Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

30 CONSTANTIN STOICIUVERA ÎN MIEZUL VERII când am coborât la Paris din Orient-Express.Mã aºtepta un prieten al vãrului Komarovsky, contelesuferea de gutã ºi se deplasa cu greu. Un bãtrânel agitat, prinþ,dacã am înþeles bine, fiindcã dupã primele fraze convenþionaleschimbate în francezã, mi-a vorbit numai în ruseºte. Cândºi-a dat, târziu, seama cã nu înþelegeam, a sãrit din metrou înultima clipã înainte de a se închide uºile.Mi-a trebuit o jumãtate de zi sã gãsesc strãduþa, blocul ºigarsoniera mizerabilã unde locuia presupusa mea rudã. Lacurent cu isprava prinþului, contele Komarovsky a râs înveselit,m-a sãrutat pe gurã, mi-a arãta canapeaua pe care aveam sãdorm ºi, cu un efort sublim, a pãrãsit fotoliul ca sã punã pemasã vodcã, castraveþi muraþi ºi pâine neagrã. Era micuþ sistrâmb, rãtãcit ca o umbrã într-un halat soios, dar privirea luivioaie, mâinile descãrnate, cu degete filiforme, ºi vocea sabine timbratã m-au convins sã rãmân; eram, de altfel, obosit.Încã nu terminasem de mâncat, când Komarovsky mi-aîmpins sub ochi un pachet destul de gros de bonuri de tezaur ºimi-a cerut sã-i arãt bonurile moºtenite. I le-am arãtat ºi nu mi-afost greu sã constatat cã, sau ale mele sau ale lui, erau false.– Ale mele, a recunoscut Komarovsky fãrã mofturi, poateºi ale tale, dar ale mele cu siguranþã. A prins între degetelefiliforme unul din bonurile sale ºi l-a fluturat amuzat în faþaochilor. Mi-au trebuit ani ºi ani de privaþiuni, de rãbdare ºi deeforturi de geniu ca sã obþin aceastã aparenþã de autenticitate.Bancheri renumiþi ºi fel de fel de specialiºti le-au studiat lalupã, câþiva au avut îndoieli, dar numai îndoieli. Pentru cã,cher cousin, totul e fals azi. Totul e minciunã, fãcãturã, iluzie,imposturã. Eu însumi sunt un fals conte Komarovsky, ºi la felde fals e prinþul care se joacã de aproape un secol de-a rusulalb neîmblânzit. Poate cã nici tu nu eºti un adevãrat