# COLECTIV

Recommendations

Info

42 pe navele de croazieră sau cu barurile sau restaurantele de lux din țară. De cele mai multe ori, trupele respective îi acompaniau pe soliştii de muzică uşoară în spectacolele şi turneele teatrelor de revistă. Aceste contracte le aduceau pentru perioada respectivă destul de mulţi bani, astfel că puţine formații din această categorie au fost interesate de compoziţie, de un repertoriu original sau de activitatea în grupurile cu statut de amatori. În plus, componenţele erau sezoniere, învârtindu-se de cele mai multe ori în jurul unuia sau a mai multor muzicieni care prezentau credibilitate în faţa „tovarăşilor cu ochi albaştri”, deoarece şefii de orchestră respectivi te puteau scoate din ţară luându-te într-un turneu în Occident. De altfel, mulţi muzicieni din primele valuri cu atestate O.S.T.A. s-au stabilit vremelnic în Europa de Vest sau în Statele Unite, alegând calea exilului, astfel că activitatea muzicală a multora dintre ei a rămas total necunoscută celor din ţară. De partea cealaltă, cea a rezistenţei la diferitele şicane ale miliţiei sau ale organelor de partid sau U.T.C., se aflau acele trupe cu statut de amatori sau profesioniști, care au încercat, şi unele chiar au reuşit, să-şi creeze un drum propriu cu un repertoriu original, sfidând chiar şi prin simpla lor existenţă nu numai activiştii culturali şi politrucii vremii sau organismele special înfiinţate pentru a le supraveghea activitatea, ci şi Electrecordul și Radioteleviziunea Română, care erau mult prea puţin interesate de promovarea unor astfel de formaţii. Componenţa formaţiilor proaspăt apărute era extrem de eterogenă şi creată pe criterii strict subiective. Pasiunea pentru muzică era cea care lega ca un magnet grupurile de tineri. Invitaţiile colegilor de liceu, de facultate, de uzină sau a prietenilor din cartier, erau suficiente motive pentru a te apuca de cântat într-o formaţie, astfel că numeroşi tineri elevi, studenţi sau muncitori, mulţi dintre ei fără nicio pregătire muzicală prealabilă, începeau repetiţiile sperând că vor reuşi să cânte în trupă, sub îndrumarea vreunui instructor cultural, a unui bătrân jazzman sau a unui instrumentist din fanfară. Repertoriul era selectat în funcţie de cultura muzicală a fiecăruia sau, de cele mai multe ori, de preferinţele instructorului care răspundea de trupă. El cuprindea multe improvizaţii sponta-
ne sau reproduceri „după ureche” ale unor piese ascultate accidental la un post de radio sau la jukebox-urile care împânziseră la un moment dat cluburile şi restaurantele din România. Exista o oarecare preferinţă pentru piesele instrumentale, dar nu era evitat nici repertoriul, aproape obligatoriu, franco – italiano – ruso – românesc, axat pe hiturile momentului, rock’n’roll, soul, twist, beat şi în mod obligatoriu, pentru domnișoarele și doamnele din asistență, piesele sentimentale. Important era faptul că toată lumea se simţea bine. Exista o oarecare preferinţă pentru melodiile din repertoriul cântăreţilor italieni sau francezi, asta pentru că textele erau mai uşor de învăţat şi muzica respectivă „dădea bine la gagici”. În momentul în care cea mai mare parte din trupe a început să cânte în limba engleză, au apărut noi probleme, mai ales ”Alegerea era serioasă și a fost făcută din motive artistice. Îmi căutam propria identitate. La acel moment, credeam că în muzica rock există un anume adevăr și o anume viață, pe care nu le mai găseam – sau credeam că nu le mai găsesc – în muzica simfonică. Între timp, gândesc cu totul altfel, dar pe atunci așa credeam. Dan Andrei Aldea interviu acordat lui Nelu Stratone, „Art & Roll”, 10 august 2000. Dan Andrei Aldea pentru solistul vocal. Cum în acea perioadă în toate liceele şi şcolile generale se învăța în mod obligatoriu limba rusă, iar franceza, engleza, germana sau spaniola erau limbile secundare, specifice fiecărei școli în parte, vocalistul era forțat să cânte într-o limbă necunoscută lui. Iar dacă avea și ghinionul să cunoască vreo tipă care studiase engleza, care îi explica că n-a înţeles nimic din ceea 43
Page 1 and 2: # COLECTIV „The day we give in is
Page 3: Capitolul 1 Rock’n’roll, tovar
Page 6 and 7: 22 Unite ale Americii. Într-o Amer
Page 8 and 9: 24 Prin intermediul posturilor de r
Page 10 and 11: 26 iar difuzoarele încasetate înt
Page 12 and 13: 28 ţie, numele respective nu ascun
Page 14 and 15: 30 rioada în care jazzul era consi
Page 16 and 17: 32 Fabian sau Guy Marchand. Să nu
Page 18 and 19: 34 cee mixte, în mediul universita
Page 20 and 21: 36 tanic Cliff Richard şi a forma
Page 22 and 23: 38 tivau Gil Dobrică și Nicky Dor
Page 24 and 25: 40 Tineri malagambiști, reconstitu
Page 28 and 29: 44 ce cântase, se cam lăsa „de
Page 30 and 31: 46 mult cu cea din textul original.
Page 32 and 33: 48 Pe 4 iulie 1965, programul Radio
Page 34 and 35: 50 Ruptura dintre gruparea muzican
Page 36 and 37: 52 în Occident. Repertoriul forma
Page 38 and 39: 54 denției la București, dar „t
Page 40 and 41: 56 sala Palatului Culturii și Comi
Page 42 and 43: 58 ”Autorităţile intuiau bine m
Page 44 and 45: 60 Florin „Moni” Bordeianu, PHO
Page 46 and 47: 62 În lipsa unor informații concr

# COLECTIV

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?