema vestigiilor vechilorcivilizaţii, Cimitirul roman, creaţia este gândită ca utilăşi supremă încununare a spiritului uman. Vechii romani,ne spune la începutul poeziei Lucian Blaga, au fostdispreţuiţi de unii savanţi din timpurile mai noi că nu aucreat o metafizică asemenea altor popoare glorioase, cidoar o civilizaţie pe tărâm practic utilitar : apeducte, foruri,drumuri, castre, case. Este o viziune superficială, spunepoetul, căci dacă cineva ar merge la Roma şi ar vedeaVia Appia, ar observa un drum ,, care se duce, se tot duceîn peisaj, / piatră cu piatră potrivind, / un drum flancat,de-a stânga şi de-a dreapta, / păstrând cenuşă, oseminteadăpostind”(P, 304). Această creaţie este metafizica romanilor,căci drumul lor adăpostind de o parte şi de altasarcofage cu morţi înfruntă orice limite ale împărăţiei vieţiiînaintând prin moarte. Cei ce dorm la umbra chiparoşilorascultă zgomotele armatelor şi cohortelor cuceritoare.Cimitirul roman, flancat de două rânduri de tăceri, ,, undrum ce-naintează printre morţi, nu printre vii ” (P, 305)este însăşi metafizica romanilor. Este cel mai frumoselogiu pe care Blaga îl aduce geniului strămoşilor noştriromani. Semnalăm, totuşi, în finalul lucrării noastre, cătot el, într-un articol din 1925, intitulat Revolta fonduluinostru nelatin, atrăgea atenţia asupra exagerării fibreinoastre etnice latine, şi în consecinţă a necesităţii luăriiîn considerare a filonului trac ca posibilitate de viitoaredezvoltare culturală.A scris în acest sens piesa de teatru Zamolxe,subintitulată Mister păgân care e o dramă poematică,situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice.EDIŢII UTILIZATE. SIGLEH.C.V.= Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor.Ediţia a II-a. Ediţie îngrijită, cu un cuvânt înainte deGeorge Ivaşcu. Bucureşti, Editura Eminescu, 1973.I. = Lucian Blaga, Izvoade. Eseuri, conferinţe,articole. Ediţie îngrijită deDorli Blaga şi Petre Nicolau. Prefaţă : George Gană,Bucureşti, Editura Minerva, 1972.P. = Lucian Blaga, Poezii. Ediţie îngrijită de DorliBlaga. Repere istorico-literare alcătuite de Gabriela Ioan,Bucureşti, Editura Minerva, 1981.NOTE1. Nicolae Balotă, Euphorian. Eseuri, Bucureşti,Editura Pentru Literatură, 1969, p.313.2. Ion Pop, Lucian Blaga. Universul liric, Bucureşti,Editura Cartea Românească, 1981,p.195.58 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

PoesisFLAVIA COSMAFlavia Cosma este o poetă, scriitoare şi traducătoare română stabilită în Canada. A obtinut odiplomă în inginerie Electro-Energetică în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. A studiat mai apoiteatrul în cadrul Şcolii Populare de Artă, Secţia Actorie, Bucureşti. În România a fost regizor tehnic laRadiodifuziunea şi Televiziunea Română, secţia Teatru. Continuă să activeze în acelaşi domeniu fiindproducătoare/regizoare şi scenaristă pentru filme documentare.Flavia Cosma a publicat până în prezent 18 cărţi atât în engleză cât şi în română dintre caretreisprezece volume de poezie. A tradus în română cartea Poeme Incendiare de George Elliott Clarke(Canada). Cartea sa 47 Poems (Texas Tech University Press) a obţinut prestigiosul premiu ALTARichard Wilbur Poetry in Translation Award. Filmul său documentar Romania, a Country at theCrossroads a fost distins cu The National Scene Award for TV Documentaries.Leaves of a Diary (poems) de Flavia Cosma a fost nominalizat pentru premiul PushCart, USA.Flavia Cosma a obţinut Premiul III în cadrul competiţiei internaţionale John Dryden TranslationCompetition 2007, London, England, pentru traducerea în engleză a cărţii sale de poezie În BraţeleTatălui. Acest premiu este acordat de către British Comparative Literature Association & British Centrefor Literary Translation.Songs at the Aegean Sea (poems) de Flavia Cosma a fost preluat pentru Canadian Aid LiteraryAwards Contests, 2007.RedacţiaEventualEventual,Te voi uita,Când firul subţire al ierbiiSe va rupe în două.Eventual,Te voi ierta,Când timpul va şterge ca un buretePe peretele inimii, imaginea ta.Pasărea cu pene de aurNu ne-a fost hărăzită şi nouă.Pe rana adâncă ce sângera,Noi presărăm amare cuvinte,Povară de sare fierbinte.Luna se-ascunde, noaptea-i mai neagră,Aburi se-nvolbură în hăuri de gând,Reavăn, pământul miroaseCa frunza de mentă,Florile dalbe, grele de ploaie,Firave se-ndoaie, cu faţa-n ţărânăMătănii făcând.Mama MeaMama mea nu cânta la pian;Degetelor mele întinse, crescând,Nu le găsea un rost,Nu le dădea povaţă;Ea nu cunoşteaSensul înalt al zborului;Firea ei nu era îndrăzneaţă.Mama mea nu citeaCărţile savante, marea literatură;Poezia o făcea, rând pe rând,Să râdă sau să plângă;Ea fredona liniştitCântece triste despre Iisus,În vreme ce cuta din frunteI se adâncea nătângăŞi faţa-i, tot mai albă devenea.Mama mea nu ştia mare lucruDespre treburile acestei lumi,Dar zâmbetul ei, ca flacăra lămpii,Ştia totul despre toate cele,Înainte de a se stinge, prea curând,Lăsându-ne în braţe tot întunericul,Nemărginit, flămând.Eventual,Viaţa ne poartă-nainte.Bunica mea ştia şi mai puţin,Dar mâinile ei, vrăjitoare bătrâne,Făceau şi desfăceau vieţile noastre,Năframă transparentă,Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara59

Miraculos cuvânt,Ca un vis înfloritÎntins peste lume,Ca o pală uşoară de vânt.Treceri prin focCopilul a zăcut în spital;A trecut prin foc şi nimeniNu i-a putut luaFocul de pe umeri.Copilul s-a stins în spital;Soarele s-a prelinsPicătură cu picătură în mare.Şi la sfârşit –Când toate aceste-au apus --Am văzut copilul de partea cealaltă;Nu mai era un copil,Dar nici el nu mai era:Era cineva care trecuse prin focŞi era singur.Ce zi frumoasă !Ce zi frumoasă !Oamenii mă-nconjoară, binevoitori,Prieteni îmi aruncă flori umede pe ape;Alţii escaladează munţi înalţiDe care până azi n-aveam habar,Invitându-mă să mă alătur lor,În gând măcar.PoesisCeasuri slobozite, ceasuri risipite,Prin umede unghere monoton bătând,Ceasuri de carton, ceasuri poleite,Timpul se revarsă din lucruri pe rând.Goana frenetică ne ţine în loc;Mâini scofâlcite tremură pe foi de hârtie,Cuta din frunte, adâncă, măsoarăOra golaşă, secundele seci,Zilele, steaguri la porţi fluturând,Iedul sărind peste pietre,Sarea amară din plete.Suflăm în palme bucuria nătângă,Gândim că-n libertate ne-avântăm,Braţe de ceasornic stau lacome la pândă,Şi scurt ne opresc zborulUşorul.CuvântulCu o palmă pe soare,Cu o palmă pe lună,Cuvântul zburdă, nechează,Gheţuri mari se topesc la confluenţa dintre aştri,Mănunchiuri de gânduriPrin vremi se adună.Egal cu pământul, cuvântul,Zboară aripă-n aripă,Unul altuia îşi şoptesc tainele,Unul altuia îşi învaţă cântul.Gânduri, gânduri;Raţe sălbatice tulbură liniştea dimineţii,Cu zborul lor mare, greoi.Cerbii freamată, lovesc din copite,La poarta inimii bate cineva,În fiecare aeroport mă aşteaptă o nouă iubire,Înlocuind-o pe cea vecheCu petale fragede de stea.Atâtea ceasuri în casăSunt atâtea ceasuri în casă;Unele merg grăbit înainte,Altele rămân tot mai mult înapoi,Ceasul meu arată ora exactă,Ora cea bună, ora cea dreaptă,Ora cuminte.Muzeul Banatului- Timişoaraacuarelă de Niculiţă Dărăştean60 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

BrâncuşianaACASĂ LA BRÂNCUŞIPavel PetromanOare unde e acasă la Brâncuşi? Lumeaţăranilor din Gorj din sânul cărora s-au ridicat,o succesiune de miracole, un şir de minuni, casapărintească, Hobiţa - Peştişani, unde şi-a petrecutanii copilăriei, acolo unde a început să înveţe săcitească, să perceapă viaţa aşa cum putea fi ea lasfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celuide al XX-lea, şcolile de la Craiova (de meserii1894 – 1898) şi Bucureşti (bele arte 1898 – 1902)sau Parisul, acolo unde, după cum se exprimă P.Comarnescu, Brâncuşi a adus cu el tot ceea ce eranumai al său – o memorie fabuloasă de tradiţiişi obiceiuri, un fel propriu de a iubi lumea şifenomenele ei şi acea năzuinţă neabătută de a seautodefini şi desăvârşi (Ion Mocioi, 1997, p. 8).Într-adevăr, pentru oricine i-a călcat pragulatelierului ori calcă pragul atelierului său de astăzi,de la Paris, Brâncuşi a fost şi a rămas un artist curios,îndrăzneţ, insolit, unic, corolar al izvoarelorla care s-a adăpat cu nesaţ, ca să fie ceea ce esteun om pe fundalul căruia s-a înălţat artistul, sculptorulfără pereche. Impactul cu lumea lui Matisse(1869 – 1954), Cézanne (1839 – 1906), Chagal(1887 - 1985), Monet (1840 – 1926), Rodin (1840– 1917) şi mulţi alţii l-a ajutat să se perfecţionezeşi să se impună printr-o operă deosebită, lăsândurme adânci pe nisipul eternităţii. Acestora li s-auadăugat, fie şi numai accidental, relaţiile cu altepersonalităţi: Rousseau, Vameşul (1844 – 1910),André Bréton (1896 – 1966), Pablo Picasso (1881– 1973), Man Ray (1911 – 1979), Tristan Tzara(1896 – 1963), Marcel Duchamp (1887 – 1968),Amedeo Modigliani (1884 – 1920), Ezra Pound(1885 – 1972) ş.a.Atelierul său, altul decât cel iniţial, situatacum în inima Parisului adăposteşte o parte dinlucrările sale, creaţiile unui artist fără egal (JeanCassou), modern (Pierre Schneider) acel carea fost primul ce a amintit că se poate sculptafără a imita natura (Jacques Lassaigne) creândo sculptură inconfundabilă, aşa cum a făcut-oMatisse în pictură.Oricine se poate convinge aici că sculpturilesale reprezintă un moment, un moment caremarchează un început nou în domeniul sculpturii.Sunt aici: Rugăciunea (1907), după careW. Lehmbruck (1881 – 1919) a realizat Femeiaîngenuncheată; Cap de copil, Cap de fetiţă,Muza adormită, Cuminţenia pământului,Coloana (mai multe variante) care l-au inspiratpe Isamu Noguehi (1904) în crearea sculpturilorMama cu copilul ori Coloana în zig – zag; Torsul,Capul, sub influenţa cărora Giacometti a creatsculpturile: Torsul, Capul, Femeia – lingură,ca să nu amintim decât o parte din suita căroranu lipsesc Cocoşul, Broasca ţestoasă zburând,Sărutul, Piatră de hotar, Himera, Noul născut,Timiditate, Adam şi Eva, Vrăjitoarea, PrinţesaX, Tors de băiat, Primul strigăt, O muză,Pasărea de aur, Leda ş.a.m.d.Aranjate cu grijă în spaţiul destinat expuneriilor, operele lui Brâncuşi, iluminate firesc, perceptibilede la distanţă prin sticla care le protejeazăpe toate şi pe fiecare în parte, cheamă şi primescpercepătorii, parizieni sau nu, români veniţide-acasă, turişti din lumea întreagă. În parteadreaptă cum intri, într-un spaţiu similar sunt, defacto, uneltele, ustensilele recuperate din atelierulpropriu-zis, regrupate după natura întrebuinţării– totul într-o ordine anume.Arta lui Brâncuşi pune pe gânduri, dă degândit nu doar specialiştilor, ci şi oamenilor simpli,percepătorii săi, unii care poate nici nu au auzit deel, darmite să-i cunoască testimoniu sacru al acesteiasub aura sacralităţii, a intimităţii, a adevăruluişi a loialităţii.Oricine ajunge să contempleze lumea atelieruluibrâncuşian este copleşit de mulţimea sculelorasemănătoare cu cele de acasă, din atelieruloricărui tâmplar (lemnar, mobilar), dar mult maiiscusit aranjate. Într-un atare atelier, evident atuncialtul. Cocteau oferea, la vremea lui o prezentarea acestuia, atelierul lui Brâncuşi avea înfăţişareaunui peisaj preistoric: trunchiuri de copaci, blocuride piatră, un cuptor, unde proprietarul ... unprimitiv, frige bucăţi de carne, înfipte în ţepuşe defier. În fiecare colţ, brontozaurii şi-au depus ouă,iar statui strălucitoare atrag americance ca peouă (apud. Buican, A, 2007). În inima capitaleifranceze, pustnicul de la Hobiţa – Peştişani şi-aregândit aici o altă lume, o atmosferă de solitudineşi dăruire, investire în creaţie. Dar, acest colţ deColoana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara61

Brâncuşianalume nu poate fi priceput complet fără lumea deacasă,fără istoria şi viaţa semenilor săi.Lucrurile, ca de altfel, sculpturile, atâteacâte a izbutit el, nu sunt greu de făcut. Ceea ce esteîntr-adevăr greu este de a ne pune în stare de a leface, de a le crea şi el a reuşi excelent.Fără teoretizări, om al acţinii, Brâncuşi şiacreat graţie imaginaţiei sale prolifice, datorităgândirii sale adânci, creatoare, voinţei fără limiteo lume a sa, lumea în care şi-au găsit, pe rând,locurile fireşti creaţiile sale nemuritoare. Absorbitde viaţă, fascinat de lumea sa de odinioară pe careo purta în minte şi în inimă, după ce le-a perceputşi priceput bine, asemenea tuturor acelora aproapede Dumnezeu, Brâncuşi şi-a creat sculpturile pecare ni le-a oferit nouă ca să le percepem, să leînţelegem şi să le receptăm în toată complexitatealor ideatică şi estetică.Brâncuşi a fost clar, şi-a creat sculpturile caun Dumezeu, trudind ca un rob, ordonând ca unrege. Şi parcă ascultându-l sau reascultându-l ceicare le-au ordonat aici în atelierul din faţa sau dinspatele Beaubourg-ului l-au îngânat întocmai cândel spunea nu doresc opere complete, fiindcă aşaceva este asemenea unei lespezi funerare, în timpce eu mă aflu angrenat într-o muncă grea.Sculpturile îngrămădite în două colţurica două promontorii revelează ideea esenţială acreaţiei sale – zborul. Toate în felul lor amintescşi semnifică această idee: Cocoşul, Coloana,Măiastra, Pasărea în zbor, Broasca ţestoasă,Foca în mai multe exemplare. Le-am revăzut aici,alături de Tors, Domnişoara X, Sărutul, Capulde copil şi cel de fetiţă şi multe altele ca un grupde oameni agitaţi care se îngrămădesc să iasăde undeva ori să ajungă neapărat până undeva.Într-adevăr, creatorul lor lipseşte dintre ele, înciuda marcării prezenţei sale printr-un portret,le-a părăsit după ce le-a întrupat, s-a îndepărtatde ele, le-a lăsat să-şi reveleze identitatea dupăputinţa oricărui percepător. Sensurile lor esenţialesunt de ordinul sutelor, greu de desluşit dintr-oprivire fugară. Am simţit că aşa este trăgând cuurechea la acei care le contemplau concomitent sauconsecutiv cu noi: Peştele alunecă, Domnişoaratoată-i ochi, Şeful e lemn şi piatră, încolo tot e ogură deşirată, Coloana n-are capăt, Cocoşul s-aîntins atât de mult că nu-şi mai poate reveni, înfine parcă s-au luat la gâlceavă repetă un român,fiecare ţine să alunece, să se strecoare, să alergeşi mai ales să zboare departe, în infinit.Aşa e, au dreptate, sculpturile lui Brâncuşisunt asemenea vieţii sale, o înşiruire de evenimente– dorinţe, aspiraţii, nădejdi şi speranţe – minunate.Cinste celor care au izbutit să le întrunească într-unadevărat monolit, într-un semnificant care nu le-asufocat pe niciuna.Creaţiile lui, perceperea lor profundă presupunepregătire filozofică – indiană, greacă – istorică,etnografică, folclorică, estetică, paremiologică,etc., ele relevă dragostea şi preţuirea inestimabilăa vieţii şi a luptei, de ce nu a sorţii. Brâncuşiamor fati, Brâncuşi şi-a iubit soarta aşa cum i-afost hărăzită, a acceptat-o şi a urmat-o fără nici oteamă. El nu a vizat gloria, ci frumosul, a respinsfacilul şi s-a angajat la ce-i mai greu ca să revelezenesulemenite bucuria şi iubirea, cinstea şi armonia,concomitent i-a plăcut să viseze şi a luptat cavisurile lui să dobândească maturitate, le-a iubit şis-a iubit pe sine ca să poată fi al oamenilor cu toatăfiinţa sculpturilor sale, convins că arta vindecă,linişteşte, te ajută să uiţi ceea ce nu ţi-ar folosi lanimic. Şi, cu toate acestea, declara el simplicitateanu este obiectivul meu, deoarece ceea ce vreau sărealizez este să pun de acord ceea ce este în minteamea cu materialele care mi se înfăţişează. Fiecarematerial are propriul său limbaj particular, limbajpe care nu vreau să-l anulez şi să-l înlocuiesc cu almeu, ci doar să-l fac să exprime ceea ce gândesc,ceea ce văd, pe limba sa, atâta tot (apud. Buican,A, 2007).Viaţa a simţit-o ca o datorie, ca o datoriea fiului către tată, a omului către Dumnezeu şiCereasca Sa Împărăţie, convins că cine nu poatelupta cu răul i s-a predat acestuia cu ceea ce areel mai scump. Nici o energie morală nu trebuiepierdută în van.Brâncuşi a fost şi s-a complăcut să acţionezedin postura ţăranului – unul care cântă din frunzăori din fluier, unul care coace argila sau zugrăveşteoale ... eu – zicea el – am cioplit, de mic copil m-a chemat lemnul şi cuţitul, apoi piatra şi dalta,arama şi ciocanul, fiindcă aveau să-mi spunăceva, le-am ascultat şi am ajuns şi eu prin ele,prin glasul lor, să am ceva de spus, după ce le-amînvăţat limba lor şi numai a lor.Aşa a ajuns Brâncuşi să sculpteze de lasuavul Cap de copil, de la fermecătoarea Muzăadormită, de la zbuciumatul Portret al luiN. Dărăscu, de la prima versiune în bronz a62 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara

BrâncuşianaDomnişoarei Pogany cea cu ochii imenşi până laextraordinara Pasăre măiastră, aşa a penetrat dânsulîn comprehesiunea geniului creator al ţăranuluide pe Jiu de care nu s-a despărţit niciodată, maimult, i-a plăcut să se identifice şi să fie identificatcu el.Îi plăcea ce iese din mâinile lui: frumos cioplit,frumos dăltuit, frumos lustruit, migălos şi bineredate detaliile, dar ... dar – îşi repeta ca pentru sine– nu-i viu. Dorea altceva şi nu s-a astâmpărat pânănu a izbutit ceea ce ştia şi simţea: viaţa, mişcarea,avântul şi bucuria, esenţialul. În felul acesta vaajunge la Măiastra, Cocoşul salutând soarele,Broasca ţestoasă zburând, Foca zburând care,în fond, după cum repeta, deseori, nu sunt ceeace sunt, sunt nişte simboluri ce semnifică ideea dezbor, concomitent eliberarea, vorba lui Ungarettisă zbori asemeni ciocârliei însetată de miraj, înlibertate ca pasărea cerului (cum spun românii)care să reveleze spiritul materiei, sufletul lucrurilor,pietrele ce rabdă încremenite povara animalelorce le calcă (inima mea multe rabdă) saule strivesc sub copite odată cu noi, oamenii.El a plivit, cu mâini hotărâte, toate detaliilecare încurcă o operă de artă, a stăruit şi a aflatdrumul spre suprema sinteză. Aceasta are caracterdivin. De aceea – conchide Henri Montherlant– limbajul lui devine universal... Poate există ocreaţie mai mare? Cu certitudine că nu, în domeniulsculpturii el a creat apropiindu-se de Dumnezeu– în felul său unic, singular, irepetabil, măreţ,încărcat de conotaţii şi sensuri plurale.Ajuns la Paris şi-a reclădit o lume alta decâtcea pe care o lăsase acasă, şi-a făurit un ambient allui prea puţin înţeles atunci în atelierul său peşterafaurului (Ilarie Voronca) ori sanctuarul unde s-au zămislit atâtea minuni, creaţiile sale, fie că evorba despre Cocoş, Pasăre (oricare dintre ele),Domnişoara Pogany, fie că în câmpul percepţieiapar Capul de copil, Domnişoara X, Şeful, Adamşi Eva ş.a. În cazul celor dintâi e zborul, elanul,avântul, eliberarea totală, în cel de al doilea ingenuitatea,gingăşia, orgoliul, îngâmfarea, păcatulsau cine ştie, feminitatea, farmecul ei etc.Atelierul acesta, aşa cum a fost el, franceziil-au transferat în inima Parisului, în vecinătateaCentrului Beaubourg, spre neuitare, cinstire şipreamărire pentru a fi perceput, contemplat, înţelesşi simţit în totalitatea sa şi exponatele în individualitatealor distinctă. După câţiva ani atelierul adevenit ceea ce este astăzi, după cum am relevatmai înainte.Dar ca să-l putem percepe şi înţelege în profunzime,am ţinut să amintim românilor şi tuturorcelor care-l îndrăgesc că începuturile sale trebuiecăutate acasă, la noi în Peştişani, respectiv înHobiţa: Casa memorială, Cimitirul cu bisericuţa,crucile de aici, după cum stâlpii gardurilor, orisuporţii acoperişurilor, portiţe care reveleazărădăcinile artei lui C. Brâncuşi, cea mai înaltăridicare în spaţiul mioritic (L. Blaga).Imaginea sculptorului devine mai mult şimai încărcată de sensuri numai după ce vom vizitaVigenland-ul Românesc, Parcul de la Târgul Jiu:Masa tăcerii, Aleea, Poarta sărutului şi Coloanaîn afara cărora chiar cunoscătorii creaţiei luiBrâncuşi sunt obligaţi să facă drumul înapoi, caleantoarsăla izvoare în lumea colipăriei, începuturiledevenirii sale, acasă la noi, în Oltenia, respectivîn România (Vigeland, sculptor norvegian – 1869– 1943 – Oslo).După ce i-am contemplat atelierul, aşa cuml-au conceput urmaşii, ne-am simţit datori să-icăutăm mormântul printre miile de morminte dinCimitirul Montparnasse. Am făcut-o cu toatădăruirea, renunţând la o zi de Paris. Ajunşi înimperiul tăcerii, mai mult ori mai puţin speriaţi,încrezători după consultarea intendentului şi identificareaarondismentului. În fine, n-a fost să fiedupă cum ne-am imaginat: noi căutam cu freneziemormântul, alţii dominaţi de frumosul creaţieilui Brâncuşi îi căutau opera Sărutul. Trecând înjos şi în sus, în stânga şi în dreapta nu izbuteamsă-i identificăm mormântul (este adevărat că ni-limaginam alt fel, după cum alt fel ni le-am imaginatşi pe cele ale marilor noştri Cioran, Ionescu,Tzara, Haskil).După mai multe minute ce au depăşit bine ooră, cu sprijinul unui angajat din poliţia Cimitiruluil-am descoperit cu destulă uşurinţă. Un mormântmodest, o lespede pe care sunt încrustate numelelui Constantin Brâncuşi (1876 – 1957) AlexandruIstrati (1915 – 1991), Natalia Dumitrescu (1915– 1991), acei care au semnat alături de PontusHulten una din monografiile Brâncuşi – 1986)- nimic fascinant, simplu un mormânt ca al oricui– forma paralelipipedică îngropată parcă într-unaltul care–l înconjura nu doar cu pământ, nici cuciment, ci cu câteva tufe de verdeaţă care-i dădeauo notă aparte în comparaţie cu cele din preajmă,Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara63

mult mai masive, mult mai strălucitoare (marmora)cu numele încrustate şi apoi aurite.Brâncuşi a încetat să mai trăiască în atelieruldin Impasse Rosin din Paris în anul 1957, când asucombat singur, în lumea creată de el.Aşadar, a încetat să se mai bucure de luminăîn data de 16 martie 1957, în atelierul său dinImpasse Rosin din Paris. După trei zile a fostînmormântat în Cimitirul Montparnasse, undecu aproape jumătate de veac în urmă înălţase unmonument frumos, prea puţin înţeles atunci, sculpturaSărutul – care relevă dragostea şi bucuria,condiţiile armoniei şi uniriitotale.Narând momentulHenri – Pierre Roché, unprieten al său, consemna: LaCimitirul Montparnasse,în frumoasa primăvară afost atunci şi mai multălumină ... De atunci zacesub lespedea de beton C.Brâncuşi împreună cu AlexandruIstrati şi NataliaDumitrescu care au fostîngropaţi ulterior aici.Lui nu i-a fost dat săaibă un monument funerarpe măsura celui pe careel însuşi l-a proiectat şifinalizat în acelaşi cimitir.Un mormânt simplu, multprea simplu ce poartă semnătura Demetrei Istrati(1888 – 1975).Ceea ce ne-a mulţumit a fost faptul căBrâncuşi – mormântul şi creaţia Sărutul – eracăutat sau, acei care treceau pe lângă noi în timpce meditam la căpătâiul său şi a celor doi care zacaici ştiau cine a fost Brâncuşi (Brâncuşi a modernizatsculptura; El a concretizat în sculpturăideea de zbor; Brâncuşi a impus un mod de asculpta; Creaţia sa a uimit lumea şi altele). Şi, întradevăr,arta lui Brâncuşi evidenţiază o desăvârşităcunoaştere a meşteşugului, o mare capacitate dea pune în valoare calităţile diverselor materialespecifice sculpturii. După cum se ştie felul săude a sculpta a evoluat continuu spre o stilisticăabstractă: Pasărea măiastră (1912), DomnişoaraPogany (1913) şi multe altele. Şi, chiar dacă nu nereprezentam ca mormântul să-i ilustreze viziuneaBrâncuşianaConstantin Brâncuşi - Prinţesa Xartistică, ne-am fi aşteptat, totuşi, la ceva mai multdecât o simplă lespede pe care sunt săpate, dupăcum am spus, numele celor trei.Dacă statul francez nu a făcut-o nu s-ar impuneoare să o facem noi, România care l-a revendicatşi se mândreşte cu sculpturile sale. Tripticulde la Târgu Jiu: Poarta sărutului, Masa tăcerii,Coloana, Rugăciune, Cuminţenia pământului,Cap de copil, Cap de fetiţă ş.a. în muzeele de laBucureşti sau Craiova.De fapt istoricul şi criticul de artă, MarianaBaffi se exprimă condiţional: Dacă vreţi, întradevăr,să-l cunoaşteţi pe C.Brâncuşi faceţi-vă drum maiîncolo, pe pământul României.Duceţi-vă în Oltenia lui, laTârgu Jiu, orăşelul de undepasărea gândurilor sale şi-adesprins minunat zborul, darde care sufletul său de om şi deartist nu s-a dezlipit niciodată.Inimitabilul Brâncuşi a vizat înrealizarea creaţiilor sale semnificantulsimplu care fără să-lvizeze necondiţionat l-a realizatla gradul superlativ.A realizat o lume, o lumepe care şi-a reprezentat-o la elacasă, precumpănitor la TârgulJiu, deopotrivă la Paris departede ai săi pe care i-a purtat însuflet cu sine; ei l-au ajutat săfie, ei i-au întreţinut visul, iar el l-a amplificatgândindu-se întruna la ei aici – oriunde a însemnatacasă şi acolo, la Paris, un nou acasă spre care anăzuit şi unde a ajuns, cum numai dânsul, un româna fost în stare să o facă.A făcut-o aidoma marilor artişti, a făcut-oîn felul său, mai altfel, pentru că a ţinut să fieel, să marcheze un drum, să impună o direcţienecunoscută, până la el, artiştilor truditori cu piatra,lemnul şi marmora, sculptorilor şi a izbutit.Izbânda sa este, în egală măsură, şi a noastră, aromânilor din mijlocul cărora a plecat însufleţitde dorinţa fără margini de a fi. Şi a fost! A fost şice-i mai important e că a rămas pentru veşnicie undeschizător de drumuri în artă în congruenţă cu altitudineaştiinţei peste care şi-a revărsat necontenitlumina aidoma marilor sculptori ai lumii: Phidias,Michelangelo, Rodin, Vigeland.64 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara