80318537-Alexandru-Mitru-Legendele-Olimpului-Vol-1

s-a lăsat, căci ea a luat-o pe Ilitia – buna zeiţă-a naşterii – şi a ascuns-o
într-un nor, care-i întuneca vederea. Ea nu vedea Ortigia şi nici pe Leto
cum se zbate în chinurile naşterii. Şi nouă zile încheiate şi nouă nopţi
cumplite, Leto a fost întruna sfâşiată de dureri neînchipuite.
Nici una dintre celelalte zeiţe nu puteau însă să rămână atâta de
nepăsătoare, văzând pe Leto suferind. Ele s-au dus la Ilitia şi i-au făgăduit
o salbă mare, de nouă coţi, toată din aur, dac-o va ajuta pe Leto să-şi
nască, în sfârşit, copiii.
Şi zeiţa a fost mişcată, aflând de-atâta suferinţă. S-a prefăcut în
porumbiţă şi a zburat în insulă.
Legenda spune că întâi s-a născut Artemis cea castă. Fata s-a înălţat pe
clipă. Şi ea, la rându-i, a dat sprijin măicuţei sale, să-l nască şi pe Apolo.
Când s-a născut zeul Apolo, insula a şi înverzit. Prin doi stâlpi,
foarte-nalţi, de piatră, s-a prins bine de fundul mării. Lumini de aur s-au
vărsat pe tot întinsul înverzit. Şi zeul nou-născut a spus:
— Te vei numi de astăzi Delos, sau insula cea luminoasă! Şi-aicea va fi
templul meu...
Zeiţe s-au ivit din cer şi au adus celor doi zei centuri de aur, văluri albe,
ambrozie, nectar şi flori.
Cum a mâncat ambrozia şi a sorbit nectarul dulce, zeul Apolo s-a făcut
un tânăr de o frumuseţe cum nu se mai văzuse încă, până atunci, nici în
Olimp. Toţi zeii s-au mirat privindu-l. Avea în jurul frunţii raze. Ştia să
cânte minunat! Muzele, cele nouă muze, s-au adunat în jurul lui, cerându-l
oblăduitor.
Iar Zeus l-a numit, pe dată, zeu al luminii soarelui şi al cântărilor alese.
Şi-a hotărât ca zeii ceilalţi, când va intra dânsu-n Olimp, să se ridice în
picioare, afară de măicuţa-i Leto şi prea mândra zeiţă Hera.
Pe celălalt copil al Letei, pe Artemis, a hărăzit-o să fie apriga zeiţă a
vânătoarei de dihănii – un meşteşug tare iubit în vremea de odinioară – şi
tot ea să se îngrijească de palida lumină-a nopţii, dată de argintia lună.
Olimpul mai primise, iată, alţi şase zei : Atena, Ares, Hefaistos, Hermes,
Apolo şi Artemis. Erau, deci, olimpienii unsprezece – căci Hades sta doar
sub pământ. îi trebuia însă stăpînu-ui înc-o zeiţă, ca să ajungă şi olimpienii
doisprezece.
46