Revista Coloana Infinitului nr. 63 - Brancusi

Comemorări - 5Adaug listacu lucrările pecare le-a studiat şidirijat. OPERE:T r a v i a t a ,R i g o l e t t o ,Trubadurul, BalM a s c a t , D o nCarlos, Aida,Nabuco, MmeButterfly, Tosca,Carmen, DonJuan, Nunta luiFigaro, EvghiniO n e g h i n ,C a v a l e r i arusticană, Paiaţe,Hansel şi Gretel, Lohengrin, Cneaz Igor, Fidelio,Lakme, Capra cu trei iezi, Tânăra gardă, Fatacu garoafe, Păcală, Motanul încălţat, Noaptefurtunoasă, Bărbierul din Sevilla, Michelangelo,Boema, Pescuitorii de perle, Mignon, Martha,Răscoala, Gioconda, Norma, Bălcescu, DonPasquale, Mariana Pineda, Interogatoriul dinzori. Operete: Liliacul, Silvia, Contesa Maritza,Văduva veselă, Ţara surâsului, Logodnicul dinlună, Vânt de libertate, Ana Lugojana, Vânzătorulde păsări, Dragoste de ţigan, Studentul cerşetor.Balete:Lacul lebedelor, Frumoasa din pădureaadormită,Romeo şi Julieta, Sheherazada, În caleatrăsnetului. Pe lângă acestea a dirijat foarte multelucrări simfonice.Cu 5 ani în urmă, îndrăgostitul de muzică apărăsit scena lumii. Şi asemenea instrumentiştilordin simfonia despărţirii de Haydn s-a retras discret,ostenit de larma acestei lumi. Aşa cum fiecareparticipant din orchestră pune jos instrumentulşi el s-a despărţit de prietena sa bagheta, cu carepuncta muzica piesei interpretate şi a plecat înlumea tăcerii. Se născuse într-o regiune bogatăşi pitorească de ţară, grav răvăşită de furtunileistoriei. I-a rămas în suflet dorul şi nostalgiaacelei lumi până la sfârşitul vieţii. Din ultimii săiani, poate ca o presimţire a apropiatului sfârşit, arămas scrisă de mâna lui, cu caligrafie frumoasă,povestea existenţei sale.Notă: Mulţumesc şi pe această cale maestrului DoruPopovici( pe care l-a rebotezat spunându-i ,,Dorul- Popovici,liricul nostalgic’’) pentru cartea închinată soţului meu ,, Laun mare artist…Mihail Popescu Beleavcenco’’, din care amcitat câteva fragmente.PĂSĂRILE-ŞI ÎNCEP ZIUAMoto:“Că de vreme ce printr-un om a venitmoartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristostoţi vor învia.”Corinteni: 15, 21, 22.Păsările-şi încep ziuaCu un cîntec, imn de slavăMulţumind divinităţiiFără preget, sau zăbavă.Zborul lor de cer aproapePoartă-n cânt recunoştinţă?...Suntem noi mult prea departeCă nu ne-apărăm fiinţa.De ce oare omul uităAre-o inimă bolnavă?Ne sunt zilele prea scurte,Nopţile ne sunt prea lungi?...Printre planuri întrerupteSă te rogi nu mai ajungi.Vrem să ne împlinim prea multeÎnsă toate pentru trupuri,Lăsînd sufletul deoparte.Doar material te bucuri.Nu aduni comoară-n ceruriTot trudind să strîngi la bunuri,Uitînd că sunt trecătoareŞi le vei lăsa pe drumuri.Omule, te rog, gîndeşte,Existenţa cîntăreşte!Lutul care-l porţi pe TerraEste numai ambalajulCe sufletu-l ocroteşteDar acesta e bagajulCu care spre înalt porni-vei,Când va fi să-ţi sune ora.Nu mai zăbovi-n neştiinţăPregăteşte-ţi aurora.Dacă prin Adam căzut-ai,Prin Hristos vei învia !Chiar de azi te pregăteştePentru nemurirea ta.Elena Mira Popescu Beleavcenco46 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara