Altculture Magazine 1/2017 (Eugen Matzota)

Iubesc desăvârșit
Îmi spunea gândul într-o seară acum vreo 7 ani, la un
pahar cu eu-l din oglinda spartă la care priveam cu interes
nebun: misterul se află la sfârşit. Nu am înțeles care sfârşit
şi nici de ce dracului se repeta. Cui te adresezi, mă întreba!?
Amicul din oglindă, nebun că nu-nțelege schimbarea
de personalitate cu un dialog filozofal, venit parcă
să te devieze de cap, încerca să răspundă: de firea ta, te legi;
dezlegi iubirea prin deşert. Nimicuri spui că înţelegi. Luneci
umbre, ţipi singurătăți, complici un fapt mărunt. Taci.
Modestul ideal te răscoleşte? Sunt un sărac? Bogat cu ce şi
pentru cine, când în pustietatea ta îți vine a ucide? De
unde vii? De unde eşti? O scuză, un păcat şi o iubire, trei
puncte cardinale ai ucis. Remodelezi acum sărman-ți lume,
în timp ce în prezent te arcuieşti orbind?
Simplicitatea mâinii în care ai crezut, a tăcut. Acum ascult.
Un filosof declamă faima câinelui bătut. În arenă eşti
singur. Experimentezi cuvintele care-ţi fug fără voie. Te
superi pe-nţeles şi pe mulţime. Timpul a murit strivit de
tine, dar iată altul care dă să-ți nască o iubire. Iubire. Iubire?
Iubire! De fapt...priveşte glasul pentru care-ți eşti.
Inofensiv venin, atinge visul tău: regatul nu aşteaptă o
poartă să se-nchidă.
Mişcare într-un cerc; la tâmplă-ţi cântă şoapta. Un tropăit
secret se vindecă prin sine, cu tine? Cu cine, spre drumuri
pleci, dar eşti singur?
dacă
motto: întrebările chiar dacă le întorci pe dos sau le întorci cu lopata
tot alea sunt
dacă e să subliniem iubirea
zic să aduci un marker roşu
să-i facem o linie groasă şi un afiş pe care să-l punem strategic
pe autostrăzi
21
Vorbeşti cu tine. Eşti fericit. Tu vezi cum te ridică timpul.
Ce vrei? Apare gândul care te-a legat cu lanțuri. El e mai
dur; direct şi fără milă-ți spune: de ce pui sufletul în mijlocul
lumii? Anormalule, indiscretule, amețitule! Nu vezi
că stai pe un peron de aşteptare? O mască râde. Stă pitită
frica şi surâde. Tu vrei să pleci, dar stai. Și vrei să râzi,
dar... pribeag e următorul gest.
Să fiu nebun? Dement? Dement nu e trecutul, ci doar necunoscuta.
Oh, viață, de ce sughiți cu lacrimi? Ei? Pe unde
calcă umilitul?
Timpul s-a oprit în dreptul paharului meu şi în dreptul
acestor cuvinte. În dreptul întâmplării mele s-a răstignit
şi noaptea, în oglindă. Și iată ce ne-am întins la taclale
fără de noimă şi fără să avem habar că, cine ştie, ceva o să
se-ntâmple!
Mâna scria, nebuna! Scria împinsă de un duh al nopții:
cine vine să te privească cu ochiul milei? O toamnă se întoarce
în ochii tăi de lut. Și uite cum ți-e vară! Pe cine respectă
ochii de zimbru, de cine ți-e teamă iubind neajuns?
Mâna s-a oprit. Oglinda s-a spart. Gândul, amețit deatâtea
pahare, s-a culcat. A doua zi, cu o fericire misterioasă
şi maximă, sărută pe frunte tristețea aia ciudată
şi-şi spune: iubesc desăvârşit! Iubesc şi-atât!
dacă e să povestim de război
zic să scriem scrisori de dragoste în plicuri roz
să le trimitem ălora de umblă pe străzi cu armele
ălora de-şi ucid nevestele şi copiii
şi-n loc de bombe artizanale să-i înfăşurăm cu acadele
să le spălăm creierii cu turtă dulce
să-i punem pe topogane şi-n leagăne să-i dăm de uța
povestindu-le de indulgență
dacă e să dăm crezare morții
zic să ne trăim cu ambele mâini viața
să aşezăm timpul în dreptul luminii de dimineață
să-i facem o poză cu noi râzând
că ce mare scofală-i să fii fericit când ai de trăit o viață pe gratis?
dacă e să vorbim de doruri
zic să nu mai stăm la coadă zi de zi căutând în urmă
să ne fabricăm danteluri de lux la masa din dining room
şi-n fiecare zi
să subliniem cu marker roşu
pub-ul la care vom sărbători ziua de naştere
p.s. dacă e să fie ceva ce-am uitat
fie să fie însăşi uitarea
1/2017