22 CONSTANTIN STOICIUei mã fascinau ºi m-am hotãrât s-o urmãresc pânã în ziua încare avea sã îmbrace toate lucrurile Lisei. O tânãrã femeie cuochi negri ºi pãr <strong>ro</strong>ºcat tãiat scurt ºi adunat cuminte într-ocoadã minusculã. Frunte înaltã, gura bine conturatã, ºolduriînguste, picioare lungi suite pe tocuri ascuþite. ªi <strong>ro</strong>chiile,fustele, taioarele, bluzele, fularele ºi lenjeria Lisei acoperindu-itrupul a cãrui a<strong>ro</strong>mã îmi era necunoscutã.IVSTRÃINII AU ÎNCEPUT sã nãvãleascã în þarã a doua zi dupãRevoluþie. Mesie cu o mie de capete aºteptatã cincizeci deani ºi la picioarele cãreia, p<strong>ro</strong>sternaþi, cei mai mulþi dintre<strong>ro</strong>mâni lãsaserã sã curgã lacrimi de bucurie ºi de speranþã:afaceriºti grãbiþi sã scormoneascã în ruinele comunismului,amatori bolnavi de exotism sânge<strong>ro</strong>s, umanitari miloºi,contrabandiºti, intelectuali în vogã în cãutare de devoþi,homosexuali excitaþi de duhoarea cãrnii p<strong>ro</strong>aspete, visãtori,inocenþi, politicieni ºi înalte grade militare cu soluþii pentruurmãtorii o sutã de ani, martori ai lui Iehova, vânzãtori defleacuri, esc<strong>ro</strong>ci, pedofili, predicatori ai Armatei Salutului,ziariºti specializaþi în mizerie ºi copii bolnavi de SIDA, spioni,traficanþi de d<strong>ro</strong>guri, p<strong>ro</strong>xeneþi, p<strong>ro</strong>pagandiºti zeloºi aicapitalismului triumfãtor. . .Fusesem printre plângãreþi. Nu mai plânsesem politic din1968, un scâncet, de fapt, când Ceauºescu condamnase invadareaCehoslovaciei, dar în 1989 ºi în anii urmãtori, era debon ton sã plângi cu lacrimi adevãrate. Trebuia. Mestecasempânã la vomã, ca fiecare, de dimineaþã pânã seara, gumasoporificã a cuvintelor sacre ale renaºterii þãrii: libertate,democraþie, Occident, America, bogãþie. Închisesem ochii
RÃFUIELI 23ºi-mi astupasem urechile sã nu vãd ºi sã nu aud cã Mesia cuo mie de capete venise sã ia þara în stãpânire.Ploua în acea zi. Ploaie monotonã ºi rece de primãvarãcare întârzia dupã o iarnã haoticã. Dar cum întreaga þarã eraun haos, nu se putea face nimic. Imobilizat în pragul uºii de laintrarea Institutului, cântãream riscurile de a fugi pânã la staþiade autobuz, al cãrui orar era pentru mine o enigmãdesãvârºitã. Plecat o jumãtate de ora mai devreme, în acelaºitimp cu mica delegaþie care urma sã întâmpine la ae<strong>ro</strong>portcâþiva universitari ºi cercetãtori americani sau australieni, aºfi putut sã gãsesc un pretext oarecare ºi sã cobor la primastaþie de autobuz sau de met<strong>ro</strong>u, dar perspectiva de a mãenerva mã fãcuse sã renunþ. Aveam oricum sã-i întâlnesc spresearã, fiindcã tot Institutul fusese obligat sã participe la orecepþie de bun-venit.La începutul haosului, la volanul maºinii personale, fãceamde câteva ori pe sãptãmânã drumul spre ae<strong>ro</strong>port ºi rãmâneamla dispoziþia vizitatorilor strãini de dimineaþã pânã searatârziu. Mã confundau, de obicei, cu un ºofer taciturn dar serviabil,se minunau zgomotos cã le rãspundeam în englezãsau în francezã, ºi dacã descoperirea cã eram, de fapt, unulde-al lor întârzia – ceea ce nu schimba mare lucru –, îmiîmpingeau în mânã sau abandonau pe banchetã mici bacºiºuriºi cadouri. Meschinãria lor era înduioºãtoare, aerele lor desuperioritate erau scârboase, iar ºtiinþa lor, banalã; indivizioarecare, îmbibaþi de misiunea lor civilizatoare, pe caresfârºisem prin a-i detesta cu o tandreþe tristã ºi obositã. Demai bine de un an, maºina mea zãcea pe t<strong>ro</strong>tuar, în faþablocului, cu <strong>ro</strong>þile furate, iar la recepþiile de bun-venit aleInstitutului treceam în fugã, cât sã fiu vãzut de director.Am întins mâna ºi ploaia, rece, m-a fãcut sã frisonez. Ultimaumbrelã mi se stricase cu câteva zile înainte ºi neglijasem sãcumpãr alta, a patra într-o lunã; importate din Taiwan ºi
- Page 2 and 3: RãfuieliConstantin StoiciuCopyrigh
- Page 5: Nepotului meu, AlexandruO, dacã a
- Page 9 and 10: IA MEA SAU A ALTUIA, aceastã viaþ
- Page 11 and 12: RÃFUIELI 11Dansam enorm pe atunci,
- Page 13 and 14: RÃFUIELI 13ºi pe fesele fetelor.
- Page 15 and 16: RÃFUIELI 15Bucureºtiului, într-o
- Page 17 and 18: RÃFUIELI 17IIIPE ATUNCI, VIAÞA m
- Page 19 and 20: RÃFUIELI 19de povestit, îi oferis
- Page 21: RÃFUIELI 21Dupã Revoluþie, datã
- Page 25 and 26: RÃFUIELI 25ar fi putut spune fãr
- Page 27 and 28: RÃFUIELI 27balcanici, în aceiaºi
- Page 29 and 30: RÃFUIELI 29lãþeau pe ecranul tel
- Page 31 and 32: RÃFUIELI 31Komarovsky, dar cum ai
- Page 33 and 34: RÃFUIELI 33sociale a altuia. Fiind
- Page 35: Dacă ți-a plăcut, intră pewww.e