Revista Coloana Infinitului nr. 63 - Brancusi

cum se intră, pe rândul al doilea, în dreapta estecrucea eroului căzut pe front în comuna noastră.Înscrieri pe cruce: “Aici se odihneşte eroul ŞtefanVior în etate de 22 de ani, Reg.17 inf. Lugoj, căzutla 15 septembrie 1944 pentru apărarea patriei.Gândul nostrum se înalţă / Către tine scump erou/Şi în vremuri de restrişte/ Vei găsi în noi ecou-Şt.Poştaşu”.IV. DIMITRIE ŢICHINDEAL (1775-1818)Adept al Şcolii ardelene, alături de MihailRoşu, Paul Iorgovici, C.Diaconovici-Loga, DimitrieŢichindeal reprezintă spiritul redeşteptăriinaţionale şi aderarearomânilor bănăţeni laideologia luminilor.Tăria credinţei sale înviitorul neamului i-asugerat lui Eminescumetafora ,,gură deaur» din Epigonii, iarexpresivitatea limbajuluiartistic al Fabulelorşi adaptărilor l-aîndreptăţit să-l aşezeîn rândul poeţilor care,,au scris o limbă ca unfagure de miere.»S-a născut înanul 1775 în comunaBecicherecu Mic, dintr-ofamilie de preoţi.Incă din şcoalaprimară, în satul natal,a învăţat limbilesârbă şi germană. LaTimişoara a urmat gimnaziul,iar apoi uncurs necesar pregătiriipentru cariera didactică. A fost învăţător la Belinţ(1794), la Beregsău şi în alte sate bănăţene, contribuind,paralel, la răspândirea cărţii şi îmbrăţişândcariera de traducător, dar mai ales adaptând cărţilescriitorului sârb Dositei Obradovici la necesităţilespirituale ale poporului român.In 1801, ia hotărârea să se facă preot şi înacest scop, pleacă la Timişoara unde studiază şaseluni. A ascultat aici cursurile profesorilor PavelChenghelati şi Mihai Martinovici. Admira la ceidoi dascăli ai săi zelul cu care ei propovăduiauMonografieînvăţătura, faptul că nu se închistau, ca şi ceilalţi,cu totul în dogmele bisericeşti; dimpotrivă,combăteau superstiţiile şi obscurantismul.Cu toate că, după cele şase luni de teologie,n-a mai făcut alte studii oficiale, dorinţa dea cunoaşte, inteligenţa rară cu care era înzestrat,stăpânirea limbilor sârbă, germană, maghiară,latină şi greacă i-au înlesnit situarea între cei maiculţi oameni ai Banatului de la sfârşitul secoluluial XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea.Revenind la învăţământ, la Becicherecu Mic(1802), se impune repede ca un dascăl sârguincios,devotat şi talentat. Datorită competenţei sale înprobleme de instrucţie,autorităţii morale şiprofesionale de carese bucură în rândurilecolegilor, «crăiascadirecţie» îl pune să inspectezeşcolile, ceea ceconstituia un bun prilejpentru a-şi da seama desituaţia învaţământuluinostru. Acum cunoaşteîn sate numeroşi intelectualicare se luptăcu greutăţile, depuneforturi şi fac sacrificii,,pentru luminareapruncilor « .C a r i e r apreotească îl ispiteşteîn 1805, când devinepreot militar, iarapoi titular al parohieidin Becicherecu Mic.Dar numai după doiani intră în conflictcu capii bisericii dinCarlovăţ, a cărei dominaţie se întindea şi asupraTimişoarei şi Aradului. La 29 iunie 1807, preoţiidin Banatul timişean fac un ,,recurs maestatic»,cerând ca în postul de director al şcolilor naţionale,rămas vacant, să fie numit un român, a cărui misiuneprincipală va fi să stimuleze ,, luminareatinerimii prin şcoală, să trezească în generaţiilenoi virtuţiile strămoşilor noştri romani şi astfelvor putea dovedi lumii că poporul român trebuiesă aibă o altă soartă, decât cea prezentă. DimitrieŢichindeal se numără printre semnatarii docu-8 Coloana Infinitului, anul X, vol IV. (nr. 63) • 2007 Timiºoara