ProzăJurnalul din Peştera TainicăDerularea evenimentelor: Anno Domini 2205. Lunaa cincea. Ziua a şaptea. Se joacă o dramă sinistră. Imaginaţiacititorului, trebuie să fie infinită, spaţial şi vremelnic.Scena : O localitate veche, un sat ca a lui Potenkin, dinBanatul Voivodatului. Se ridică cortina: “La umbra nuculuibătrân”, pe o bancă veche, stau două persoane tinere. El şi Ea. Seprivesc în ochi, ţinându-se gingaş de mâini. Amor, prin săgeţilelui de foc, le-a trimis dragoste profundă şi adevărată. Trebuiausă fie fericiţi, dar nu erau. Îi frământau multe nedumeriri..Comunicau în limba neoeuropeană, o anglo-saxonămodificată, folosită de toţi locuitorii Continentului Unit numit“Doamna Bătrână”.Jean: (prima întrerupe liniştea, spunând cu voce fermă)Eu nu mai prefer uitarea şi tăcerea!John: ( nu era prea atent la cele relatate de fată, totuşi oîntreba) Ce-i ? Ce-ţi veni, may darling?Jean: (îi răspunde cu vocea mai scăzută) Nu ştiu! Suntprea confuză! Dar viaţa noastră trebuie schimbată. Nu mai rezistsă ascult cântecul de lebădă, impus de multimilionarii care s-auîmbogăţit în mod necinstit iar noi trăim în condiţii precare şi nuavem nici neam, nici ţară ( din depărtare se aude onomatopiaga... ga... ga... de parcă cântă lebăda!).Cei doi nu puteau să se bucure de povestea lor de iubirefiindcă, din păcate, toţi locuitorii acestei regiuni, numite “FosaBalcanica” sunt nefericiţi. Jean şi-a continuat replica.- Azi- noapte am visat un vis ciudat!- N-ai vrea să mi-1 destăinui, o imploră John.- Regret, dar visele nu se comunică altora, se apărafata.- Ştiu. Totuşi sunt curios !- Pot doar să-ţi spun că a fost vorba de o peşterăinteresantă, închei fata discuţia.După o scurtă pauză de tăcere, cei doi se urniră din loc.Plecară încet, spre Dealu cu Turn, unde se găseau numeroasegrote, pe care, de câtva timp, le cercetau protagoniştii noştri.Astăzi se îndreptau, spre peştera a cărei intrare era luminată deochiul galben şi strălucitor al Soarelui.La scurt timp de la plecare, deja intrară în acest spaţiusubteran. Pe un perete Jean, observa litere încrustate în piatră.I se adresa lui John, cu următoarea întrebare:- Oare tu n-ai observat inscripţia aceasta? Ce-o scrieaici ?- Nu ştiu. Dar îţi propun: transcrie textul scris în aceastălimbă necunoscută. Vom consulta computerul, i-a sugerattânărul.Jean a consemnat în bloc-notes: PEŞTERA HAIDUCU-LUI ADAM NEAMŢU.Terminând acest dialog, tânăra pereche şi-a continuatdrumul. Pentru ca să înfrunte întunericul din interiorul peşterii,cercetătorii noştri foloseau lanternele, ce le aveau la ei. Lalumina lor, se zărea o încăpere spaţioasă. În mijlocul ei eraamplasată masă de birou, iar zidurile de piatră erau acoperitede rafturi de plastic, ticsite cu cărţi.Fata a ajuns prima la masa masivă de lemn. Deschiseunul dintre pupitre. Aici a găsit un caiet şi un obiect rotund,strălucitor. Curioasă din fire, ca partea mare dintre apartenenţelegenului gingaş, a pus cerculeţul acesta galben, pe degetul inelar.Ridicându-l în faţa ochilor, observase că este vorba de un inelcu virtuţi miraculoase. Prilejuia multe fapte, iar printre alteleşi descifrarea scrisului românesc, cu care erau redactate cărţileMIRCEA SAMOILĂde pe rafturi.Însufleţită, Jean îi împărtăşi băiatului descoperireacrucială:- Inelul acesta este miraculos. Acum. înţeleg cele consemnatepe coperta caietului din pupitru. Sunt scrise în limbastrămoşilor noştri!Vocea-i vibra, citind titlul: “JURNALUL UNUIURMAŞ AL DACILOR”.Tânăra fată lua caietul în mână. Îl deschide. Întoarceprima filă prăfuită. Citirea consemnărilor autorului anonim:5 octombrie 2050 anulPrima zi de la dispariţia definitivă a urmaşilor dacilor,vorbitori de limba română. Scriu aceste rânduri pentru posteritate.Le scriu cu mâna mea, sperând că se va împlini relatareastrăbunicului Gheorghe că: “mâna va putrezi iar cele scrise vordăinui”. De aceea, am depozitat în peştera aceasta, o comoarăinestimabilă: toate cărţile scriitorilor români de pe acestemeleaguri.6 octombrie 2050 anulZiua a doua. Pe teritoriul Voivodatului, nimeni nu semai declară urmaş al dacilor. Au încetat să mai vorbească limbastrăbunilor, despre care poetul Grigorie Vieru spunea: “Sărutvatra şi-al ei nume / Care veşnic ne adună / Vatra ce-a născutpe lume / Limba noastră cea română.7 octombrie 2050 anulZiua a treia. Doamne, ştiam ce suntem. Dar de ceDoamne, nu ne-ai dăruit puterea să cunoaştem nefericirea cene va macină când ne vom pierde limba şi rădăcinile etnicemilenare.Adevărat, până mai existam pe aceste meleaguri, uitarămde multe porunci. Câteodată am reuşit să ţinem pas cu lumea,dar ne şi divizam. Nu prea ne ajutam unii pe alţii, iar o partedintre noi, eram orgolioşi şi cum se spune, “prea săream pestecal”. Să fi fost aceasta, soarta noastră, o . Doamne?12 octombrie 2050 anulZiua a şaptea. Mi-a venit azi noapte-n vis o zânăîmbrăcată-n alb, spunându-mi:” Voi aţi dispărut doar spiritual,dar fizic vă găsiţi peste tot”.Nu cred în vise şi zâne, dar e posibil ca ceea ce mi s-aarătat să fie adevărat. De aceea, lăsa-i descendenţilor noştri,oriunde ar fi, acest jurnal şi aparatul sofisticat, în formă de inel,făcător de minuni.Fata a închis caietul, zâmbind satisfăcută. Surâsul ei,însoţit de o voioşie şmecherească, a fost observat de John, carea întrebat-o:- Fii drăguţă, spune-mi şi mie, ce te face aşa veselă?- Inelul. Pe lângă alte minuni, el ne-a tradus şi prenumelepe limba noastră: tu eşti Ion, iar eu Ioana! Frumos sună,nu?- Foarte frumos, scumpuşoară, a fost de acord Ion.Descoperindu-şi numele, pronunţat pe limba lor, s-aubucurat ca doi copilaşi: Acum erau pe deplin fericiţi. Multelucruri frumoase li s-au împlinit în ultimul timp, iar cu ocaziaceremoniei matrimoniale, au organizat o nuntă ca-n poveşti.Trăiau în deplină înţelegere, fericirea lor fiind încununată cucinci copii, ca cinci flori. Şi ceilalţi locuitori de pe aceste meleaguri,care s-au înmulţit, erau satisfăcuţi în limba străbunilor!Povestirea aceasta fantasmagorică este un posibilrăspuns statisticienilor care prin cifre prevăzuseră dispariţiarapidă a românilor de pe meleagurile voivodinene.50 <strong>Coloana</strong> <strong>Infinitului</strong>, anul X, vol IV. (<strong>nr</strong>. <strong>63</strong>) • 2007 Timiºoara
PoesisGEORGE LUNGOCIEPIGRAMEUNUI COLEGmic de statur@ care mi-a repro}atc@ i-am adresat o epigram@Cu bun sim] precum eu suntChiar }i ^n literatur@,C$nd ]i-am zis c@ e}ti m@runtNu m-am g$ndit la statur@.UNUI ACTOR,fost director de teatru%nconjurat, de bun@ seam@,De unii dintre angaja]i,El ca director n-avea team@Dec$t de-actorii talenta]i.UNUI ACTOR,care nu-}i ^nva]@ niciodat@ rolurileChiar nereu}indu-i rolulAre-un merit, c@ci, cum }tim,Datorit@ lui, sufleorul,N-a r@mas un anonim.UNUI MUNCITOR DE SCEN~care sfida actorii teatrului afirm$nd c@ respectivaclas@, din care el face parte, trebuierespectat@De}i te lauzi c$t patruC@ ]i se cuvine-onorul,Clasa muncitoare-n teatruE M~RIA SA ACTORUL.ADMIRABILULUI ACTOR,FLORIN PIERSICPREOCUP~RILE MELE DINTOTDEAUNAEu de-o via]@, con}tincios,Nu fac altceva dec$tS@ muncesc ^ntru frumosCa s@-mi treac@ de ur$t.UNEIA CARE VORBE{TE MULTf@r@ s@-}i asculte partenerul de discu]ieScuza ei pe c$nd ascultTuruiala-i nebuneasc@Este c@, vorbind prea mult,N-are timp s@ mai g$ndeasc@.UNUI INVIDIOScare ^mi poart@ ur@Pentru mine nu-i mirareC-astfel te-ai manifestat;Am fost }i sunt admiratDoar de oameni de valoare.INCON{TIEN[~%l admir pe-acest amicC@ are moralul tare;To]i ^l }tiu c$t e de micNumai el se crede mare.Biserica Ortodoxă SârbăTimişoara,acuarelă de Niculiţă DărăşteanCa fiind at$t de mare{i frumos, b@tu-l-ar vina,Nu-i un piersic oarecareCi piersic de Bucovina.<strong>Coloana</strong> <strong>Infinitului</strong>, anul X, vol IV. (<strong>nr</strong>. <strong>63</strong>) • 2007 Timiºoara51
Change language