Revista Coloana Infinitului nr. 63 - Brancusi

Istoriei-a zis în mod greşit «epta poroi» ‘care umblă peşapte căi‘, în loc de ‘şapte pui‘, chemată aşa probabilde pelasgi. Potrivit mitologiei, Atlas însoţit cu nimfaPleione au fost părinţii celor 7 pleiade: Alkyone,Merope, Maia, Asterope, Taygete, Elektra şi Kelaino.Pentru a scăpa de vânătorul Orion, Zeus le-astrămutat în cer, împreună cu urmăritorul şi câiniiacestuia, transformându-i pe toţi în trei constelaţii:Pleiade, Orion şi Câinii. Din dragostea pleiadeiMaia (grec. maia – diminutiv de la mather ‘mamă‘– bunică, măicuţă) cu Zeus s-a născut zeul Hermes.În schimb, Atlas – regele al cărui imperiu se aflalângă Oceanos (potamos), tatăl Pleiadelor – a fostpedepsit de Zeus să «salte Cerul», să susţină boltacerească pe umeri, pe Muntele Caucaz din Scythia,cel mai înalt şi vast din ţara hiperboreilor 15 .La egipteni, evrei şi arabi, constelaţia erareprezentată tot prin «Cloşca cu pui», romaniciidin Graubünden o numeau Clotschas, iar sârbiiVLASICI!Observatorul megalitic Kokino, din Macedonia(cca. 1800 a.Chr.).La «Observatorul megalitic Kokino» 16 dinRepublica Macedonia, situat pe Vârful Tativec Kamen(1.030 m), din apropiere de Kumanovo, s-aucalculat cu precizie cele patru poziţii principale aleLunii, poziţiile principale ale Soarelui, echinocţiilede primăvară şi toamnă, solstiţiile de vară şi iarnă,precum şi mişcările constelaţiei Pleiadele. «Astronomii»acelor timpuri calculau cu o preciziematematică incredibilă poziţiile corpurilor cereşti,întocmind calendare precise, bazate pe indicatoareşi tăieturi în stâncă.Dacă acceptăm dezlegarea inscripţiei ca avândaccepţiunea de «Găina şi puii/«Cloşca şi puii», dincele 7 fibule reprezentând constelaţia s-au păstratpatru (una mare, două de dimensiuni mijlocii şi unamică), iar una a dispărut după descoperirea tezaurului(amintită în documentele procesului). Ar rezulta cădin tezaur lipseau două fibule – păsări 17 .Cu privire la dezlegarea inscripţiei cititorulpoate alege una din ipotezele prezentate, eventual săgăsească altă soluţie, dar tezaurul aparţine de dreptoamenilor acestui pământ.NOTE:1 Nicolae Densuşianu, Dacia preistorică, Editura Meridiane,Bucureşti, 1986, pp. 404-405.2 Radu Harhoiu, Tezaurul de la Pietroasa: istorie şi legendă, în«Magazin istoric», Bucureşti, 1985, nr. 3, p. 15.3 Mihail Gr. Romaşcanu, Tezaurul român de la Moscova, Ediţia aII-a, Editura Globus, Bucureşti, 1999, pp. 5-113.4 Tezaurul Băncii Naţionale a României, de 93,26 tone, a fostîncărcat în 1.740 lăzi: 3 lăzi conţineau lingouri cu însemnele BănciiNaţionale a României, 111 lăzi cu lire engleze (în valoare de 22,35milioane lei aur), 550 lăzi cu coroane austriece (92,18 milioane leiaur), 726 lăzi cu mărci germane (143,32 milioane lei aur), 48 lăzi culire otomane (8,6 milioane lei aur), 7 lăzi cu carolini – lei româneşti(1,06 milioane lei aur), 288 lăzi cu napoleoni (46,11 milioane leiaur), 3 lăzi cu monede ruseşti vechi şi noi (0,47 milioane lei aur), 1ladă cu diferite valori (0,013 milioane lei aur), 2 lăzi cu bijuteriileMS Regina Maria (7 milioane lei aur).5 Mihail Gr. Romaşcanu, op. cit., p. 113.6 Ibidem, pp. 422-424.7 Paul Ştefănescu, Mistificare sau enigmă istorică, în «Istoriineelucidate», Almanah estival «Luceafărul», Bucureşti, 1987, p.62.8 «Scrierea runică» (cf. got., v.g.s. Runa, v.isl. run, angl.-sax.run ‘secret, şoaptă, taină’) a fost utilizată la diferite seminţii, dinGroenlanda până în Siberia şi din Scandinavia până în Balcani,începând cu secolul I. a.Chr. până în secolul al XIX-lea. Scriereautilizată de neamurile germanice se numea «futhark», avea 24 desemne, ulterior reduse la 16. Scrierea runică siberiană a fost utilizatăde seminţiile din Extremul Orient (Orhon, Ienisei). Originea scrieriirunice continuă să rămână o enigmă. Lucia Wald şi Dan Sluşanschiau considerat runele «futark» o adaptare a unui alfabet etrusc dinnordul Italiei (Introducere în studiul limbii şi culturii indo-europene,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1987, p. 50),iar Constantin Daniel a susţinut că runele siberiene au fost derivatedin scrierea iraniană arsacidă, care, la rândul ei, este de originearamaică (Scripta aramaica, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,Bucureşti, 1980, pp. 95-98).9 George Stephens, The Old-Northern Runic Monuments ofScandinavia and England, London, 1867-1874, tom. II, pp. 567-573, tom. III, pp. 265-266, apud N. Densuşianu, op. cit., p. 429.10 Alexandru Odobescu, Le trésor de Petrossa, Paris, 1889, p.480.11 Nicolae Densuşianu, op. cit., p. 430.12 Gheorghe V. Cârlan, Tezaurul de la Pietroasa şi prinţesaKhnumet, Editura «SFERA», Bârlad, 2001, p. 44.13 Nicolae Densuşianu, op. cit., pp. 434-435.14 Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Academiei,Bucureşti, 1984, p. 924.15 Nicolae Densuşianu, op. cit., pp. 245-246.16 La începutul mileniului III (2001) a fost descoperit «Observatorulmegalitic Kokino», presupus a fi fost ctitorit în perioada2000-1800 a.Chr., în Epoca Bronzului, considerat de NASA alpatrulea din lume ca vechime, după cele din Abu Simbel (Egipt),Stonehenge (Marea Britanie) şi Angkor Wat (Cambodgia). Să fifost un Kogaion sud-dunărean în mileniul II a.Chr.?17 Dr. Afrodita Carmen Cionchin, prof. Ionel Cionchin, De lascrierea dacică la cea românească, Editura Eurostampa, Timişoara,2006, pp. 357-363.18 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara