Revista Coloana Infinitului nr. 63 - Brancusi

Tradiţii popularesat şi joacă dansul căluşului pentru a-i tămăduipe cei bolnavi cu puterea pe care au dobândit-o lainvestitură şi cu forţa unităţii şi determinării lor.Acest dans a fost descris pentru prima datãîn vremea lui Dimitrie Cantemir.Formaţia decăluşari este compusădin mai mulţi dansatori,unul fiind consideratcăpitan, iar altulpurtând o mască şideţinând rolul important.Dansul includecâteva dansuri rituale :dansul războiului,fertilităţii, dansul devindecare, etc.Este un dansdin Muntenia executatnumai de băieţi(s-a extins şi-n altezone ale ţării), cu lovituriale călcâielor,b ă t ă i a p ă s a t e î npământ, sărituri în aer,strigături.A devenit otradiţie ca, în fiecarean cînd se sărbătorescRusaliile sau Moşiide vară, cel mai vechijoc popular românescsă revină în centrulatenţiei. Căluşul estecel care, în fiecare an,deschide şi închide sărbătoarea, fiind jucat înaintede răsărit şi după apusul soarelui. Lipsa lui le prevesteaîn trecut ţăranilor numai necazuri.Originea căluşului se pierde în neguravremii. Despre el sunt mai multe teorii. O partea etnologilor îl socotesc un dans militar moştenitde la traci sau de la romani, fiind considerat că aluat naştere o dată cu poporul român.Frumuseţea şi agilitatea jocului i-au făcut peoameni să-i îndrăgească pe căluşari. Aceştia suntinvitaţi tot timpul la diferite evenimente folclorice..Un rol însemnat în desfăşurarea jocului îlconstituie şi costumaţia. Aceasta este formată dinpălărie cu boruri largi împodobită cu mărgele şipanglici multicolore. Mijlocul şi pieptarul le esteîncins cu beţe, iar la brâu poarta batiste brodate,sau sunt incinşi cu un brâu tricolor. La genunchişi la glezne au canafuri,iar în picioareau opinci cu pintenidin metal care sunăîn timpul dansului.Fiecare căluşar areun băţ. În trecut,locul băţului eraluat de săbii dinlemn sau metal.Căluşeii seconsideră slujitoriiTatălui Ceresc.Prin juramânt, tineriise angajeazăsa respecte si săducă mai departetradiţia căluşarilorşi să nu se îndoiascăde credinţa în Dumnezeu.C ă l u ş u lrămâne singuruljoc de virtuozitateşi tehnică, fiind opreţioasă comoarăfolclorică, dar şi unizvor viu privind religiageto-dacilor.Genialitateafolclorului românesc, în comparaţie cumanifestările similare ale altor popoare, esteevidentă, folclorul românesc se integrează în modfiresc în universalitate.Toată creaţia populară, materială şi spirituală,realizată cu indemânarea şi măiestria mostenitădin străbuni atestă bogăţia vieţii şi frumuseţeaspirituală a locuitorilor din ţinuturile româneşti,care ştiu şi astăzi să păstreze nealterate tradiţiile,făurind totodată noile trăsături ale culturii popularecontemporane.Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara43