DIANA DUMITRU, Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române

Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române (1856-1859)115CAPITOLUL. IIIACTIVITATEA DIPLOMAŢIEI BRITANICEÎN PERIOADA CONFERINŢEI DE LA PARIS (1858)ŞI A DUBLEI ALEGERI A LUI A.I. CUZA3.1. Rolul Marii Britanii în rezolvarea „chestiunii româneşti”la Conferinţa de la Paris (1858)Aşteptată cu multă nerăbdare şi îngrijorare, Conferinţa s-a reunit la Paris la22 mai 1858 pentru a elabora „înţelegerea finală” a Marilor puteri referitoarela organizarea Principatelor Române. Rezultatele sale, exprimate în întregimeîn Convenţia din 19 august 1858, fiind binecunoscute şi mult comentate, nuvor fi analizate în lucrarea de faţă, ne vom opri, însă, în mod special asuprapoziţiei luate de Marea Britanie la Conferinţă, urmând să stabilim raportulexistent între rezultatul obţinut şi activitatea reprezentanţilor englezi.Vom însemna, că unii istoricii fac o legătură directă între eşecul unirii laConferinţa de la Paris şi atitudinea luată de Anglia la acest for. Vinogradov,referindu-se la tema dezbaterilor ţinute la Paris, îl deosebea pe reprezentantulMarii Britanii, lordul Cowley, drept cel mai perseverent din cei „trei adversariai unirii” 483 . Un alt autor remarca, că semiunirea obţinută la Conferinţade la Paris „se datoreşte numai schimbăcioasei politici engleze, căci dacă eapăstra atitudinea luată în conferinţele [Congresul de la Paris –n. n.] din martie1856, desigur Unirea pe deplin era câştigată” 484 . Riker, deşi remarca că la bazapoliticii Angliei la Conferinţă a stat punctul de vedere adoptat de către ea laOsborne, totuşi, vede rolul lui Cowley drept „moderator” în cadrul dezbaterilorConferinţei 485 . La fel, acesta subliniază convingerea care o împărtăşeaministrul de Externe francez, precum că susţinerea formulei unirii Principatelorsub un domnitor străin „fără Anglia, nu izbutea” 486 .Discuţiile ţinute la prima şedinţă din 22 mai 1858 au stabilit poziţiile pecare s-au plasat puterile relativ la problema Principatelor. După ce Walewski apropus şi plenipotenţiarii au decis că vor păstra un secret absolut asupra lucrărilorConferinţei, fiecare reprezentant în parte şi-a exprimat părerea sa asupraraportului Comisiei Europene din Principate 487 . Reprezentantul franceza susţinut necesitatea unirii Principatelor sub un prinţ străin, iar Cowley a483В.Н. Виноградов, Россия и объединение Румынских княжеств (М., 1961), p. 224¸ 236.484I. Breahnă, Diplomaţia Europei faţă de Unirea Principatelor Române (Bucureşti, 1898), p. 64.485T.W. Riker, Cum s-a înfăptuit România. Studiul unei probleme internaţionale (1856-1866) (Bucureşti,1944), p. 203, 215.486Ibidem, p. 207.487Archives Diplomatiques. Vol. II. (Paris, 1866), p. 115.