Citeste PDF - bibliotecapemobil.ro

RÃFUIELI 23ºi-mi astupasem urechile sã nu vãd ºi sã nu aud cã Mesia cuo mie de capete venise sã ia þara în stãpânire.Ploua în acea zi. Ploaie monotonã ºi rece de primãvarãcare întârzia dupã o iarnã haoticã. Dar cum întreaga þarã eraun haos, nu se putea face nimic. Imobilizat în pragul uºii de laintrarea Institutului, cântãream riscurile de a fugi pânã la staþiade autobuz, al cãrui orar era pentru mine o enigmãdesãvârºitã. Plecat o jumãtate de ora mai devreme, în acelaºitimp cu mica delegaþie care urma sã întâmpine la aeroportcâþiva universitari ºi cercetãtori americani sau australieni, aºfi putut sã gãsesc un pretext oarecare ºi sã cobor la primastaþie de autobuz sau de metrou, dar perspectiva de a mãenerva mã fãcuse sã renunþ. Aveam oricum sã-i întâlnesc spresearã, fiindcã tot Institutul fusese obligat sã participe la orecepþie de bun-venit.La începutul haosului, la volanul maºinii personale, fãceamde câteva ori pe sãptãmânã drumul spre aeroport ºi rãmâneamla dispoziþia vizitatorilor strãini de dimineaþã pânã searatârziu. Mã confundau, de obicei, cu un ºofer taciturn dar serviabil,se minunau zgomotos cã le rãspundeam în englezãsau în francezã, ºi dacã descoperirea cã eram, de fapt, unulde-al lor întârzia – ceea ce nu schimba mare lucru –, îmiîmpingeau în mânã sau abandonau pe banchetã mici bacºiºuriºi cadouri. Meschinãria lor era înduioºãtoare, aerele lor desuperioritate erau scârboase, iar ºtiinþa lor, banalã; indivizioarecare, îmbibaþi de misiunea lor civilizatoare, pe caresfârºisem prin a-i detesta cu o tandreþe tristã ºi obositã. Demai bine de un an, maºina mea zãcea pe trotuar, în faþablocului, cu roþile furate, iar la recepþiile de bun-venit aleInstitutului treceam în fugã, cât sã fiu vãzut de director.Am întins mâna ºi ploaia, rece, m-a fãcut sã frisonez. Ultimaumbrelã mi se stricase cu câteva zile înainte ºi neglijasem sãcumpãr alta, a patra într-o lunã; importate din Taiwan ºi