DIANA DUMITRU, Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române

40 Diana Dumitruunirii Principatelor Române. Deşi nu exista o unitate perfectă de păreri înaceastă problemă printre oamenii de stat englezi, deoarece aceştia aveau marisemne de întrebare în privinţa urmărilor acestui act pentru interesele britanice,totuşi, pledarea lui Clarendon a avut o importanţă extraordinară în includereaproblemei unirii Principatelor în agenda internaţională. În acea perioadă,Anglia, de rând cu Franţa, deţineau întâietatea pe continentul europeandispunând de o putere de decizie incomparabilă cu ale altor state. Totuşi,după cum remarcă îndreptăţit istoricul român Dan Berindei, exista în paralelun echilibru de forţe în ansamblul continentului şi era imposibil ca vreo unadintre puterile europene să-şi impună în exclusivitate punctele de vedere 155 . Şichiar dacă unii admiratori ai Franţei îi atribuiau acesteia însuşirile zeiţei Atena,pur şi simplu nu exista posibilitatea ca Franţa de una singură sau chiar cu sprijinulRusiei, care se afla în postura de învinsă, să reuşească în obţinerea uniriiPrincipatelor, în cazul opunerii Turciei, Austriei şi Angliei. Susţinerea acordatăFranţei de Marea Britanie a deschis calea diplomatică pentru discutarea lanivel înalt a acestei probleme, într-un sens favorabil românilor, deşi Tratatulde Pace de la Paris din 1856 n-a declarat unirea Principatelor Române.În dorinţa sa de a crea o stavilă în calea Rusiei spre Constantinopol, Angliaa pledat pentru consultarea românilor din Principate asupra organizării lordefinitive şi a insistat ca consultarea acestora să aibă loc într-o manieră cât maidemocratică, evitând influenţa unor forţe cointeresate din exterior.1.2. Retragerea trupelor de ocupaţie austriecedin Principatele Române. Implicarea Marii BritaniiAustria şi-a manifestat intenţiile sale de a-şi extinde influenţa economică şipolitică în Principatele Române de nenumărate ori. Pentru ea războiul Crimeiia oferit o şansă în realizarea scopului mult râvnit prin stabilirea unui controlmilitar direct asupra acestora şi stăpânirea Dunării de Jos 156 . Economiaaustriacă era strâns legată de folosirea Dunării, fluviul constituind de maimult timp una din principalele căi de comunicaţie ale Imperiului Habsburgiccu Orientul. Posedarea gurilor Dunării i-ar fi deschis accesul către MareaNeagră şi Asia, precum şi stăpânirea comerţului statelor dunărene. Acest plan155Dan Berindei, „Constituirea statului naţional român în context european”, în Cuza Vodă.In memoriam (Iaşi: Junimea, 1973), p. 114.156Mihai-Ştefan Ceauşu, „Austria şi sud-estul Europei în perioada războiului Crimeii”, înCongresul de pace de la Paris (1856): prefaceri europene, implicaţii româneşti, ed. Dumitru Ivănescu,Dumitru Vitcu (Iaşi: Junimea, 2006), p. 37-46.