modificări apărute pe harta solurilor câmpiei vingăi ... - Soil Science

C. Grigoraş et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 161- 167timp, harta solurilor se modifică şi ea prin includerea unităţilor cu soluri gleice aluviale(SRCS-1980) la aluviosolurile gleice.Tipurile de sol întâlnite în Câmpia Vinga, ce aparţin clasei cernisoluri, sunt:cernoziomurile şi faeoziomurile. Dacă cernoziomurile le găsim prezente şi în SRCS-1980, faeoziomurile reprezintă un tip nou de sol, denumirea şi definiţia lor fiindpreluată din Baza Mondială de Referinţă pentru Resurse de Sol (WRBSR).Cernoziomurile prezintă câteva subtipuri, dintre care mai caracteristice sunt celetipice, calcarice, cambice, argice şi gleice. Aceste subtipuri prezintă adesea şi alteproprietăţi separate la nivel de subtip (gleic cambic; gleic salinic - sodic) sau cavarietăţi de sol (tipic vermic; cambic freatic-umed). Lor li se adaugă şi unele variantede sol, unităţi ce sunt afectate de activitatea umană (cernoziomurile erodate) sau legatede prezenţa unor condiţii locale specifice (cernoziomuri cambice de depresiune).În ceea ce priveşte nomenclatura şi încadrarea cernoziomurilor, conform noilorcerinţe, se constată că pe lângă modificări de nomenclatură, sunt necesare de făcut şimodificări ale limitelor unităţilor din cuprinsul hărţii. Ca modificări de nomenclatură,toate cernoziomurile din Câmpia Vinga au denumiri noi. Cernoziomul vermic senumeşte acum cernoziom tipic, vermic sau cernoziomul cambic tipic, devine doarcernoziom cambic, cernoziomul gleizat se cheamă cernoziom gleic etc. Apar însăprobleme de încadrare a solului în noile definiţii. Dacă în cazul cernoziomurilor tipicesau a celor calcarice, în general, nu sunt probleme, la celelalte subtipuri semnalămcâteva aspecte ce implică chiar modificări privind tipul de sol, cât şi trasarea unor noilimite pe harta solurilor. Astfel, doar o parte din cernoziomurile cambice separateanterior se pot încadra sub aceeaşi denumire. Cele care au acumulări de carbonaţisecundari la adâncime mai mare de 125 cm sau 200 cm în cazul că solul are texturăgrosieră sunt trecute la tipul faeoziom. Spre exemplu, în crovurile din Câmpia Vingaputem întâlni fie cernoziomuri, fie faeoziomuri sau în acelaşi crov pot fi prezenteamândouă tipurile. Deoarece nu am dispus de informaţia necesară pentru toatecrovurile, ceea ce este foarte dificil de realizat, solurile din aceste unităţi au fostdenumite cernoziomuri şi faeoziomuri de depresiune.O altă modificare de taxonomie se referă la cele câteva suprafeţe ale terasei de4-5 m alt. relativă din zona localităţilor Sânpetru German, Munar şi Secusigiu, pe careau fost separate iniţial cernoziomuri cambice. Aceste soluri sunt formate pe depozitenisipoase, lipsite de carbonaţi, astfel că încadrarea lor actuală este la faeoziomuricambice, psamice.O situaţie oarecum similară, care pune atât problema de schimbare a denumiriisolului, dar şi de modificare a hărţii, este cea a cernoziomurilor argiloiluviale (dupăSRCS-1980). Datorită noilor concepte, aceste soluri se împart între cernoziomuri şifaeoziomuri, respectiv cernoziomuri argice şi faeoziomuri argice. Acest fapt a impusrevederea descrierilor din teren a profilelor şi sondajelor, precum şi a analizelor delaborator, şi trasarea unor noi limite care să departajeze cele două noi unităţi.În Câmpia Vinga, aşa cum am arătat mai sus, apar o serie de modificăritaxonomice şi implicit de limite pe hartă ce au dus la încadrarea unor soluri lafaeoziomuri sau cernoziomuri. Aşa sunt lăcoviştile tipice şi cambice (SRCS-1980),165

C. Grigoraş et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 161- 167întâlnite mai ales pe şesul văilor Beregsău, Fâneţelor, Fibiş, Chetfel etc., trecute acumla cernoziomuri gleice sau faeoziomuri gleice.O altă clasă în care au apărut modificări este clasa hidrisoluri (SRTS-2003).Astfel, în cadrul tipului gleiosol au fost deosebite două subtipuri: gleiosolul eutric,aluvic şi gleiosolul cernic. Primul subtip include doar solurile gleice mlăştinoase,formate pe depozite aluviale (SRCS-1980), iar al doilea, lăcoviştile mlăştinoase(SRCS-1980).În ceea ce priveşte clasele cambisoluri, luvisoluri, salsodisoluri şi antrisoluri, înafară de schimbarea nomenclaturii tipurilor, subtipurilor sau a diviziunilor de nivelinferior acestora, nu a apărut necesitatea de modificare a limitelor unităţilor teritoriale.CONCLUZIIDe la început, trebuie arătat că pentru unele unităţi de sol nu se poate face otranspunere directă a precedentei denumiri în noua clasificare, deoarece unele criteriidin SRTS-2003, diferă de cele din SRCS-1980. Pentru a se realiza stabilirea corectă anomenclaturii solurilor conform SRTS-2003, în majoritatea cazurilor a fost necesar săse apeleze la materialul iniţial, respectiv la datele obţinute din teren şi la analizele delaborator. În unele cazuri, chiar şi acestea nu sunt suficiente, deoarece în SRTS-2003criteriile diagnostice sunt modificate şi mai precise decât în SRCS-1980. Astfel, spreexemplu, în SCRS-1980 era suficient ca cernoziomurile să prezinte orizont B cambic,pentru ca ele să fie clasificate ca cernoziomuri cambice, pe când în SRTS-2003,cernoziomul cambic trebuie să aibă pe lângă orizont Bv şi orizont Cca sau concentrăride carbonaţi secundari în primii 125 cm (200 cm în cazul texturii grosiere). Dacăorizontul Cca sau concentrările de carbonaţi secundari se găsesc în profilul de sol laadâncime mai mare, atunci solul respectiv va fi încadrat la faeoziom cambic. Încercetările de teren, efectuate în perioada anterioară apariţiei SRTS-2003, nuîntotdeauna observaţiile pe profilul de sol s-au făcut până la nivelul orizontului cucarbonaţi, deoarece diagnoza solului era suficientă doar pe baza orizonturilorsuperioare, respectiv A şi B. O situaţie similară a apărut şi în cazul delimităriicernoziomurilor argice de faeoziomurile argice. În atare situaţii, pentru o corectăîncadrare taxonomică a unităţilor de sol, este necesară deplasarea în teren şicompletarea informaţiilor conform noilor criteriiBIBLIOGRAFIEBIZEREA M., 1973 Câmpia Vinga. Studii de geografia Banatului, vol. III, Timişoara,pag. 20-48.FLOREA N., MUNTEANU I., 2003, Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor.Editura ESTFALIA, Bucureşti.GHIBEDEA V 1986, Resursele climatice ale Câmpiei Banatului. Terra nr. 4,Bucureşti.GRIGORAŞ C., 1971, Prospecţiuni pedologice complexe la scara 1:100.000 însectorul Felnac - Gelu - Variaş - Secusigiu. Arhiva ICPA Bucureşti.166

C. Grigoraş et.al. / Factori şi Procese Pedogenetice din Zona Temperată 4 S. nouă (2005) 161- 167GRIGORAŞ C., 1973, Prospecţiuni pedologice complexe la scara 1:100.000 înperimetrul Mailat - Gelu - Mînăştur - Vinga, judeţul Arad. Arhiva ICPABucureşti.GRIGORAŞ C., 1999, Solurile Câmpiei de Vest dintre Mureş şi Crişul Alb. EdituraUniversitaria, Craiova, 144pp.GRIGORAŞ C., PICIU I., 1975, Câteva date privind relieful Câmpiei Pecica-Pereguşi influenţa lui asupra repartiţiei geografice a învelişului de sol. Lucrărilecolocviului naţional de geomorfologie aplicată şi cartografiere geomorfologică,Iaşi.IANOŞ GH., PUŞCĂ I., GOIAN M., 1997, Solurile Banatului - condiţii naturale şifertilitate. Editura Mirton, Timişoara, 392 pp.MANCIULEA Şt., 1938, Câmpia Tisei. BSRRG, Tom. LVII, Bucureşti.MIHĂILĂ N., POPESCU N., GIURGEA P., 1990, Geologia şi morfogeneza Câmpieide Vest (sectorul Arad-Vinga-Pecica) şi evoluţia Mureşului în cursul săuinferior. Dări de seamă ale şed., Inst. Geol., vol. 74/4, Bucureşti, pag. 157-172.MUNTEANU I., GRIGORAŞ C., VASILESCU P., 1975, Raionarea pedoameliorativăa solurilor cu umezire excesivă din Câmpia Crişurilor şi Câmpia Banatului.Arhiva ICPA Bucureşti.MUNTEANU I., GRIGORAŞ C., 1989, Harta solurilor României, foaia Jimbolia şifoaia Sânnicolau Mare, scara 1:200000. ICPA Bucureşti.MUNTEANU I., GRIGORAŞ C., 1990, Harta solurilor României, foaia Arad, scara1:200000. ICPA Bucureşti.PICIU I., CURELARIU GH., JALBĂ MARCELA, 1989, Harta solurilor României,foaia Timişoara, scara 1:200000. ICPA Bucureşti.POSEA GR., 1997, Câmpia de Vest a României. Editura Fundaţiei "România deMâine", Bucureşti, 430 pp.VESPREMEANU E., 1998, Pedimente, piemonturi şi glacisuri în DepresiuneaMureşului de Jos. Editura Universităţii din Bucureşti, 128 pp.*** ,1975, Atlasul Geografic al României. Editura Academiei, Bucureşti.*** , 2003, Ghidul excursiilor celei de a XVII-a Conferinţe Naţionale pentru ŞtiinţaSolului. S.N.R.S.S., Editura ESTFALIA, Bucureşti.167