80318537-Alexandru-Mitru-Legendele-Olimpului-Vol-1

Aşadar, Afrodita-Venus a căpătat, sub pana poetului Lucreţiu, o
măreţie pe care nici pe departe nu o avea la Homer, dar începuse s-o capete
la Safo.
La Virgiliu, Afrodita-Venus este preocupată de măreţia Romei. Îndurerată
de suferinţele lui Enea, ea se duce la Jupiter şi, cu ochii în lacrimi,
îl roagă să înceteze prigoana împotriva fiului său.
Iată câteva exemple, din multele care se pot da, de felul în care este
înfăţişată Afrodita-Venus la Homer, Safo, Lucreţiu, Virgiliu. Înainte de a
cerceta cum a procedat autorul „Legendelor Olimpului”, am vrea să vedem
cum au procedat doi autori moderni, ale căror lucrări le avem la îndemână,
şi anume G. Popa-Lisseanu şi N. A. Kun.
La Popa-Lisseanu, după ce se arată în câteva rânduri legenda naşterii
zeiţei din spuma mării, se trece la descrierea puterii ei. În esenţă, autorul o
consideră „zeiţă a frumuseţii, a iubirii şi prosperităţii... Împărăţia ei se
întinde peste ceriu şi peste pământ, peste vietăţile mării şi peste vieţuitoarele
văzduhului” .
N. A. Kun începe prezentarea zeiţei prin următoarele fraze: „Răsfăţată şi
zburdalnică, Afrodita n-ar trebui să se amestece în bătăliile sângeroase. Ea
sădeşte dragostea în inimile tuturor; şi ale zeilor, şi ale muritorilor. Prin
această putere ea domneşte asupra lumii întregi” .
Autorul continuă să arate puterea pe care o are zeiţa asupra fiarelor,
naşterea ei din spuma mării, veşmintele, însoţitoarele, pentru ca să ajungă
apoi la Pigmalion.
Trecând, în sfârşit, la Afrodita prezentată de autorul „Legendelor
Olimpului”, ne putem da mai lămurit seama de lumina în care a prezentat-o,
de originalitatea sa.
Alexandru Mitru vorbeşte mai întâi despre naşterea zeiţei Afrodita din
spuma mării, rodită de picătura de sânge căzută din rana lui Uranus.
Apoi, logic, trece imediat la descrierea chipului şi a gătelii zeiţei şi la
primirea ei în Olimp:
„Când au văzut-o pe Afrodita intrând cu pasul legănat în fastuosul lor
Olimp, zeii s-au ridicat cu toţii năuci de-atâta frumuseţe şi graţie şi
gingăşie. Mulţi dintre olimpienii falnici au şi cerut-o de soţie, dar Moira
hotărâse altfel. Cea mai frumoasă-ntre zeiţe a avut parte de bărbatul cel
mai urât din tot Olimpul. S-a însoţit cu zeul faur, Hefaistos, cel priceput,
harnic, modest, însă schilod.”
Într-un capitol special consacrat zeiţei Afrodita, autorul reaminteşte
cele spuse mai sus şi continuă:
„Viaţa împodobită de farmecul iubirii este mai fericită. Dragostea
îmblânzeşte firea şi duce focul vieţii într-una mai departe.”
10
Mitologie greco-romană , I , pag 243
Legendele şi miturile Greciei antice , pag 52