80318537-Alexandru-Mitru-Legendele-Olimpului-Vol-1

Alexandru Mitru în alegerea materialului acestei cărţi, pe care, cu mare
curaj şi încredere în sine, singur şi l-a ales.
Legendele Olimpului respirau greu de bătrâneţe – Alexandru Mitru le-a
întinerit, le-a dat suflul proaspăt al limbii şi talentului său, făcând din ele
simboluri de totdeauna ale năzuinţii omului de a se depăşi pe sine. El a
umanizat personaje devenite de mult statui, a creat fiinţe din simple
simboluri, a apropiat viaţa zeilor şi a eroilor legendari, de noi, cu
temperamentul lor , cu calităţile lor supranaturale , cu urile şi dragostea
lor, cu tot ce era uman totuşi şi în ei, căci chiar zeii, care erau întrupări ce
n-au existat , au fost creaţi după chipul şi asemănarea noastră de
oameni.Cât priveşte eroii, ei au fost oameni cu calităţi superlative ,zeificaţi
pentru faptele lor mari şi excepţionale,de mulţimile care i-au admirat cu
recunoştinţă.
În stil, în dialoguri , în sensurile date faptelor de către autor, eu
apreciez în special această umanizare, care apropie un trecut îndepărtat ,
neguros dar neuitat, de timpul de astăzi, creând din om o entitate
universală şi fără moarte, căci legenda e o formă a nemuririi.
Observ însă că nici cartea nu are nevoie de o prezentare în prefaţa
aceasta, căci ea a avut de curînd, în anul 1972, o recomandare supremă
dată de către „Academia Republicii Socialiste România”, prin premiul „Ion
Creangă" ce i-a fost acordat, după ce a fost atent judecată de secţia de
literatură şi artă a Academiei, de sub preşedinţia acelui integru, serios şi
doct Alexandru Al. Philippide şi compusă dintr-un număr de scriitori şi
artişti cu mare experienţă. Ce rost ar mai avea, după aceasta, aprecierea
mea ?
Doar aceea a unui cititor deprins să descifreze şi interesul şi
frumuseţile unei cărţi, adică o operaţiune pe care oricare cititor o va face cu
aceeaşi obiectivitate şi acelaşi entuziasm, în taina camerei sale de lectură şi
în intimitatea delectării lui intime.
„Legendele Olimpului” e socotită drept o carte pentru tineret, în primul
rînd pentru virtuozităţile ei pedagogice, ceea ce, într-o anumită mentalitate
a unora, are un sens oarecum peiorativ. Acest sens a fost creat de o
practică facilă şi steril fantezistă, obişnuită unor asemenea cărţi, asupra
cărora de obicei nimeni nu se opreşte prea mult.
Dar „Legendele Olimpului" este în adevăratul sens al cuvântului –
ilustrând un vechi dicton – o carte pentru tineretul de la 10 la 80 de ani,
aşa cum au fost socotite cărţile pentru tineret ale lui Lev Tolstoi. Eu însumi,
aflat la limita superioară, prin lectura admirativă a cărţii ,am adus o
confirmare de simplu cititor acestei „butade” care într-o formă amuzantă
formulează un mare adevăr.
Alexandru Mitru, prin cărţile sale, dar îndeosebi prin aceasta, a afirmat
la cea mai înaltă treaptă literatura pentru copii şi pentru tineret. Fără a
avea câtuşi de puţin un iz didactic, „Legendele” lui Alexandru Mitru
4