Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

RÃFUIELI 13ºi pe fesele fetelor. Râsul îmi juca în gâtlej ca o bilã de cauciucaruncatã de un resort ºi recuperatã aproape în aceeaºi clipã.Toþi credeau cã evitam la timp sã mã sufoc, dar nu eram decâtfurios cã o pierdusem încã o datã pe Lisa. Exerciþiu periculosîn imensul subsol al Facultãþii de Drept cu tavanul jos sub carepluteau nori compacþi de fum de þigarã ºi mirosuri grele, caresfârºea deseori în încãierãri confuze, din care mã alegeamcu nasul sângerând, cu buzele rupte, cu câþiva pumni daþi laîntâmplare, cu multe ameninþãri ºi cu mult mai multe înjurãturi,dar nici moartea nu mi-ar fi stins dorinþa animalicã dea o poseda pe Lisa. S-ar fi putut spune, ºi prietenii o spuneau,cã o cãutam cu lumânarea la fiecare sfârºit de sãptãmânã;ceea ce, în bunã mãsurã, era adevãrat.Într-o noapte, Lisa a urcat lângã mine, pe estrada orchestrei,a prins în mâinile ei camera mea imaginarã ºi a purtat-o labuze. M-a devorat în parcul Universitãþii dintr-o înghiþiturã. Cufusta ridicatã pe pulpele care-i tremurau, cu pãrul ºaten ºiondulat în dezordine, a întârziat mult înainte de a mãabandona tãcut ºi pentru totdeauna pierdut.Nu s-a îndepãrtat decât atunci când am izbucnit într-unhohot nebun ºi fericit de râs. S-a oprit, m-a privit de departe,miratã, ºi-a trecut degetele prin pãr, ºi-a adunat pãrul încreºtetul capului ºi a început sã-l strângã letargic în fundaneagrã, dar am avut impresia cã nu þinea neapãrat sã-l lege,ci doar sã-ºi dea timp sã priceapã ce se întâmplã. Aveadegetele prinse încã în dezordinea de nestrunit a pãrului ºi afundei când a scuturat din cap ºi a fãcut un pas spre mine.Continuam sã râd ºi sã mã agit isteric când ea a fãcut un aldoilea pas scuturându-ºi capul ca un copil contrariat. Amdesfãcut atunci larg braþele ºi am implorat-o sã se cuibãreascãîn ele pentru eternitate. S-a cuibãrit brusc ºi eu i-am spus cãeram bãrbatul vieþii ei ºi cã, orice s-ar întâmpla, aveam sãrãmân bãrbatul vieþii ei, fidel ca un câine orb.