76903885-38129766-Anul-2012-Teodor-Rosca

pat cu ochii închişi şi visăm conştient că suntem pe plajă,
pe malul mării şi ne simŃim bine, relaxaŃi şi fericiŃi, în
bătaia brizei şi a soarelui.
Şi atunci ce era de făcut? Absolutul fiind singur, doar
el, nemaifiind nimeni altcineva, tânjea după experienŃă,
după tovărăşie. Nimic nu este mai trist decât să fii singur
într-o cameră sferică cu pereŃii albi, fără a vedea nici
măcar un punct, fără a auzi nici un sunet. Cât credeŃi că
aŃi putea rezista în această stare? Dar iată, deodată a
apărut soluŃia, idea primordială! Acest imens ocean s-a
împărŃit în miliarde şi miliarde de părticele, aceasta
realizându-se asemenea mişcării valurilor adică prin
vibraŃie proprie, prin oscilaŃie. Nu este o separaŃie fizică,
care de fapt nici nu ar fi posibilă. Deoarece nu există “aici
şi acolo”, cum ar fi posibil ca un sistem unic şi închis să
se separe cu adevărat? Este doar un flux, o reŃea infinită
de curgeri energetice, datorate unei multitudini de
frecvenŃe de vibraŃie, creând diverse zone distincte, ce ar
putea fi interpretate de traductori adecvaŃi, ca ochii şi
urechile noastre, apoi interpretate în interiorului unui
computer, creierul uman, ca fiind obiecte materiale
separate şi distincte, având diverse forme şi culori. Stările
de agregare solid, lichid şi gazos s-au realizat prin
câmpuri de forŃă proprii, asemenea câmpului din jurul
unui magnet. Deci lumile create, galaxiile, stelele,
planetele sunt pur şi simplu imagini holografice,
tridimensionale, formate din energie de tip luminos şi
având diferite câmpuri proprii de forŃă. Orice este în
universul acesta, inclusiv omul, sunt realizate pe acest
principiu tehnologic. Astfel s-au format lumi, s-au creat
“realităŃi virtuale”. Ele nu sunt solide, nu sunt materiale şi
nici adevărate, sunt impresii, trucuri pe care creierul şi
organele noastre de simŃ ni le joacă pentru a ne păcăli şi a
126