cum se intră, pe rândul al doilea, în dreapta estecrucea eroului căzut pe front în comuna noastră.Înscrieri pe cruce: “Aici se odihneşte eroul ŞtefanVior în etate de 22 de ani, Reg.17 inf. Lugoj, căzutla 15 septembrie 1944 pentru apărarea patriei.Gândul nostrum se înalţă / Către tine scump erou/Şi în vremuri de restrişte/ Vei găsi în noi ecou-Şt.Poştaşu”.IV. DIMITRIE ŢICHINDEAL (1775-1818)Adept al Şcolii ardelene, alături de MihailRoşu, Paul Iorgovici, C.Diaconovici-Loga, DimitrieŢichindeal reprezintă spiritul redeşteptăriinaţionale şi aderarearomânilor bănăţeni laideologia luminilor.Tăria credinţei sale înviitorul neamului i-asugerat lui Eminescumetafora ,,gură deaur» din Epigonii, iarexpresivitatea limbajuluiartistic al Fabulelorşi adaptărilor l-aîndreptăţit să-l aşezeîn rândul poeţilor care,,au scris o limbă ca unfagure de miere.»S-a născut înanul 1775 în comunaBecicherecu Mic, dintr-ofamilie de preoţi.Incă din şcoalaprimară, în satul natal,a învăţat limbilesârbă şi germană. LaTimişoara a urmat gimnaziul,iar apoi uncurs necesar pregătiriipentru cariera didactică. A fost învăţător la Belinţ(1794), la Beregsău şi în alte sate bănăţene, contribuind,paralel, la răspândirea cărţii şi îmbrăţişândcariera de traducător, dar mai ales adaptând cărţilescriitorului sârb Dositei Obradovici la necesităţilespirituale ale poporului român.In 1801, ia hotărârea să se facă preot şi înacest scop, pleacă la Timişoara unde studiază şaseluni. A ascultat aici cursurile profesorilor PavelChenghelati şi Mihai Martinovici. Admira la ceidoi dascăli ai săi zelul cu care ei propovăduiauMonografieînvăţătura, faptul că nu se închistau, ca şi ceilalţi,cu totul în dogmele bisericeşti; dimpotrivă,combăteau superstiţiile şi obscurantismul.Cu toate că, după cele şase luni de teologie,n-a mai făcut alte studii oficiale, dorinţa dea cunoaşte, inteligenţa rară cu care era înzestrat,stăpânirea limbilor sârbă, germană, maghiară,latină şi greacă i-au înlesnit situarea între cei maiculţi oameni ai Banatului de la sfârşitul secoluluial XVIII-lea şi începutul celui de-al XIX-lea.Revenind la învăţământ, la Becicherecu Mic(1802), se impune repede ca un dascăl sârguincios,devotat şi talentat. Datorită competenţei sale înprobleme de instrucţie,autorităţii morale şiprofesionale de carese bucură în rândurilecolegilor, «crăiascadirecţie» îl pune să inspectezeşcolile, ceea ceconstituia un bun prilejpentru a-şi da seama desituaţia învaţământuluinostru. Acum cunoaşteîn sate numeroşi intelectualicare se luptăcu greutăţile, depuneforturi şi fac sacrificii,,pentru luminareapruncilor « .C a r i e r apreotească îl ispiteşteîn 1805, când devinepreot militar, iarapoi titular al parohieidin Becicherecu Mic.Dar numai după doiani intră în conflictcu capii bisericii dinCarlovăţ, a cărei dominaţie se întindea şi asupraTimişoarei şi Aradului. La 29 iunie 1807, preoţiidin Banatul timişean fac un ,,recurs maestatic»,cerând ca în postul de director al şcolilor naţionale,rămas vacant, să fie numit un român, a cărui misiuneprincipală va fi să stimuleze ,, luminareatinerimii prin şcoală, să trezească în generaţiilenoi virtuţiile strămoşilor noştri romani şi astfelvor putea dovedi lumii că poporul român trebuiesă aibă o altă soartă, decât cea prezentă. DimitrieŢichindeal se numără printre semnatarii docu-8 <strong>Coloana</strong> <strong>Infinitului</strong>, anul X, vol IV. (<strong>nr</strong>. <strong>63</strong>) • 2007 Timiºoara
mentului, iar momentul respectiv atestă interesulpermanent pentru problemele învăţământului.Nu peste mult timp, sufletul i se va umple deamărăciune şi va arăta că, în ciuda entuziasmuluişi a spiritului de sacrificiu al intelectualilor români,învăţământul nostru nu putea să facă progrese, dincauza condiţiilor materiale necorespunzătoare,oferite de administraţia imperială. Mizeria în carese zbătea învăţământul românesc îi va smulge, la1813, declaraţii acuzatoare: ,,De voieşti să ştii însat unde e şcoala, nu întreba pe nime, ci du-te, apoivei afla o casă nu departe de biserică, desgrădită,descoperită, cu fereştile sparte şi cu hârtie lipită;să ştii că aceea e şcoala».In 1812, se înfiinţează preparandia (şcoalanormală) română din Arad, a cărei durată de studiise întindea pe un interval de 15 luni. Sunt numiţica profesori unii dintre cei mai de seamă intelectualiai vremii, din părţile respective: DimitrieŢichindeal, director, profesor catechet, care predaşi limba germană, Ion Mihuţ profesor de pedagogie,metodică şi istorie, Iosif Iorgovici (nepotal lui Paul Iorgovici), la matematici şi geografie,C.Diaconovici-Loga, profesor de gramatica limbiiromâne, concept şi cantere bisericească. Salariulanual pentru un profesor era de 800 fiorinţi , iarpentru catechet de 500. Şcoala se întreţinea cuajutorul materialului provenit ,,de la nordul delegea noastră», contribuţia statului fiind infimă.Indată ce a luat conducerea preparandiei,neobositul Ţichindeal s-a apucat să lucreze curâvnă, în ciuda condiţiilor materiale grele defuncţionare a şcolii şi a lipsei de cărţi. Împreunăcu ceilalţi profesori, el a căutat să-i instruiascăpe viitorii învăţători în conformitate cu cerinţeleveacului luminilor.La un an după înfiinţarea şcolii, publicălucrarea ,,Arătare despre starea acestor noao introdusescolasticeşti instituturi ale naţiei româneşti,sârbeşti şi greceşti», unde scrie pe larg despre felulcum a fost ea înfiinţată, cum funcţionează şi aduceelogii celor care au ajutat-o, văzând în gestul lorun act de binefacere pentru naţiunea română.Paralel cu slujirea şcolii, Ţichindeal s-a angajatîn lupta dusă împotriva stăpânirii bisericeştide la Carlovăţ, fiind organizatorul acţiunii de înlocuirea neputinciosului episcop Avacumovici dinArad, cu un episcop român, în stare să încurajezemoral şi material dezvoltarea culturii române dinBanat şi sud-vestul Transilvaniei. Prin aceasta aMonografieintrat în conflict deschis cu stăpânirea bisericească.Mitropolitul Ştefan Stratimirovici din Carlovăţinforma în 1813 Viena şi consistoriul din Arad înlegătură cu activitatea lui Ţichindeal, cerând anchetareaşi pedepsirea lui. Când Avacumovici i-achemat pe profesorii preparandiei în faţa consistoriului,pentru a-i trage la răspundere, aceştia au refuzatsă se prezinte, răspunzând printr-o scrisoare,cu mândria şi demnitatea ce-i caracteriza: ,, Dreptaceea rămânem în sfera noastră».Lucrurile nu s-au oprit aici,Tichindealfiind acuzat că absentează de la prelegeri, că eneastâmpărat, imoral, iar arădenii n-ar fi preamultumiţi de metoda lui de predare. După efectuareaanchetei, magistratul comitatului Arad raportaurmătoarele:,,...s-a citit în public cauza contra numituluicatichet, dar cetăţenii, adunaţi în număr mare, audeclarat că nu au nimic contra luiŢichindeal, carefiind un om de inimă şi înţelept e vrednic de toatălauda şi că în toate privinţele sunt mulţumiţi, precumşi modul lui de predare, aşa şi cu caracterullui moral».Ajungându-se la asemenea concluzii, erafiresc să nu i se poată aplica nici o pedeapsă.Prilejul se va ivi, însă, nu peste mult timp, căci în1814 publica ,, Fabule şi moralnice învăţături»,care atrag o anchetă mult mai severă şi cu urmărifoarte grave pentru el. Mitropolitul Stratimirovicpune totul în mişcare, spre a-l distruge. Fabulelese confiscă, de la el şi de la cei care apucaseră să lecumpere, apoi se fac toate cele trebuitoare pentrua fi înlăturat din învăţământ. Destituirea din postulde director a avut loc la 30 mai 1814, pe bază dedecret regal şi aparţine lui Nestorovici. Peste unan, în 1815, a urmat şi destituirea de la catedră.Ţichindeal se adresează atunci cu o plângere palatinuluicerând restituirea exemplarelor confiscate,precizând ce a urmărit prin publicarea Fabulelor şicare ar fi consecinţele dacă nu i s-ar face dreptate:,,...de la editarea acesteia şi a încă alte opere folositoaream avut în vedere numai şi numai culturaşi formarea spirituală a naţiunii mele numeroase;şi dacă curtea şi înălţimea voastră împărăteascăare la inimă cultura poporului român de aici, multrămas în urmă, totuşi ar refuza un sprijin în aceastăprivinţă mie sau oricărui alt bun român, atunci,spre marea nenorocire a acestei sărmane naţiuni,cultura românilor va rămâne şi pe mai departe doardorinţă pioasă, a cărei realizare cu greu ar putea<strong>Coloana</strong> <strong>Infinitului</strong>, anul X, vol IV. (<strong>nr</strong>. <strong>63</strong>) • 2007 Timiºoara9