80318537-Alexandru-Mitru-Legendele-Olimpului-Vol-1

struguri cu boabe mari şi roşii, smochine dulci şi, la mijloc, un fagure de
miere albă.
Nu mai ştiau cum să-i slujească pe cei doi oaspeţi, ce să le dea, cum
să-i îmbie. Mai ales Filemon, bătrânul, le turna vin neîncetat. Dar ce să vezi
? Oricât turna vinul în căni, vasul de lut rămânea plin.
77
ZEII SE ARATĂ CINE SUNT
S
tăpânul cerului dăduse, în acest fel, un semn că este un
preaputernic olimpian.
Filemon a priceput semnul. Chemând-o lângă el pe Baucis,
s-au plecat zeilor cu teamă. Amândoi şi-au cerut iertare că cina a fost prea
săracă.
Pentru că în coliba lor aveau şi-o pasăre, o gâscă, s-au repezit s-o
prindă iute şi s-o gătească zeilor. Numai că ei erau bătrâni. Picioarele le
tremurau. Iar gâsca era sprintenă. Sărea-n colibă ici şi colo şi gâgâia
înfricoşată. Ba, parcă presimţindu-şi soarta ce o pândea, pasărea şi-a
căutat scăparea chiar sub picioarele lui Zeus.
Acesta însă i-a oprit :
— Lăsaţi-o, n-o sacrificaţi. Este destul tot ce ne-aţi dat.
Şi Zeus, mulţumit în sine, pentru c-a fost recunoscut, a mai rostit
bătrînilor:
— Aţi fost pentru noi gazde bune. Vecinii voştri însă nu ne-au primit ca
oaspeţi, precum se cuvenea, deşi cerusem adăpost în numele Olimpului.
Pentru nelegiuirea asta, ei au să fie pedepsiţi. Numai pe voi vă vom cruţa ;
dar trebuie să ne urmaţi pe muntele din apropiere...
Bătrânii cunoşteau prea bine că nu e chip să stea-mpotrivă, când zeii
hotărăsc ceva. Le părea rău de casa lor, unde trăiseră o viaţă, în înţelegere
deplină. Dar nu aveau, bieţii, ce face. Au trebuit să se supună.
Luându-şi câte-un toiag în mâini, au pornit după cei doi zei.
Au mers ce-au mers, şi au ajuns aproape-n vârful muntelui. Atunci
Filemon a-ntors capul, să vadă ce s-a petrecut şi ce osândă au dat zeii
satului lor. Da-n locurile cunoscute, voinţa zeilor schimbase satul întreg
într-un lac negru, care sclipea tăcut sub lună, închizând taina-n apa sa 7 .
Priveliştea i-a-ndurerat pe cei doi soţi, şi lacrimi le-au ţâşnit din ochi.
— De ce aţi scufundat tot satul ? a spus bătrânul Filemon. Chiar dacă
unii dintre ei greşiseră faţă de voi, ceilalţi erau nevinovaţi.
— Taci, Filemon, a rostit Zeus. Osânda noastră, cum o fi, este
întotdeauna dreaptă. Priviţi mai bine spre coliba în care voi ne-aţi ospeţit...