Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

RÃFUIELI 15Bucureºtiului, într-o casã-vagon ridicatã din ruinele unei casemai arãtoase bombardatã de americani spre sfârºitul celuide Al Doilea Rãzboi Mondial. Tata era tapiþer la cãile ferate,iar mama casnicã, mai fãcea croitorie din când în când pentruvecine. Singurele dovezi ale unei existenþe de rãsfãþ dealtãdatã pãreau sã fie câteva farfurii de porþelan, câteva paharede cristal ºi un set de tacâmuri de argint, purtând toate stemaKomarovskylor bãtutã în aur, dar nu erau niciodatã scoasedin fundul unui dulap ºi nu se discuta niciodatã despre ele;trecutul era, de bunã seamã, prea îndepãrtat ºi prea strãinpentru a mai însemna ceva.S-ar fi putut tot atât de bine, însã, ca aceste vestigiiaristocratice sã nu fi fost altceva decât o modestã pradã derãzboi din perioada în care tata fusese mobilizat în Transnistria.Tot acolo s-ar fi putut sã fi învãþat ruseºte, dar nu-i vorbeamamei decât atunci când era furios, ºi se înfuria ºi mai tarecând ea refuza sã-l asculte acoperindu-ºi urechile cu o pernã.Cert este cã n-am ºtiut niciodatã mai mult decât alfabetulrusesc, învãþat la ºcoalã. În schimb, casa era plinã de cãrþitraduse din ruseºte pe care sindicatul de la Atelierele Griviþale vindea o datã pe lunã salariaþilor.S-ar fi putut, de asemenea, ca aceleaºi vestigii sã fi fostascunse în valizele anarhistului ucrainean Nestor Makhno,refugiat în România în august 1921, dupã ce Troþki trãdase ºiarmata sa de partizani fusese zdrobitã. S-ar fi putut ca buniciimei sã-l adãposteascã sau sã-l fi cunoscut suficient de binepentru ca, odatã ajuns la Paris, în 1925, el sã-i anunþe într-oscrisoare cã se angajase la uzinele Renault cu sprijinul unuiKomarovsky care fãcuse cândva parte din trupele ruºilor albiconduse de Anton Denikin. Într-o a doua ºi ultimã scrisoare,trimisã cu câteva luni înainte de a muri de tuberculozã, îniulie 1934, pomenea iarãºi de acel Komarovsky pe care reuºisesã-l converteascã definitiv la anarhism.