Altculture Magazine 1/2017 (Eugen Matzota)

De Mădălin Matica
Un român
care încearcă
să descopere
ce înseamnă
să fii român...
Spiritul legii.
Trist
Există principii ale Dreptului și există filosofii
ale Dreptului. Există și revelații ale studierii
Dreptului. Una personală: în anul III de
facultate, superbul profesor de drept civil , răposatul
Bulai, mi-a distrus visurile de justiție spunându-mi :
Domnule student, Dreptul nu are nici o legătură cu
Dreptatea. Revenind...
Unul dintre principiile de baza ale Dreptului este :
nulla poena sine iudicio .
Tânăr fiind, am crezut ca acest principiu este cel respectat
atât de judecător dar (mai ales) de anchetator.
Erorile tinereții...
La maturitate, însă, am ajuns să accept realitatea
"absurdului" kafkian. Preotul (mă refer aici la cartea
Procesul) pare să-i explice lui Josef K: "sentința nu
vine dintr-odată, procedura ajunge la ea încetul cu
încetul".
Magnific răsturnare a principiului căci, în realitate,
nu există judecată fără pedeapsă, pedeapsa fiind însăși
procesul, desfășurarea acestuia, anchetele, interogatoriile,
înfățișările. Intrinsecă și nediscriminatorie.
Pedeapsa este administrată încă de la începutul procesului
sau anchetei. "Când ai un asemenea proces,
înseamnă, de fapt, că l-ai și pierdut" îi amintește
unchiul lui Josef K.
Toți cei care au trecut printr-o anchetă, vizită de
monitorizare, control "de rutină", înțeleg empatic
ceea ce spun. Mă irită însă "organele de ancheta" și
anchetatorii de orice fel care nu înțeleg nici spiritul
legii și nici realitatea-absurdă a acțiunilor lor.
Filosofia Dreptului trebuie regândită. Urgent.