DIANA DUMITRU, Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române

Marea Britanie şi Unirea Principatelor Române (1856-1859)77CAPITOLUL IIDIVANURILE AD-HOC ŞI DIPLOMAŢIA ENGLEZĂ2.1. Diplomaţia britanică şi alegerileîn primul Divan ad-hoc din MoldovaLa începutul anului 1857, chestiunea unirii Principatelor Române intrăîntr-o nouă fază, conţinutul principal al căreia era pregătirea şi petrecereaalegerilor în Divanele ad-hoc. Această fază s-a dovedit a fi una extrem detumultoasă, însoţită de lupte aprigi între partidul unionist şi antiunionist,evenimente care pentru un scurt timp au pus în pericol atât viitorul Principatelor,cât şi pacea Europei. Vara anului 1857 a fost marcată print-o acutăcriză internaţională, în dezlănţuirea căreia Marea Britanie a jucat un rol aparte.Evenimentele din primăvara-vara anului 1857 au fost oglindite în mai multelucrări istorice, în vizorul cărora a intrat perioada premergătoare unirii PrincipatelorRomâne. Majoritatea autorilor impută guvernului englez, în specialreprezentantului său de la Constantinopol, vina declanşării crizei şi împingereaEuropei în pragul unei noi conflagraţii 315 . Vor face o notă discordantăacestor opinii declaraţiile a câtorva istorici englezi ca, Harold Temperley,care, apreciind comportamentul din perioada dată a lui Stratford, consideracă acesta a desfăşurat o activitate care, „deşi dezaprobată de Londra, a fost celpuţin neclintită şi inteligentă” 316 . Pe când Charles Fife, abstractizându-se dela incidente de genul celui din vara 1857, îl prezintă pe Stratford de Redcliffeca fiind „cel mai remarcabil diplomat, care a reprezentat cândva Anglia înperioada modernă” 317 .Un aspect frecvent menţionat în literatura de specialitate este participareareprezentanţilor englezi la falsificările electorale din Moldova. În mare parteistoriografia unirii blamează în mod uniform „uneltirile anglo-austro-turce”şi afirmă că guvernul englez încuraja politica de falsificare a lui Vogoride întimpul alegerilor din Moldova 318 . O excepţie remarcabilă reprezintă cerce-315Marinescu Beatrice, Wagner Gabriela, „The Union of the Romanian Principalities in theConcerns of Stratford Canning as Ambassador in Constantinople. 1853-1858”, Revueroumaine d’histoire, tome IX, Nr. 2 (1970), p. 266-267 [pp. 261-269]; Documente privind unireaPrincipatelor. Vol. VII. Corespondenţa diplomatică engleză (1856-1859). Bucureşti. 1984. Introducere,p. XXVIII-XXIX.316Harold Temperley, „The union of Roumania in the private letters of Palmerston, Clarendonand Cowley, 1855-1857” // Revue historique du Sud-est Européen, 1937, Nr. 7-9, p. 232.317Ч. А. Файфъ, История Европы ХIX века. Том III. С 1848 по 1878 г. (Москва: Рихтер,1890), p. 133.318В. Н. Виноградов, Россия и объединение Румынских княжеств (Москва, 1961), р. 130, 162;Beatrice Marinescu, „La position des diplomates et émissaires britanniques envers le