Altculture Magazine 1/2017 (Eugen Matzota)

15
ajungea la Televiziune, unde mai era împănat bine
cu idei, înţelegeţi de care. Apoi era trimis la CC.
În cazul în care se aproba, devenea literă de lege:
nu se mai schimba nici o virgulă. La o emisiune,
pentru un judeţ, lucra din partea Televiziunii o
echipă formată din: redactor muzical, redactor
literar şi regizor artistic. Plus un “şef ” care coordona
tot şi ne supraveghea, ca să nu facem gafe.
Meseria mea, cea de regizor, însemna alegerea
locurilor de filmare, filmările propriu-zise, ca şi
montajul final.
Se lucra cu carul, cu echipă mobilă de filmare,
una sau mai multe, iar munca pe teren însemna
ceva mai mult de o lună. Urma “vizionarea”. Când
totul era gata, la etajul 11 din blocul turn, cam pe
unde au tras “teroriştii” în Decembrie ’89 şi n-au
nimerit în cine trebuia, veneau o serie de tovarăşi
încruntaţi şi gravi, de parcă ar fi fost toţi bolnavi
de stomac.
De la CC, de la UTC, Pionieri, Gărzi patriotice,
Consiliul Culturii, ca şi de la judeţul împricinat.
Firesc, se simţeau datori să aibă observaţii, multe
din ele nişte tâmpenii. Noroc cu Preşedintele
Televiziunii, tovarăşul Petre, de fapt ultimul preşedinte,
un adevărat domn, Dumnezeu să-l odihnească,
fiindcă a murit în chip foarte bizar după
“evenimente”. El ne scotea din rahat întotdeauna.
După ce “durii” plecau, când rămâneam numai
noi şi-l întrebam disperaţi, ce să facem?, asta pentru
că de multe ori se cereau schimbări majore,
care puteau să însemne alte filmări, alte montaje,
ne făcea semn să stăm liniştiţi. “Păi, ce credeţi,
spunea dânsul, că până la difuzarea emisiunii mai
ţin minte ce-au zis? Lăsaţi-o aşa, fraţilor, că nu ne
luăm după toţi proştii.”
Spuneam că am lucrat şi eu, prin multe din
judeţe, la “Cântare”. Echipele cu care am mers în
deplasări erau formate din profesionişti de mare
valoare, cărora la port o amintire şi o consideraţie
deosebită, chiar dacă de multe ori filmam numere
care nu aveau nici o legătură cu “artisticul”. De
multe ori se întâmplau şi lucruri care frizau
absurdul ori grotescul, dar care acum, după atâta
timp, mi se par de-a dreptul amuzante. Câteva
din ele încerc să le povestesc în continuare, asigurându-vă
că nu am exagerat cu nimic şi că n-am
pus nici un cuvinţel în plus din fantezia mea.
1/2017