76903885-38129766-Anul-2012-Teodor-Rosca

ŞtiinŃa a urmat apoi fidelă (ca să nu spunem “oarbă”)
această premisă. S-au construit acceleratoare de particule
imense, cum ar fi cel din ElveŃia, pentru a desface atomul
în părŃi componente. În aceste acceleratoare materia este
bombardată cu particule, ce sunt accelerate până aproape
de viteza luminii. După ce un atom este bombardat de
această particulă accelerată, se sparge în părŃi minuscule,
eliberând subparticule, ce sunt studiate într-o cameră cu
vapori. Pe lângă neutroni, electroni şi protoni (lista lor
pare infinită) fizicienii încă mai descoperă noi particule,
fiind într-o derută totală. S-au catalogat aproximativ 300
de particule subcuantice. Conform acestei fizici, lumea
exterioară este strict obiectivă, adică experimentele
ştiinŃifice nu sunt dependente de observatorul care
efectuează experimentul. De aceea, ştiinŃa a formulat un
protocol prin care tot ceea ce este acceptat ca adevărat,
trebuie să fie mai întâi verificat printr-un experiment, iar
acesta să fie capabil de a fi reprodus în orice alt laborator
de pe planetă, cu aceleaşi rezultate. Newton a presupus că
orice fenomen din lumea exterioară trebuie să aibă o
cauză materială, forŃe măsurabile, sau câmpuri de
energie, interacŃionând cu obiectele fizice.
ConştiinŃa a fost considerată ca având de asemenea, o
cauză materială, ea fiind efectul reacŃiilor chimice ce au
loc în creier.
2.3 Teoria RelativităŃii
În 1905 Albert Einstein a schimbat însă viziunea fizicii,
prin introducerea Teoriei RelativităŃii, urmată în 1915, de
Teoria Generalizată a RelativităŃii. El a demonstrat că
legile Newtoniene sunt statice şi sunt relative, în funcŃie
14