DIANA DUMITRU, Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române

Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române (1856-1859)19sunt valoroase prin faptul că includ în circuitul ştiinţific o serie de documentediplomatice din arhivele ruseşti, care pentru mult timp au fost necunoscutecercetătorilor occidentali. Dintre primele studii apărute pe această temă merităsă fie remarcată teza de doctorat a F. Ghinzburg, în care este studiată politicaRusiei în Principate în perioada anilor 1856-1859 70 . Cea mai reprezentativălucrare o constituie, totuşi, monografia istoricului Vladimir Vinogradov,apărută în 1961 la Moscova, care examinează atitudinea Rusiei faţă de unireaPrincipatelor Române în anii 1856-1859 71 . Din cadrul acestei lucrări vomdepista unele aprecieri referitoare la politica promovată de guvernul englezfaţă de problema unirii şi vom constata că poziţia autorului se identifică cucea a diplomaţiei ruse de epocă, care vedea în Anglia principalul inamic dinEuropa. Putem observa tendinţa lui Vinogradov de a prezenta acţiunile MariiBritanii într-o lumină nefavorabilă; selectarea anume a acelor momente carear confirma atitudinea anti-unionistă a acesteia. În acelaşi timp, oricare manifestarepozitivă a guvernului englez faţă de Principate este apreciată ca fiindo manevră sau un rezultat al unui plan ascuns răuvoitor faţă de Principate,cum a fost, spre exemplu, apreciat motivul susţinerii de către Anglia a dubleialegeri 72 . Lucrările lui Vinogradov, publicate în anii ’80 ai secolului trecut,şi dedicate politicii Marii Britanii în Balcani şi Orient, vin să întărească tezaexpansionismului britanic şi al tendinţelor de supremaţie în Europa 73 . Într-unarticol mai recent Vinogradov reiterează ideea că „diplomaţia Austriei, MariiBritanii şi Turcii s-au pronunţat hotărât împotriva unirii Principatelor”. 74Aprecierea oferită de Vinogradov vizavi de poziţia Marii Britanii a fostpreluată şi de alţi autori sovietici sau de colective de autori. În lucrarea lui P.Cihacev 75 , precum şi într-o lucrare colectivă consacrată formării statelor naţionaleîn Balcani 76 , Marea Britanie a fost calificată drept o putere potrivnicăunirii Principatelor Române.În linii generale, analiza istoriografică a subiectului atitudinii Marii Britanii70Ф. П. Гинзбург, Внешняя политика России в Дунайских княжествах Молдавии и Валахии впериод борьбы за их объединение (1856-1859 гг.). (Диссертация, МГУ, 1953).71В. Н. Виноградов, Россия и объединение Румынских княжеств (Москва: Изд. АН СССР,1961).72Ibidem, p. 281.73В. Н. Виноградов, Великобритания и Балканы: от Венского конгресса до Крымской войны(Москва: Наука; 1985); Idem. Британский лев на Босфоре (Москва, 1980).74Виноградов, В. Н., „Лорд Пальмерстон в европейской дипломатии”, Новая иновейшая история, 2006, № 5.75П. А. Чихачев, Великие державы и Восточный вопрос (Москва: Наука, 1970).76Формирование национальных независимых государств на Балканах (конец XVIII – 70-е годыXIX в.) (Москва, 1986).