ClujManifest 2017 - Editie Tiparita - An 2 - Nr.51 - 21 Decembrie - 9 Ianuarie 2017

Cultural 6
CLUJ MANIFEST
Mai prăznuiesc creștinii la Crăciun
nașterea Domnului Hristos?
Sărbătoarea Crăciunului își găsește originile în
darul cel mai de preț pe care omenirea l-a adus
divinității: o fecioară numită Maria, care a purtat
în pântecele ei și l-a născut pe Fiul lui Dumnezeu,
pe Iisus Hristos. Episodul Nașterii Mântuitorului
Iisus Hristos este relatat de cei doi evangheliști,
Luca și Matei, în evangheliile lor: Luca, în capitolele
unu și doi, iar Matei, în capitolul al doilea.
Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos a
fost respectată ca zi de prăznuire, pe 25 decembrie,
de la sfârșitul secolului al IV-lea în Occident,
iar în Orient de la începutul secolului al
V-lea. De-a lungul timpului, această sărbătoare
a fost întâmpinată și primită de creștini cu bucurie
și speranță, bucuria renașterii spirituale a
omului, a familiei și a comunității. În Occident,
această sărbătoare și-a păstrat doar într-o oarecare
măsură originalitatea și caracterul ei sacru,
aceasta datorită faptului că, la anumite popoare
au apărut unele obiceiuri care nu au legătură nici
cu sărbătoarea Nașterii Domnului și nici cu conținutul
spiritual al acesteia; de exemplu: darurile
de Crăciun de sub brad și chiar bradul în sine este
o inovație adusă de Martin Luther în anul 1535.
El a recurs la acest fapt ca răspuns la darurile pe
care cei mici le primeau în data de 6 decembrie
de Sfântul Nicolae, încă din secolul al IV-lea.
Pentru că protestanții nu sunt de-acord cu cinstirea
sfinților, au încercat să mute cultul venerării
sfinților spre cinstirea copilului Iisus de Crăciun.
Această suprapunere a tendințelor laice peste caracterul
sacru deținut și transmis de acest praznic
luminat face ca sentimentul religios să fie, tot
mai mult, înlocuit de obiceiuri străine sărbătorii,
care în ultimul timp, iau o amploare tot mai mare.
Așa se face că în apropierea Crăciunului observăm,
în societatea de azi, un comportament nefiresc
al oamenilor din punct de vedere religios,
un consumism exagerat, case și orașe luminate
și împodobite excesiv, brazi artificiali, târguri,
colinde ascultate la megafoane în piețe și pe
străzi, Crăciunițe, campanii și promoții comerciale,
și multă risipă materială și spirituală. În țara
noastră, Sărbătorea Crăciunului s-a bucurat de
un respect aparte, aceasta și datorită importanței
evenimentului în sine - nașterea Fiului lui Dumnezeu
în lume, dar și datorită obiceiurilor legate
de acest praznic.
Tradițiile și obiceiurile au contribuit la transmiterea
sărbătorii din generație în generație, dar au
avut și un rol mediator în păstrarea și transmiterea
caracterului sacru al sărbătorii. Amintim câteva
exemple: mersul cu icoana Nașterii în Ajun,
obiceiul întâlnit la sate de a porni colindul de la
Biserică și dus pe ulițe, din poartă-n poartă, mersul
cu steaua, etc. Toate aceste obiceiuri au rolul
de a-i apropia pe oameni și de a-i face să simtă
profund fiorul sfânt al acestei sărbători. Pentru
omul credincios, Nașterea Domnului înseamnă
mult mai mult decât colinde, folclor, cozonaci
și alte bunătăți. Mai întâi, amintim de o curățire
mentală și sufletească a fiecăruia, prin postul pe
care Biserica l-a rânduit timp de 40 de zile înaintea
sărbătorii, apoi prin spovedanie și împărtășanie
și, cel mai important, prin participarea lor la
Sfânta Liturghie, în ziua de Crăciun. La acestea
se adaugă și tradițiile din jurul acestei sărbători,
menționate mai sus. Colindul ne prezintă armonia
îmbinării religiosului cu obiceiurile laice,
în care este evidențiat dialogul dintre Fecioara
Maria, care era în cautarea unui locaș pentru a
naște, și Moș Crăciun care era și el drumeț cu
daruri pentru copii: Bună seara Moș Crăciun, și
dumneata ești pe drum? Din păcate, în ultimul
timp constatăm și-n țara noastră o separare a obiceiurilor
de Crăciun de fondul spiritual al sărbătorii,
iar acest fapt duce la îndepărtarea omului
de sfințenia Nașterii Domnului și poziționarea
lui în zona comercială a ei: multe cumpărături,
mâncare și băutură în exces, petreceri, iar mersul
la colindat a devenit un obicei izolat, doar în cadrul
familiei, și aici limitat la a ne vizita, fără a
colinda. Și atunci, firesc, ne punem întrebarea: ce
prăznuim la Crăciun, Nașterea Domnului, și dacă
da, cum o prăznuim? În perioada comunismului
poetul Radu Gyr, din închisoarea Aiudului surprindea
atmosfera de așteptare și de trăire simplă
a sărbătorii, de către cei întemnițați:
A venit și-aici Crăciunul
Să ne mângâie surghiunul;
cade albă nea
peste viața mea,
peste suflet ninge.
Cade albă nea
peste viața mea
care-aici se stinge.
Steaua prinde să lucească
peste ieslea-mpărătească.
Și din nou trei magi varsă
din desagi aur și tămâie.
Îngerii de sus
magilor le-au pus
cerul sub călcâie...
Peste fericiri apuse,
tinde-Ți mila ta Iisuse.
Cei din închisori
te așteaptă-n zori
pieptul lor suspină.
Cei din închisori
te așteaptă-n zori
să le-aduci lumina.
Pentru cei închiși, din acele vremuri, credința și
speranța în Nașterea Domnului și în Învierea Sa,
i-au ajutat să vadă dincolo de ziduri, dincolo de
lume și dincolo de durere. Toți mărturiseau câtă
bucurie le aduceau în suflete, un colind cântat în
noaptea Crăciunului, sau troparul Hristos a Înviat,
în noaptea de Paști.
Dacă omul zilelor noastre se va conecta la această
sărbătoare sfântă cu toate energiile sale bune,
dacă va face din sufletul și mintea sa o căutare și
o cercetare a Pruncului sfânt din ieslea Betleemului,
atunci, cu siguranță, în sufletul și-n mintea
lui se va naște Hristos, iar bucuria pe care au
avut-o magii la aflarea Împăratului îi va umple
sufletul și viața. Acesta este momentul în care cei
doi, Hristos și omul, se vor bucura împreună de
Nașterea Sa.
Pr. Dr. Cristian Baciu, Parohia Crăieşti