Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

14 CONSTANTIN STOICIUM-a primit pentru prima oarã în camera ei de unde se vedeape fereastrã o alee pustie din parcul Ciºmigiu în ziua în care,încercând zadarnic sã-i conving cã jucam într-un film istoric,doi miliþieni mi-au ras barba roºcatã ºi m-au tuns la piele;venise moda filmelor istorice ºi a luptei împotriva cosmopolitismului.Cu obrazul înfundat la încrengãtura gâtului ºi a umerilorei, acolo unde descoperisem izvorul aromei ameþitoare demiez de nuci crude pe care o respiram în neºtire, i-am spusLisei povestea rocambolescã a refugiului în România, dupãrevoluþia bolºevicã, a contelui ºi a contesei Komarovsky(nãscutã Pavlovitch) – nobilii mei genitori, cum mi se povestise– ºi am implorat-o s-o ia în serios, altfel riscam sã redevinunul dintre numeroºii curtezani ce i se învârteau în jur ca niºtemuºte ameþite de iubire ºi de dorinþã.– Vrei sã spui cã eºti conte? mi-a murmurat Lisa în ureche.Un adevãrat conte ca în romanele ruseºti?– Numai pentru tine...– Mi-ar plãcea sã fiu contesã, a spus Lisa ºi aroma de miezde nuci crude a trupului ei mi s-a urcat definitiv la cap. ContesaLisa Pavlovitch Komarovsky... A, nu, spui povesti...III-AM SPUS TOTDEAUNA poveºti Lisei ºi multã vreme ea m-aascultat topitã de emoþie, încât, deseori, nici eu nu mai ºtiamdacã mint sau nu.Când mã nãscusem, bunicii Pavlovitch ºi Komarovsky numai erau în viaþã iar pãrinþii mei, prea bãtrâni ºi prea obosiþisã mai fugã din faþa fatalitãþii comuniste, se numeau Victor,dar poate cã aºa se numiserã din totdeauna. Trãiam la periferia