Nr. 31 - Pro Didactica

DOCENDO DISCINUSLa rîndul sãu, religia creºtinã sugestioneazã prinafirmaþii de genul: „Îndrãzniþi, eu am biruit lumea”. Înepoca modernã, McDougall susþine cã „sugestia este unproces de comunicare, care are drept rezultat acceptareacu convingere a propoziþiei comunicate, în absenþa uneibaze logice adecvate de acceptare” (Vl. A. Gheorghiu,I. Ciofu, 1982, pag. 41).Motivul folosirii acestei tehnici în cãlãtoria literarã ºi,în special, în actul de creaþie este acela de a induce înorganismul elevului starea de liniºte interioarã menitã sãfacã imaginaþia sã se simtã liberã. Prin exerciþii de genul:„Închideþi ochii! Începeþi sã vã relaxaþi! Vã relaxaþi din ceîn ce mai mult! Liniºtea vã cuprinde tot corpul! Vã simþiþiînvãluiþi de un cumul de energie care creºte treptat. Simþiþicã sînteþi pregãtiþi sã începeþi munca, acum! Ascultaþi cumare atenþie tema, la care – îndatã ce veþi începe sã lucraþi– veþi obþine cele mai bune rezultate. Deschideþi ochii ºiscrieþi o compunere: „Cãlãtoria alãturi de…” sau„Cãlãtoriþi într-un loc în care existã …sau NU existã…”.Alt exerciþiu poate solicita elevilor sã descrie o lume încare au cãlãtorit ºi în care au gãsit toate ingredientelenecesare pentru a putea trãi fericiþi sau sã discute despresituaþia nedoritã de a descoperi o lume care nu se identificãdeloc cu gusturile lor ºi pe care au „puterea” sã o îndrepte(rolul covîrºitor al sugestiei). Prin aceastã sarcinã se poatestabili cã unii elevi vorbesc despre lumea în care trãiesc.Experienþa „trãitã” la oricare dintre exerciþii poate ficonsemnatã într-un jurnal de cãlãtorie.Tehnica sugestiei poate fi aplicatã la începutul lecþiei,în cadrul Evocãrii (exerciþiu de dinaintea etapei decreaþie), dar ºi în oricare altã etapã în care simþim cã eleviitrec printr-un moment dificil.CÃLÃTORIA ÎN SOMN ªI ÎN VISOdihna activã/simulatã se foloseºte în scopulrecuperãrii stãrii de obosealã ºi încordare acumulatã deelevi în timpul lecþiilor ºi vine în sprijinul redobîndirii/stimulãrii inspiraþiei. În cazul orelor de creaþie, o tehnicãdeosebitã se dovedeºte a fi aceea a „somnului” ºi serealizeazã prin simularea actului real. Durata exerciþiuluieste de 3-5 minute. Pentru acest interval de timp, elevilorli se sugereazã sã „viseze” la cãlãtoria idealã, la locuri ºilumi pe care ar vrea sã le exploreze atunci cînd vordeveni adulþi etc. Exerciþiul constã în afirmaþii de genul:„Închideþi ochii! Pleoapele vã devin din ce în ce maigrele! Vã este din ce în ce mai somn! Adormim cu toþii!„Cain” – Byron„Lucifer”„Sã ne-avîntãm ºiSã plutimPe aripile noastre tari ºi mîndre.CainAh, cum tãiem azurul! Stele-miiRãmîn în urma noastrã. Dar pãmîntul?Acum începem sã cãlãtorim...”. Acest exerciþiu nepermite trecerea spre „întîlnirea” cu poeþii ºi scriitoriiromantici care au în crezul lor ideea de visare.Nemulþumiþi de realitatea obiectivã, încearcã sã odepãºeascã, sã evadeze din ea, una din cãi fiind visul.Parafrazîndu-l pe V. Hugo cu: „Ecoul sonor al veaculuisãu, poetul trebuie sã fie ºi cãlãuza acestuia spre ideal”,profesorul de limba ºi literatura românã trebuie sã fiecãlãuza elevilor sãi spre a-ºi îndeplini visul. Ocolindceea ce este trecãtor, el urmeazã sã le arate marele drumspre ideal. Astfel stînd lucrurile, elevii evadeazã din prezentîn trecut sau în viitor, din spaþiul cunoscut spre unulfãrã contururi clare imaginate de scriitorii romantici.Materialul cursului poate sã urmãreascã, pentru secvenþarespectivã, creaþiile literare ale unor scriitori romantici.Pentru aceastã secþiune ne-am oprit la:• romanul „Henrich von Ofterdingen” de Novalisºi poemul „Floare albastrã” ºi nuvela „SãrmanulDionis” de M. Eminescu;• drama „Cain” de G. Byron ºi poemul„Luceafãrul” de M. Eminescu;• poemul „Noapte de decemvrie” de Al. Macedonskiºi „Mistreþul cu colþi de argint” deªt. A. Doinaº.Elevii pot afla cum în basm ºi în vis, Novalis gãseºtelumea perfectã pentru a trãi. El se cufundã în mit ºi o datãcu sine purcedem ºi noi în aceastã aventurã. Elevilor lise solicitã sã porneascã alãturi de protagonistulromanului, Henrich, un alter ego al artistului, în cãlãtoriadescoperirii „florii albastre”. Metoda folositã este visul.Eroul romantic zãreºte floarea în vis ºi de atunci esteatras necontenit de aceastã împãrãþie de glasuri dinsufletul sãu: „Mi-e dor sã vãd floarea albastrã. Ea îmistãpîneºte veºnic gîndurile, ºi nu pot sã scriu sau sã cugetdespre altceva”.Un alt exerciþiu pe aceeaºi temã ne este prilejuit deEminescu care, aflat ºi el în cãutarea „florii albastre”,ajunge la concluzia: „…totuºi este trist în lume”. Eleviipot sã dezbatã problema: de ce poetul a ajuns la aceastãconcluzie.Pentru a doua propunere – Byron ºi Eminescu –sarcina de lucru vizeazã o comparaþie: zborul lui Cainînsoþit de Lucifer în „genuna vãzduhului” ºi cel alLuceafãrului, care zboarã în spaþiul intergalactic spreDemiurg, în dorinþa de a obþine de la acesta dezlegareade nemurire.„Luceafãrul” – Eminescu„Porni Luceafãrul. CreºteauÎn cer a lui aripe,ªi cãi de mii de ani treceauÎn tot atîtea clipe.Un cer de stele dedesubt,Deasupra-i cer de stele –30CÃLÃTORIA IMAGINARà LA LECÞIA DE ROMÂNà CA PROCEDEU DE DEZVOLTARE A CREATIVITÃÞII ELEVILOR