Occidentul romanesc nr 82

occidentul romanesc 

www.occidentul-romanesc.com Publicaţie lunară în limba română - ediţia de Spania 

Ziar 

GRATUIT 

Anul VII - Nr. 82 / 24 pagini 

DECEMBRIE 2017 

Occidentul Românesc este o publicaţie independentă. Nu are niciun fel de afiliere politică sau religioasă! 

„Supraviețuiește nu cel care este 

mai inteligent sau mai pregătit, ci 

acela care se adaptează mai ușor 

și mai repede noilor provocări” 

„Noi, avocații străini, în general, și cei români, în special, trebuie să muncim de două ori mai mult față de cei 

spanioli, avem lupa pusă pe noi, suntem niște personaje rare în peisajul juridic, suntem priviți cu admirație, 

pe de-o parte, dar și cu invidie. De aceea, răspunderea noastră este dublă...” 

Personalități române 

și spaniole portretizate 

în expoziția „Printre 

caricaturi” a artistului 

spaniol Néstor Dámaso del 

Pino 

„Expoziția «Printre Caricaturi» 

conține 27 de portrete ale unor 

personalități române și...” 

Pagina 04 

Lupta pentru viață: apel 

umanitar pentru Ionuț 

„Dacă doriți și puteți să 

întindeți o mână de ajutor, va fi 

cu siguranță bine-primită, iar 

Ionuț va avea o nouă șansă la 

viață. Orice donație, oricât de 

mică, este importantă și poate 

salva un suflet de copil! Este...” 

Pagina 09 

«Amprente culturale» – 

Ediția I, un eveniment 

cultural desfășurat cu 

ocazia celebrării Zilei 

Naționale a României în 

Valencia 

„În Salonul de Cristal al 

primăriei din Valencia s-a...” 

Pagina 10 

Concurs cu premii în dolari 

americani, pentru copiii 

români din diaspora 

„Un amplu eveniment dedicat 

copiilor români din diaspora 

va fi organizat cu prilejul 

aniversării a 100 de ani de la 

Marea Unire. Proiectul...” 

Pagina 16 

Pagina 06-07 

Integrarea în societatea 

americană presupune un 

efort continuu de cercetare, 

înțelegere și adaptare 

„O viață reclădită pe alt 

continent, într-o lume cu valori, 

ambiții și mentalitate diferite 

față de vechiul continent…” 

Pagina 18-19

02 DECEMBRIE 

2017 

Adrese şi informaţii utile 

REPREZENTAREA 

DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI 

ÎN REGATUL SPANIEI 

Ambasada României în Spania • Adresa: Avenida de Alfonso 

XIII nr. 157, Madrid 28016, •Telefon: 0034/913 501 881 (5 

linii) •Fax: 0034/913 452 917 •Web: madrid.mae.ro •E-mail: 

secretariat@ embajadaderumania.es •Facebook: www.f acebook. 

com/ambasada.madrid •Probleme de muncă şi sociale: E-mail: 

agregado.trabajo@embajadaderumania.es •Birou de promovare 

economică şi comercială: E-mail: oficina.comercial@ 

embajadaderumania.es 

Secţia Consulară a Ambasadei României la Madrid •Adresa: 

Avenida de la Albufera nr. 319, 28031 Madrid •Telefon: 0034/ 

917 344 004 (5 linii) •Fax: 0034/914 165 025 • E-mail: contact@ 

informatiiconsulare.ro • Program cu publicul: luni-joi 09:00- 

17:00, vineri 09:00-16:00 •Jurisdicţii consulare: León (León, 

Palencia, Burgos, Zamora, Valladolid, Soria, Salamanca, Avila, 

Segovia), Insulele Canare (Las Palmas, Santa Cruz de Tenerife) 

•Telefon de urgenţă: 0034/649 656 032 (doar pentru cazuri de 

deces sau accidente rutiere) 

Institutul Cultural Român Madrid •Adresa: Plaza de la 

Lealtad 3, entreplanta dcha. 28014 Madrid •Program cu publicul: 

10:00-17:00 •Telefon: 0034/917 589 566 •Fax: 0034/915 

590 135 •E-mail: icrmadrid@icr.ro 

Consulatul General al României la Barcelona •Adresa: 

Calle San Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona •Intrare 

pentru public: C/Alcoi 22, colţ cu C/San Juan de la Salle, 

Barcelona •Telefon: 0034/934 181 535, 0034/934 344 223 •Fax: 

0034/934 341 109 •E-mail: contact@ informatiiconsulare.ro, 

consuladogeneralenbarcelo@ telefonica.net •Site web: http:// 

barcelona.mae.ro •Program cu publicul: luni-vineri 09:00-17:00 

(între orele 09:00-14:00 se primesc cererile pentru servicii consulare, 

între orele 15:30-16:30 se eliberează documentele solicitate) 

•Jurisdicţii consulare: Catalonia (Barcelona, Girona, 

Lerida, Tarragona), Insulele Baleare 

Consulatul General al României la Bilbao •Adresa: Plaza 

Circular nr. 4, etaj 1, 48001 Bilbao •Telefon: 0034/944 245 177 

•Fax: 0034/944 245 405 •Email: contact@ informatiiconsulare. 

ro •Program cu publicul: luni-joi, 09:30-17:00 (09:30-14:00 se 

primesc solicitările pentru serviciile consulare, între orele 16:30- 

17:00 se eliberează documentele solicitate) •Telefon de urgenţă: 

0034/608 956 278 (pentru cazuri de deces sau accidente rutiere) 

•Jurisdicţii consulare: Galicia (La Coruña, Lugo, Pontevedra, 

Orense), Asturia, Cantabria, Ţara Bascilor (Alava, Guipuzcoa, 

Vizcaya), Navarra, La Rioja 

Consulatul României la Castellón de la Plana •Adresa: Avenida 

Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda, 12006 Castellón de la 

Plana •E-mail:contact@ informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/964 

212 446, 0034/964 203 331, 0034/964 216 172 •Fax: 0034/964 

257 053 •Site web: http://castellon.mae.ro/ •Telefon de urgenţă: 

0034/677 842 467 (numai pentru cazuri de deces, accidente sau 

alte situaţii de dificultate deosebită) •Program cu publicul: lunijoi: 

de la 09:00 la 13:30 (preluare documente; cererile pentru acte 

notariale se depun la ghişeu, fără excepţie, înainte de orele 13.00), 

de la 15:00 la 16:30 (eliberare acte); vineri: 09:00-11:30 (preluare 

documente; cererile pentru acte notariale se depun la ghişeu, 

fără excepţie, înainte de orele 11.00), 12:00-13:00 (eliberare acte), 

14:00-15:30 (oficiere căsătorii, probleme cetăţenie, audienţe etc., 

cu programare), 15:30-16:30 vize (primire cereri de acordare a vizei 

de intrare în România, eliberare vize, cu programare); închis 

în zilele de sărbători legale din România. •Jurisdicţii consulare: 

Comunitatea Valenciană ( Valencia, Castellón, Alicante) 

Consulatul României la Ciudad Real • Adresa: Calle Mata 37, 

13004, Ciudad Real •Telefon informaţii consulare: 0034/926 226 

825 •E-mail: contact@informatiiconsulare.ro •Fax: 0034/926 

231 170 •Program cu publicul: luni-joi: 09:00-14:00 depunere 

documente pentru servicii consulare, 16:00-17:00 eliberarea 

actelor; vineri: 09:00-17:00 doar servicii programate (audienţe, 

oficieri casatorii, depuneri juramânt, penitenciare etc.) 

•Telefon de urgenţă: 0034/609 513 790 (doar pentru cazuri de 

arestare, deces sau accidente rutiere) •Jurisdicţii consulare: Comunitatea 

Castilia-La Mancha (Toledo, Ciudad Real, Albacete, 

Guadalajara, Cuenca), Extremadura (Caceres, Badajoz) 

Consulatul General al României la Sevilla •E-mail: contact@ 

informatiiconsulare.ro •Telefon: 0034/954 233 243, 0034/954 

230 947, 0034/954 624 053 •Program cu publicul: luni-vineri, 

orele 09:30-14:00 pentru primirea solicitărilor, orele 15:30- 

16:30 pentru eliberarea documentelor •Telefon de urgenţă: 

0034/648 212 169 (va fi utilizat strict pentru cazuri de urgenţă, 

accidente şi decese) •Jurisdicţii consulare: Andaluzia (Huelva, 

Cádiz, Málaga, Sevilla, Cordoba, Jaen, Granada), Regiunea 

Murcia, oraşele autonome Ceuta şi Melilla 

Consulatul României la Zaragoza •Adresa: Calle Camino de 

Las Torres 24, 50008 Zaragoza •Telefon: 0034/976 481 429 

•Fax: 0034/976 481 779 •E-mail: contact@informatiiconsulare. 

ro •Program cu publicul: luni-vineri, orele 09:00-14:00 depunere 

solicitări, orele16:30-17:00 eliberare documente •Telefon de 

urgenţă: 0034/663 814 474, numai pentru cazuri de accidente, 

decese •Jurisdicţii consulare: Aragón (Huesca, Zaragoza, Teruel) 

Viceconsulatul României la Almeria •Adresa: Carretera 

Huércal de Almería 46, 04009 Almería •Telefon: 0034/950 

625 963, 0034/950 624 769 •Fax: 0034/950 145 217 •E-mail: 

almeria@mae.ro 

Publicație lunară gratuită 

Produs și editat de: 

EL OCCIDENTE RUMANO 

Depósito Legal: M-30588-2013 

FONDATORI: 

Kasandra Kalmann Năsăudean 

Florin Valentin Barbu 

COORDONATOR: 

Michael Harrison Cronkite 

Programul consulatelor României 

din Spania în intervalul 

30 noiembrie - 1 decembrie 2017 

Consulatele României din Spania nu vor avea program cu publicul joi, 30 noiembrie 2017 (Sf. Apostol Andrei), şi vineri, 

1 Decembrie 2017 (Ziua Naţională). 

DIRECTOR GENERAL: 

Kasandra Kalmann-Năsăudean 

REDACTOR-ȘEF: 

Camelia Jula 

REDACTOR-ȘEF ADJUNCT: 

Eduard Rudolf Roth 

SENIORI EDITORI: 

Dan Caragea 

Letiţia Coza 

Puşa Roth 

Costin Tuchilă 

Zoe Stoleru Martí 

REDACTORI: 

Andra Mateescu Gutiérrez 

Gabriela Căluțiu Sonnenberg 

Ilinca Fodor 

Lorena Borrero Garcia 

MARKETING-PUBLICITATE: 

Dan Aurelian Pătrașcu 

Răzvan Ionescu 

SPECIALIŞTI: 

Prof. Dr. Ana Maria Zuneitman (USA) 

Av. Bogdan Daniș (Spania) 

Dr. Corina Simionescu Hudgens (UK) 

Av. Constantin Radu Călugăru (Spania) 

Prof. Dr. Irina Șova Georgescu (USA) 

CONTACT: 

redactia@occidentul-romanesc.com 

publicitate@occidentul-romanesc.com 

www.occidentul-romanesc.com

Kasandra Kalmann-Năsăudean 

Chief executive officer 

(Director General) 

Manipularea constă în a folosi 

diferite metode și tactici, 

de cele mai multe ori abuzive, 

de a-i determina pe ceilalți să 

facă ceea ce tu dorești, fără 

a ține cont sau chiar prejudiciind 

dorințele, nevoile și 

interesele lor. În majoritatea 

cazurilor, manipulatorii sunt 

conștienți de ceea ce fac, și 

vor știi în orice moment, săși 

explice comportamentul și 

acțiunile ca fiind justificate, ba 

mai mult decât atât, ca fiind în 

favoarea victimei. Nimeni nu 

dorește să fie manipulat de alți 

oameni sau de sistemul social. 

Totuși, acest lucru se întâmplă 

frecvent. Doar că, atunci când 

manipularea se transformă 

într-un mod de a trăi, ea poate 

deveni toxică atât pentru 

cei manipulați, cât și pentru 

manipulator. Prețul pe care îl 

va plăti cel care manipulează 

va fi în cele din urmă nu doar 

lipsa încrederii și a înstrăinării 

celorlalți, ci și autoizolarea, intimitatea 

rămânând pentru el, 

un concept vag. 

„Cum ne putem proteja 

de manipulatori? Cum 

recunoaștem un manipulator?”, 

sunt întrebări care 

apar în mod firesc. Postacii 

de pe internet sunt cunoscuți 

din scandalurile politice din 

România, încă din 2005/2006. 

Plătitorii caută persoane fără 

perspectivă, fără discernământ, 

fără caracter, care își 

autopromovează imaginea ca 

și cum ar fi justițiari, iubitori 

ai dreptății și ai adevărului. Cu 

toate acestea, s-a format o categorie 

mare de internauți care 

evită presa, preferând să se informeze 

de pe rețele și site-uri 

obscure, care nu oferă nicio 

garanție de veridicitate. 

Omul contemporan vrea să 

scape de propria lui persoană, 

se simte marginalizat și universul 

virtual îi oferă altă lume. 

Poate să spună o mulțime de 

lucruri, sub protecția anonimatului, 

care funcționează 

pe internet. Oamenii își fac 

identități virtuale și sunt liberi 

să furnizeze informații false. 

Postacii sunt mercenari, primesc 

bani pentru a manipula. 

În spațiul virtual sunt extrem 

Cuvânt înainte DECEMBRIE 

2017 03 

Manipularea pe internet 

de multe informații, iar marea 

majoritate a oamenilor, indiferent 

de studii și pregătirea 

profesională, au acea gândire 

superficială care-i determină 

să citească orice și să considere 

informația ca fiind adevărată. 

Foarte puțini sunt cei care au 

gândire critică și verifică mai 

multe surse. 

Postacii evoluați dețin siteuri 

pline de atacuri nejustificate. 

Multe dintre aceste site-uri 

au fost deja localizate. Pe lângă 

postaci, bloggeri și site-uri 

cu știri false, oamenii mai sunt 

bulversați și de noile softuri 

care generează zeci sau chiar 

sute de mii de falși utilizatori 

unici pe zi și chiar comentarii 

și comentarii la comentarii. 

Atacuri cibernetice și atacuri 

la persoană, hackeri, postaci 

și site-uri plătite pentru a crea 

diversiune, metode de manipulare 

clasice și strategii adaptate 

permanent la realitatea contemporană 

- toate sunt posibile 

cu ajutorul internetului și al 

accesului tuturor la mijloacele 

tehnice foarte ieftine. Tehnicile 

clasice de manipulare arată că 

o minciună repetată e considerată 

adevăr, după un timp. 

Nimeni nu mai cercetează, 

astfel încât să afle adevărul. E 

o nouă formă de manipulare, 

foarte complexă, care deja dă 

roade printre români. Să ne 

întoarcem puțin în timp și să 

ne amintim cum românii erau 

prezentați pe la televiziunile 

din Europa ca fiind țigani 

care fură și cerșesc. Iar noi, 

adevărați patrioți ne ofuscam 

atunci când toată lumea avea o 

părere proastă despre noi. Știm 

că nu suntem așa toți, dar ne 

place să-i judecăm pe alții din 

spatele monitorului, pentru că 

este foarte ușor. 

Manipularea virtuală a 

atins cote inimaginabile în 

2016-2017. Românii cred 

orice văd pe internet fără nici 

măcar să aibă curiozitatea de a 

se întreba dacă acele imagini 

sau informații sunt adevărate. 

Ideal ar fi să trecem prin propriul 

nostru filtru informațiile 

pe care le primim. Și sunt mii 

de informații care ne trec zilnic 

prin fața ochilor. Dar și 

filtrul nostru este influențat de 

educația pe care am primit-o, 

așadar, ceea ce noi considerăm 

că este normal sau nu, că este 

bine sau rău, că este negru sau 

alb, nu este neapărat adevărul 

absolut. În 2017 manipularea 

este atât de ușor de făcut, 

încât cred cu tărie că oricine 

poate manipula pe oricine 

doar printr-un simplu share pe 

Facebook. Internetul a ajuns 

mai periculos decât TV-ul când 

vine vorba de manipulare. Și 

nu întâmplător, firme din SUA 

care au trăit și triumfat pe internet, 

au început să cumpere 

ziare pentru a se reîntoarce la 

tipăritură. 

Regretatul scriitor italian 

Umberto Eco (Doctor Honoris 

Causa în „Comunicare și 

Cultură mass-media”) la o întâlnire 

cu jurnaliștii a criticat 

dur rețelele de socializare: „E 

invazia imbecililor. Rețelele de 

socializare dau drept de cuvânt 

unor legiuni de imbecili 

care înainte vorbeau numai la 

bar după un pahar de vin, fără 

a dăuna colectivității. Erau 

imediat puși sub tăcere, în timp 

ce acum au același drept la cuvânt 

ca și un premiat cu Nobel. 

Este invazia imbecililor. Televiziunea 

a promovat idiotul 

satului față de care spectatorul 

se simțea superior. Drama internetului 

este că l-a promovat 

pe idiotul satului ca purtător 

de adevăr”. Scriitorul îi invita 

atunci pe jurnaliști „să filtreze 

cu o echipă de specialiști 

informațiile din spațiul virtual, 

pentru că nimeni nu poate 

preciza dacă un site este credibil 

sau nu. Ziarele ar trebui 

să dedice cel puțin două pagini 

analizei critice a site-urilor.” 

Cei care s-au bucurat până 

acum de posibilitățile nelimitate 

de a manipula masele de 

creduli din întreaga lume prin 

intermediul internetului, se 

vor rări, măcar temporar. Prima 

serie de restricții anunțată 

de Alphabet, compania-mamă 

a Google, se referă la măsuri 

împotriva site-urilor care răspândesc 

știri false cu scopul 

de a obține mai multe afișări, 

pentru a vinde reclame. De 

asemenea, Facebook și-a actualizat 

termenii și condițiile 

și specifică faptul că va interzice 

reclamele înșelătoare sau 

cu conținut fals. Sociologii și 

experții în strategii arată că 

războiul lumii moderne s-a 

mutat pe internet cu ajutorul 

tehnologiei, legislației, dar 

mai ales al credulității maselor 

care acceptă să fie manipulate. 

În consecință, Google 

și Facebook au anunțat deja 

măsuri restrictive. Eu am o 

curiozitate: ce se va întâmpla 

cu cei pentru care Facebook 

a devenit vital, în condițiile în 

care, astfel de site-uri de socializare 

nu vor mai exista?!

04 DECEMBRIE 

2017 

Eveniment 

Personalități române și spaniole 

portretizate în expoziția „Printre 

caricaturi” a artistului spaniol 

Néstor Dámaso del Pino 

La Consulatul Onorific al 

României în Insulele Canare 

a avut loc, în 23 noiembrie, 

inaugurarea expoziției artistului 

Néstor Dámaso del Pino 

intitulată „Printre caricaturi”. 

Evenimentul este dedicat celebrării 

Zilei Naționale, astfel că 

expoziția va rămâne deschisă 

până în data de 1 Decembrie. 

Programul de vizitare este de 

luni până vineri, între orele 

09:00 – 14:00 și 14:30 – 19:30. 

La inaugurare a participat 

un public larg, printre care 

s-au aflat și Alina Râmaru - 

consul onorific al României 

în I nsulele Canare, Carmen 

Hernandez Jorge - primar al 

orașului Telde, consilieri ai 

primăriei respective, consulul 

Alexandra Mihai, consulul 

Răzvan Hebe, funcționari 

consulari de la secția consulară 

a Ambasadei României la 

Madrid, precum și mai mulți 

consuli ai altor țări în Insulele 

Canare: consulul Elveției, Rolf 

Meyer, al Coreei, Oh Dongil, 

al Japoniei, Takeshi N akajima, 

al Estoniei, Sergio Pedro 

Tadeo Benítez, dar și directorul 

Casei Muzeu Leon y Castillo, 

Antonio Gonzalez Padron. 

De asemenea, au participat 

la eveniment preotul român ortodox 

din Gran Canaria, Daniel 

Tătăran și cel din Lanzarote 

și Fuerteventura, Vicențiu 

Boriceanu, poetul Salvador 

Sanchez Garcia, precum și 

descendenți ai unora dintre 

personalitățile portretizate, 

cum ar fi Gelu Barbu, Nicolas 

Massieu, Domingo Rivero, 

Mariana Abăcioaie – prima vioară 

a Orchestrei Filarmonice 

din Gran Canaria și cetățean de 

onoare al orașului Las Palmas, 

Contele de Berlanga, Edgar 

Neville. 

Expoziția „Printre 

Caricaturi” conține 27 de 

portrete ale unor personalități 

române și spaniole, care vorbesc 

despre dimensiunea istorică, 

socială și culturală a 

României și Insulelor Canare 

într-un fascinant schimb de 

experiență. Toate cele 27 de 

lucrări au scopul de a reprezenta 

fizicul și a caracteriza 

personajul și operele sale 

într-o paletă coloristică deloc 

întâmplătoare (de la nuanțele 

de gri prin care este descris 

George Bacovia până la diversitatea 

coloristică a portretului 

arhitectului Cesar 

Manrique) și se transformă în 

icoane culturale. Indiferent de 

faima personalităților portretizate, 

fie că vorbim de Tomas 

M orales, Constantin Brâncuși, 

Benito Pérez Galdos sau 

Mihai Eminescu, importanța 

expozitiei constă în faptul că, 

prin creionul artistului, s-au 

construit punți culturale între 

cele două țări. 

Expoziția va avea o a doua 

inaugurare, de data aceasta 

pentru publicul din Tenerife, 

care se va întâmpla în data de 5 

decembrie, în sala de expoziții 

din strada Grande nr. 1 și va 

putea fi vizitată până în data de 

19 decembrie 2017. 

Autor: Occidentul Românesc 

Fotografii: Antonio Alí 

Lista personalităților române și spaniole portretizate în 

expoziția „Printre caricaturi” 

1. Mihai Eminescu (1850 - 1889), Rumanía. 

2. Ion Luca Caragiale (1852 - 1912), Rumanía. 

3. Nicolae Iorga (1871 - 1940), Rumanía. 

4. George Bacovia (1881 - 1957), Rumanía. 

5. Panait Istrati (1884 - 1935), Rumanía. 

6. Dan Mateescu (1911 - 2008), Rumanía. 

7. Constantin Brancusi (1876 - 1957), Rumanía. 

8. Adrian Păunescu (1943 - 2010), Rumanía. 

9. Nichita Stănescu (1933 - 1983), Rumanía. 

10. Tomás Morales (1884 - 1921), Gran Canaria. 

11. Benito Pérez Galdós (1843 - 1920), Gran Canaria. 

12. Fernando León y Castillo (1842 - 1918), Gran Canaria. 

13. Néstor Martín de La Torre (1887 - 1938), Gran Canaria. 

14. Domingo Rivero (1852- 1929), Gran Canaria. 

15. Nicolás Massieu (1876 - 1954), Gran Canaria. 

16. Celso Martín de Guzmán (1946 - 1994), Gran Canaria. 

17. Francisco de Bethencourt (1850 - 1916), Lanzarote. 

18. Talio Noda (1943), La Palma. 

19. Bonnín Guerín (1874 - 1963), Tenerife. 

20. César Manrique (1919 - 1992), Lanzarote. 

21. Nicolás Estévanez (1838 - 1914), Gran Canaria. 

22. Óscar Domínguez (1906 - 1957), Tenerife. 

23. Josefina de la Torre (1907 - 2002), Gran Canaria. 

24. Alfredo Kraus (1927 - 1999), Gran Canaria. 

25. Salvador Sánchez „Borito” (1933), Gran Canaria. 

26. Cristino de Vera (1931), Tenerife. 

27. Gelu Barbu (1932-2016), Rumanía.

06 DECEMBRIE 

2017 

Interviu 

„Supraviețuiește nu cel care este mai inteligent sau mai pregătit, ci 

Interviu cu avocatul 

Bogdan Daniș, membru al 

Societății P rofesionale de 

Avocatură „Radu & Sanchez 

A bogados” (unul dintre cei 

doi avo-cați colegiați din 

orașul Alicante). 

După absolvirea Facultății 

de Drept în România, a 

fost consilier juridic și a 

practicat avocatura, devenind 

avocat al Baroului din 

București. La scurt timp s-a 

stabilit împreună cu soția 

în Spania și a continuat să 

studieze, echivalându-și califi 

cările și desăvârșindu-și 

traiectoria profesională, 

dând dovadă de o exemplară 

dedicație în domeniu. În 

perioada 2008-2009 a urmat 

cursul de Derecho Español 

para Juristas Extranjeros al 

Facultății de Drept din cadrul 

Universității din Alcalá 

de Henares. Concomitent cu 

frecventarea cursurilor de 

Masterat pe lângă „Escuela 

de Practica Juridica” din 

cadrul Ilustrului Colegiu de 

Avocați din orașul Elche, 

obține în anul 2011 echivalarea 

studiilor juridice. 

Ulterior, înalta sa califi care 

este aprobată ofi cial de către 

Ministerul Justiției din 

Madrid. Începând cu anul 

2012 profesează avocatura 

în cadrul cabinetului „Radu 

& Sanchez Abogados”, fiind 

membru al Colegiului 

de Avocați din Alicante. 

Avocatul Bogdan Daniș este 

nominalizat pentru premiile 

de excelență acordate în 

cadrul celei de-a doua ediții 

a campaniei „Noi susținem 

excelența!”, organizată de 

către publicația Occidentul 

Românesc. 

Occidentul Românesc: 

Când ați venit în Spania, 

aveați un plan concret, 

intenționând să rămâneți 

aici pe termen lung sau era 

doar o încercare de tatonare 

a unui nou teren? Cât din 

decizia de a vă stabili aici 

v-a aparținut și cât a fost 

rezultatul unui concurs de 

împrejurări? 

Bogdan Daniș: Am ajuns 

în Spania în 2006 împreună 

cu viitoarea mea soție, care 

reușise să își omologheze o 

parte din studii la Facultatea 

de Medicină din Cadiz. Era 

în anul 5 la medicină în 

România și ca să își termine 

studiile în Spania trebuia să 

facă încă doi ani. Așa că am 

hotărât să fiu alături de ea și 

să plec în Cadiz. Decizia de a 

mă stabili definitiv în Spania 

mi-a aparținut 100%, însă 

momentul ales pot spune că 

a fost rezultatul unui concurs 

de împrejurări. 


În calitate de „om al legii”, 

observați deosebiri sau asemănări 

între sistemul legal 

spaniol și cel românesc? 

Dacă da, care ar fi acestea? 

Bogdan Daniș: Sunt 

foarte multe asemănări între 

dreptul românesc și cel spaniol, 

au aceeași rădăcină, dreptul 

roman, mult mai pregnant 

în dreptul spaniol decât în 

cel românesc. Spre exemplu, 

se menține o instituție pe 

care dreptul românesc nu a 

avut-o niciodată și pe care 

studenții Facultății de Drept 

din România o cunosc din 

materia dreptul roman: cea 

a “procuradorului”. O figură 

foarte importantă la acea 

vreme, mult mai venerabilă 

decât cea de avocat. Era 

persoana care reprezenta 

clientul, confidentul, consilierul 

și sfătuitorul lui. Avocatul 

doar îl asista în instanțe 

și pleda în numele lui. Astăzi, 

în Spania, instituția „procuradorului” 

este desuetă, i s-a 

denaturat sensul inițial și s-a 

transformat într-o „remorcă” 

a avocatului. Cred că această 

instituție va dispărea în curând. 

Însă deosebirile majore 

pe care le-am văzut între cele 

două sisteme de drept sunt 

cele de la nivel organizatoric 

și instituțional, mult mai clar, 

mai structurat și funcțional, 

iar intervenționismul politic 

sau de natură pecuniară 

(șpagă) în sistemul de drept 

spaniol este inexistent. Puterea 

judecătorească în S pania 

este clar separată de cea 

executivă, și asta cu mare 

diferență față de ce este acum 

în România. Nu mai vorbim 

despre organizarea penitenciarelor 

și materia executării 

pedepselor. Aici deținuții 

muncesc în penitenciare și au 

un salariu lunar, iar o parte 

din el este virat într-un cont 

bancar ca un fond de rezervă, 

având acces la el doar când 

ies din penitenciar. Mai mult, 

cei care au lucrat în timpul 

detenției au dreptul la șomaj 

timp de doi ani după ce au 

fost eliberați. În România, 

deținuții muncesc ca să li se 

reducă din pedeapsă sau, și 

mai aberant, scriu „cărți” 

pentru a fi eliberați sau 

amnistiați, pentru că nu sunt 

condiții în penitenciare pentru 

executarea pedepsei. Cum 

spunea cineva, în România 

greu nu e să scrii cărți, greu 

e să le citești. 


Dar legat de respectul față 

de lege și de acceptanța față 

de reglementările oficiale, 

se deosebește mentalitatea 

românilor de modul în care 

percep spaniolii spiritul legii? 

Se vorbește și aici mult 

despre corupție... 

Bogdan Daniș: Când vine 

vorba de încălcarea legii, nu 

există o diferență între spanioli 

și români, au aceeași mentalitate. 

Marea majoritate a 

românilor din Spania sunt 

educați cu frică de Dumnezeu 

și cu respect față de lege, de 

norme, de reguli. Însă cei 

care o încalcă sunt mult mai 

vizibili și fac un mare deserviciu 

comunităților de români 

din Spania. Referitor la 

corupție, nu există societate 

fără corupție. Unde există 

putere există și corupție. Însă 

ponderea e diferită în cele 

două țări. 


Călătoriți mult? Dacă da, ce 

loc ocupă România și Spania 

în ierarhia destinațiilor personale 

preferate și cât spațiu 

alocați zonelor noi, din afara 

„terenurilor proprii”? 

Bogdan Daniș: Îmi place 

să călătoresc, însă, din păcate, 

în ultimii ani nu am mai 

călătorit așa de mult cum 

o făceam altă dată, și asta 

pentru că familia noastră s-a 

mărit cu noi membri și marea 

parte a timpului și a energiei 

le-o dedicăm lor. Mi-am propus 

ca începând de la anul viitor 

să reiau un vechi obicei, 

și anume acela de a vizita un 

loc dintr-o țară nouă, o dată 

sau de două ori pe an, împreună 

cu comorile mele: soția 

și cei doi copii. 

Occidentul Românesc: În 

meseria de avocat, în afară 

de solidele cunoștințe din 

domeniul legii, este nevoie și 

de o dexteritate verbală, lingvistică 

și retorică superioară. 

Faptul că vă exersați profesia 

într-o limbă străină vă 

solicită mai mult decât dacă 

ați folosi limba maternă? 

Bogdan Daniș: Când am 

venit în Spania nu aveam nicio 

cunoștință de limba spaniolă, 

în liceu sau în facultate 

nu am studiat-o, la telenovele 

nu mă uitam, așa că nu am 

avut nicio tangență cu limba. 

Însă, fi ind o limbă latină cu 

multe cuvinte care se aseamănă, 

am asimilat-o mult mai 

ușor. Dar mi-a fost destul de 

greu, nu de a comunica bazic, 

ci de a deprinde un limbaj 

academic și de profil juridic. 

Trebuie să citești mult, să 

dedici mult timp în biblioteci. 

Mi-aduc aminte că stăteam 

și 12 ore la bibliotecă. Practic, 

eu am făcut aproape din 

nou Facultatea de Drept în 

Spania, și asta fără profesor, 

ca autodidact. Însă cu pasiune 

și dăruire devine mult mai 

ușor să-ți atingi obiectivele 

propuse. Noi, avocații străini, 

în general și cei români, 

în special, trebuie să muncim 

de două ori mai mult față de 

cei spanioli, avem lupa pusă 

pe noi, suntem niște personaje 

rare în peisajul juridic, 

suntem priviți cu admirație pe 

de-o parte, dar și cu invidie. 

De aceea, răspunderea noastră 

este dublă, dacă nu triplă, 

cel puțin asta este percepția 

mea.

Interviu DECEMBRIE 

2017 07 

acela care se adaptează mai ușor și mai repede noilor provocări” 


Litoralul spaniol este foarte 

îndrăgit de rezidenții străini. 

Cât din munca dumneavoastră 

se distribuie pe clientela 

internațională? Aveți 

mai mult clienți români 

și spanioli sau și de alte 

naționalități? 

Bogdan Daniș: Cabinetul 

în care îmi desfășor activitatea 

împreună cu colegul meu, 

Constantin Radu Călugăru, 

alături de un alt coleg spaniol, 

Abel Sanchez Jorda, 

face parte dintr-o S ocietate 

Profesională de Avocați „Radu 

& S anchez Abogados” și are 

cu preponderență clientelă 

din rândul cetățenilor români. 

Și este și normal, ținând cont 

că suntem doar doi avocați 

români cu drept de practică în 

Alicante. Însă avem și clienți 

cetățeni spanioli sau de alte 

naționalități. Acoperim un 

spectru destul de larg de clientelă, 

dar și de materie. 

Occidentul Românesc: Legat 

de viața privată, credeți că 

stabilirea în Spania e un factor 

care impulsionează sau 

mai degrabă inhibă armonia 

din mediul familial? Este o 

țară propice dezvoltării personale, 

sau una mai strictă 

decât România? 

Bogdan Daniș: Sunt foarte 

mulți factori care contribuie 

la menținerea armoniei 

unui cuplu și la fel de mulți 

care conduc la eroziunea lui. 

Fără doar și poate, pasul de 

a-ți stabili rezidența într-o 

altă țară implică un stres la 

nivel personal, dar și la nivel 

de cuplu. În faza de început 

nici nu contează țara unde te 

stabilești, sentimentul de înstrăinare 

este același și este 

direct proporțional cu factorul 

motivațional ce a stat la 

baza deciziei de a-ți părăsi 

țara natală. Apoi, în cea de-a 

doua parte, de adaptare, 

reacția la stres este diferită, 

în funcție de locul și oamenii 

unde și alături de care vrei să 

trăiești. Iar Spania, cred eu, 

este pentru majoritatea românilor 

o bună țară de adopție 

care te poate determina să 

o iubești ca pe propria țară, 

poate îndulci dorul de patria 

ta. La nivelul dezvoltării 

personale, cred că Spania îți 

oferă mult mai multe șanse de 

a te dezvolta și deveni mai întreprinzător. 

Instituțional are 

o infrastructură solidă, iar la 

nivel legislativ lucrurile sunt 

destul de clare. Te poți baza 

pe norme care nu se schimbă 

peste noapte, justiția nu se 

face la televizor și, cu toate 

că presiunea mass-media este 

destul de mare, există un mediu 

de afaceri solid și cu noi 

influențe anglo-saxone destul 

de sănătoase. 

Occidentul Românesc: Se 

încurajează familia, există 

măsuri de protecție și asigurare 

pentru copii, mame, 

pensii pentru vârstnici mai 

avansate decât în România? 

Bogdan Daniș: Sistemul 

de asigurări publice, precum 

cel de sănătate, este cu mult 

peste ce avem în România, în 

momentul de față. Este adevărat 

că în funcție de guvernare, 

de dreapta sau de stânga, 

protecția socială se amplifică 

sau se restricționează, 

dar aceste pârghii democratice 

funcționează cu naturalețe. 

Însă, indiferent de guvernare, 

nu sunt neglijate sau diminuate 

drepturile mamei, copiilor 

sau ale pensionarilor. Comparativ, 

dacă vreți, o persoană 

care a lucrat și a cotizat 

timp de 45 de ani în România, 

primește la 65 ani o pensie 

care abia atinge 200€, iar în 

Spania, orice pensionar de 

peste 65 ani nu poate lua o 

pensie mai mică de 610€, indiferent 

cât a cotizat. 


Credeți că mediile moderne 

de comunicare la distanță 

contribuie la estomparea 

și ștergerea sentimentului 

de înstrăinare? Le folosiți 

în acest scop? Dacă da, pe 

care? Preferați telefonia 

mobilă sau teleconferințele 

gen Skype, mesajele scurte 

pe smartphone etc? Cât de 

frecvent apelați la ele? 

Bogdan Daniș: Noile 

modalități de comunicare 

sunt vitale în ziua de astăzi 

și sunt instrumente foarte 

utile dacă știi să le controlezi 

și nu le lași să te controleze 

ele pe tine. Ca orice unealtă, 

nu trebuie să abuzezi de ea. 

Depinde de fiecare individ cât 

se poate adapta emoțional la 

stresul pe care i-l creează 

sentimentul de înstrăinare, 

înmuiat sau nu de comunicarea 

cu cei dragi, prin 

intermediul noii tehnologii. 

Oricum, este incomparabilă 

comunicarea de astăzi cu 

cea de acum 10-15 ani, când 

așteptai un telefon pe săptămână 

sau o scrisoare la o 

lună. Însă numai ținând pasul 

cu noua tehnologie ajungi 

repede la client și reușești 

să comunici cu el mult mai 

ușor. Eu și colegii mei de cabinet 

chiar avem o practică 

în acest sens, comunicăm și 

acordăm consultanță în scris 

pe mail tuturor celor care nu 

se pot deplasa la cabinet, din 

motive de distanță sau de altă 

natură. Așa ajung sfaturile 

noastre la clienții noștri indiferent 

de situație. 


Vizionați televiziunea română 

sau mai degrabă vă 

uitați la știrile spaniole? 

Vă implicați în viața civică 

și politică din Spania și din 

România, sau în amândouă? 

În ce proporție? 

Bogdan Daniș: Urmăresc 

evoluția socială și politică 

din România, iar de implicat 

o facem de câte ori avem ocazia, 

acordăm consultanță gratuită 

românilor din S pania, 

informându-i prin articole 

de larg interes, publicate de 

revista Occidentul Românesc, 

preluăm dosare „pro bono”, 

pentru cetățenii români care 

au o gravă problemă juridică 

și sunt lipsiți de resurse materiale. 

Locuiesc aici, în Spania 

și e normal să fiu conectat la 

evoluția politică din Spania, 

la problemele care ne afectează 

în mod direct. Personal, 

nu mă uit la știri, am alte căi 

de informare, dar urmăresc 

cu interes și sunt destul de 

conectat în egală măsură la 

ceea ce se întâmplă în cele 

două țări. 


Aveți un deziderat de suflet, 

care vă ghidează pașii pe termen 

lung, un țel profesional 

pe care doriți să-l atingeți și 

care vă animă să progresați 

într-o anumită direcție? 

Bogdan Daniș: Da, am 

un motto după care încerc să 

mă ghidez: „Supraviețuiește 

nu cel care este mai inteligent 

sau mai pregătit, ci acela 

care se adaptează mai ușor 

și mai repede la noile provocări”. 


Dar în plan personal aveți un 

ideal spre care vă canalizați 

eforturile? Câtă nevoie 

credeți că are omul modern 

de acea „ilusión” atât de iubită 

de spanioli, care se traduce 

prin pasiune în limba 

română? 

Bogdan Daniș: Fără 

pasiune, orice acțiune este 

forțată, nenaturală și creează 

un conflict interior greu de 

controlat ulterior. Este o mare 

diferență între a sta forțat de 

un program, de un contract 

de muncă opt ore și a lucra 

fără pasiune, doar ca să ai 

sursa de venit lunară și altceva 

este să pleci fără să știi 

că au trecut opt sau 10 ore, 

dedicat fiind pasiunii tale. 

Formulând idealist și puțin 

utopic, eu doresc ca fi ecare 

individ să poată avea un program 

de muncă de două zile 

intense și cu pasiune și cinci 

zile de odihnă, relaxare și 

timp petrecut cu familia. Cel 

mai frumos cadou pe care îl 

poți face copiilor tăi este timpul 

alocat lor. Văzut simplist, 

programul de muncă inversat 

pare o invitație la lenevire, 

sună contraproductiv dacă 

vorbim în termeni corporativi, 

însă, la nivel de individ, 

stresul rezultat în 10-12 ore 

de muncă și adunat în cele 

două zile este mult mai bine 

tolerat decât stresul zilnic, la 

care omul modern este supus 

în cele cinci zile de muncă. 

Dar asta, bineînțeles, idealist 

vorbind. 


Există un aspect de suflet, 

un subiect important inimii 

dumneavoastră, pe care ați 

dori să-l mai menționați aici, 

la final? 

Bogdan Daniș: Intenționez 

să concretizez un proiect 

legat de o nouă pasiune 

de-a mea și să resuscitez o 

altă pasiune artistică mai veche, 

pictura – o pasiune din 

copilărie, pe care am lăsat-o 

într-un sertar prăfuit al ființei 

mele, și pe care încerc să o 

redescopăr. 

*** 

A consemnat: Gabriela 

Căluțiu Sonnenberg 

Fotografii: arhiva personală 

Bogdan Daniș

08 DECEMBRIE 

2017 

Îndeplinește-ți 

visele: 

De interes 

40.000 de euro, fonduri 

nerambursabile pentru afacerea ta 

Ia startul cu noi spre afacerea ta de succes 

Start business – Români din Spania 

Dacă dorești să te întorci 

în România și să îți deschizi 

o firmă și nu dispui de banii 

necesari, profită de oportunitatea 

oferită de programul 

Diaspora Start Up! 

• Ești cetățean român și 

ai avut sau ai domiciliul sau 

rezidența în Spania de cel 

puțin 1 an, în ultimii 3 ani teai 

întors în țară sau te afli încă 

în Spania? 

• Ai peste 18 ani și minimum 

studii medii finalizate cu 

diplomă de bacalaureat? 

• Ești șomer sau persoană 

inactivă în căutarea unui loc de 

muncă și dorești să-ți înființezi 

o afacere non-agricolă la oraș 

oriunde în România mai puțin 

București-Ilfov? 

• Ai experiența antreprenorială, 

ai avut cel puțin un 

contract de muncă în Spania 

sau ai urmat cursurile unei 

universități din Spania în domeniul 

în care vrei să înființezi 

afacerea? 

Înscrie-te in programul 

nostru și beneficiază gratuit 

de: 

• Curs de formare în domeniul 

antreprenorialului; 

• Servicii personalizate de 

consiliere/consultanță/mentorat 

pentru implementarea planului 

tău de afaceri; 

• Asistență specializată în 

înființarea întreprinderii și înregistrarea 

acesteia la Registrul 

Comerțului; 

• Sprijin în implementarea 

planului de afaceri prin asigurarea 

funcționării corespunzătoare 

a întreprinderii; 

• 40.000 euro fonduri nerambursabile 

pentru afacerea 

ta! 

StartUp Europe Accelerator by 

Finnova 

Telefon: 00 34 / 656 932 037 

E-mail: eustartup@finnova.be 

Finnova Foundation 

www.finnova.eu

Lupta pentru viață 

Apel umanitar 

pentru Ionuț 

Social DECEMBRIE 

2017 09 

Acum patru ani, într-o 

zi oarecare de octombrie, 

Ionuț Teodor Zăvoianu, 

un copil de numai 9 ani 

din Bistrița, venea acasă 

de la școală după ce fusese 

lovit cu mingea, în gât, în 

timpul unui meci de fotbal 

cu colegii. Durerile de 

oase declanșate cu acest 

prilej l-au adus rapid în 

fața medicilor. Din octombrie 

până în ianuarie anul 

următor, băiatul a urmat 

diverse tratamente, dar 

investigațiile medicale au 

scos la iveală un diagnostic 

la care nimeni nu se 

aștepta: ganglioneuroblastom 

abdominal stagiu IV 

cu multiple leziuni osoase. 

Cancer. 

Diagnosticul a venit la 

începutul anului 2014, își 

amintește mama lui Ionuț, 

Mirela Zăvoianu, după trei 

luni de investigații „în care 

am alergat dintr-un spital 

în altul. La Cluj am început 

citostaticele. Durerile 

au dispărut atunci”. În noiembrie 

2014 Ionuț a fost 

operat: i s-a scos rinichiul 

stâng, cu tot cu tumoare. 

Ședințele de chimioterapie 

au continuat până în martie 

anul următor, când un 

transplant a fost posibil, 

la Timișoara. Lucrurile 

păreau să se îndrepte: „În 

13 mai 2015 a fost făcut 

transplantul autolog de celule 

stem, iar 11 luni după 

aceea a fost bine. În aprilie 

2016 au început din nou 

durerile de spate”, rememorează 

cu tristețe mama 

lui Ionuț. Investigațiile au 

arătat că boala recidivase. 

Tratamentul cu citostatice 

a devenit din nou parte din 

programul familiei. 

„În ianuarie 2017 am 

făcut o pauză de la tratament 

din cauza indiferenței 

unei doctorițe care ne-a 

preluat de la medicul mai 

în vârstă ce se ocupa de 

caz, dar care a rămas la 

pensie. Ea nu a respectat 

tratamentul prescris de 

acest medic mai experimentat, 

astfel că leziunile 

osoase ale lui Ionuț s-au 

înmulțit. Atunci mi-a spus 

că ea nu mai are ce să mai 

facă”, își amintește cu obidă 

Mirela, o luptătoare, la 

fel ca băiatul ei, căruia i-a 

fost mereu alături. Cadrul 

medical respectiv a prescris 

copilului un „tratament 

metonimic” – adică 

de prelungire a zilelor. 

„Atunci am început să mă 

adresez mai multor spitale 

din afara țării. Am fost în 

Ungaria, ni s-a recomandat 

un protocol experimental 

la Viena. De acolo, 

precum și din Italia și 

Germania, răspunsurile au 

fost negative”. Dar Mirela 

nu a depus armele. La sugestia 

unei cunoștințe, a 

încercat și în Turcia, la 

American Hospital, de 

unde a fost direcționată la 

Spitalul Memorail Șișli din 

Istanbul. 

Însă tot ce se putea face 

pentru Ionuț a fost un protocol 

personalizat care 

costă foarte mult. „Din 

2013 suntem tot prin spitale 

și numai noi știm cum 

ne-am descurcat, am făcut 

ce am putut, luam și pensia 

părinților mei ca să 

putem merge la tratament 

cu Ionuț. Acum, însă, ne 

confruntăm cu costuri de 

mii de euro, de zeci de mii 

de euro, de fapt, mai ales 

pentru transplantul de celule 

stem (nici nu mai spun 

de lunile de spitalizare!). 

Dacă suntem noi compatibili 

ca donatori – mă refer 

la mine, tatăl sau frații 

lui Ionuț – transplantul 

va costa 35.000 de euro. 

Dacă nu, și e nevoie de un 

donator străin, vorbim de 

55.000 de euro”, ne spunea 

Mirela de lângă patul 

de spital din Turcia, unde 

se afla alături de Ionuț. 

Chiar atunci a primit 

vestea că, din păcate, 

membrii familiei nu sunt 

compatibili pentru transplant. 

„Am plătit deja 31.000 

de euro spitalului, nu știu 

de unde vom mai putea 

face rost de restul... până 

la peste 75.000 de euro. 

Dacă sunt oameni care 

pot și vor să ne ajute, le 

mulțumim din tot sufletul 

nostru obosit, dar încă 

plin de speranță”, spune 

Mirela. Pe Ionuț l-a adus 

înapoi în țară, deocamdată, 

până la noi vești. Între 

timp, oamenii s-au mobilizat 

să îi ajute: CSM 

Bistrița, Asociația Produs 

în Bistrița-Năsăud, organizatorii 

Campionatului 

Mondial de Fitness și 

Culturism, ai Târgului 

Produs de Bistrița-Năsăud, 

dar și Școala Gimnazială 

nr. 1 Bistrița au făcut strângeri 

de fonduri în diverse 

moduri pentru a ajuta familia 

Zăvoianu să răzbată 

prin aceste momente dificile. 

Din Spania, s-au implicat 

în mediatizarea cazului 

și au oferit ajutor financiar 

proprietarii restaurantului 

Dracula din Calpe, provincia 

Alicante. 

Dacă doriți și puteți să 

întindeți o mână de ajutor, 

va fi cu siguranță bine-primită, 

iar Ionuț va avea o 

nouă șansă la viață. Orice 

donație, oricât de mică, 

este importantă și poate 

salva un suflet de copil! 

Este singura lui dorință, pe 

care a așternut-o pe hârtie, 

într-o dureroasă scrisoare 

către Moș Crăciun... 

*** 

Autor: 

Occidentul Românesc 

Foto: arhiva personală 

Mirela Zăvoianu 

Conturile în care se pot face donații pentru 

Ionuț sunt: 

EURO: 

ZAVOIANU VICTORIA MARIA 

IBAN RO 84CECE BN 01B2EUR 

0536948 BIC CECEROBUXXX 

LEI: 

ZAVOIANU IOAN 

RO 86CECEC 001946328125511

10 DECEMBRIE 

2017 

Comunitate 

„Amprente 

culturale” Ediția I 

un eveniment cultural 

desfășurat cu ocazia 

celebrării Zilei Naționale 

a României în Valencia 

Joi, 23 noiembrie, în 

S alonul de Cristal al primăriei 

din Valencia s-a desfășurat 

evenimentul „Amprente 

culturale”, prima acțiune 

din seria celor organizate 

cu prilejul celebrării Zilei 

Naționale a României în 

Valencia. Cu această ocazie, 

Asociația „Suflet Românesc 

- Alma Rumana”, în strânsă 

colaborare cu Consulatul 

României la Castellón de la 

Plana, Asociația Românilor 

din Valencia (AROVA) și cu 

sprijinul Institutului Limbii 

Române de la București au 

organizat o acțiune de promovare 

a tinerelor talente din 

rândul comunității românești 

din zonă. 

Copiii români care au 

fost implicați în programul 

evenimentului „Amprente 

culturale” sunt elevi care 

urmează cursurile de limba 

română organizate de către 

Institutul Limbii Române 

în școlile spaniole din zonă, 

sau cursurile organizate de 

către asociațiile și bisericile 

românești. La eveniment au 

fost prezenți reprezentanți ai 

autorităților române și spaniole 

din regiune, părinți, 

bunici și prieteni ai copiilor 

participanți la acțiune. Printre 

aceștia, s-au remarcat 

domnul Dragoș Viorel Țigău, 

Ministru Plenipotențiar și 

șeful Consulatului României 

la Castellón de la Plana, 

Joan Ribo, primarul orașului 

Valencia, Ernesto Bonet 

P eiro, Consul Onorific al 

Guatemalei în Valencia, 

dar și alți reprezentanți ai 

autorităților spaniole locale. 

Evenimentul a fost deschis 

cu discursul Luminiței 

Patraș, doctorand în 

Psihologie Organizațională 

la Facultatea de Psihologie 

a Universității din Valencia, 

care a vorbit în numele 

comunității românești, făcând 

o sinteză a actului de la 

1 Decembrie 1918, dar și a 

activităților organizate de-a 

lungul ultimului an de către 

asociațiile românești și alte 

entități din zonă. În continuare 

a luat cuvântul domnul 

consul general, Dragoș 

Viorel Țigău, care, pe lângă 

sublinierea importanței evenimentului, 

a evidențiat faptul 

că reușita unei astfel de 

acțiuni constă în unificarea 

eforturilor organizatorilor. 

Publicul prezent la eveniment 

a fost apoi încântat cu 

interpretările copiilor: Vlad 

Oriel Andronicescu (trompetă), 

Vlad Răzvan Pecheanu 

(tubă), Patricia Sara Ghiurcă 

(poezie), Maria Crina (voce), 

Narcis Pavăl (saxofon), 

Efraim Floruţă (trompetă), 

David Gabriel Meianu 

(poezie), Alex Fabian Ifrim 

(pian), Fernando Damian 

(chitară), Rebeca Ioana 

Albina (poezie), Sabina 

Marţincu (vioară) și Robert 

Simion (vioară). Programul 

a fost completat de către 

superba voce a Adelinei 

Manea, profesor de muzică 

și de două proiecții pe tema: 

„România, dincolo de legendă” 

şi „Mari personalități 

românești”, program finalizat 

cu Imnul Național al 

României, interpretat de către 

Narcis Pavăl (saxofon), 

Efraim Floruţă (trompetă) şi 

Adelina Manea (voce). 

Pe parcursul pauzelor, 

participanții la eveniment 

au avut ocazia să admire o 

mini-expoziție cu produse de 

artizanat, desene și icoane pe 

sticlă realizate de către copiii 

de la cursurile de limba română 

și a Școlii Parohiale Sf. 

Efrem cel Nou din Torrent. 

Organizatorii au dorit și pe 

această cale să mulțumească 

profesoarelor Anca Mariana 

Lovaszi, Ştefania Aurora 

Bonciu, Maria Simona 

Toadere şi Andreea Pop pentru 

pregătirea la nivel înalt 

al copiilor; Darianei Groza, 

coordonator al voluntarilor 

din Escuela Valenciana 

pentru traducerea acțiunii 

publicului spaniol; Parohiei 

Ortodoxe Române Sf. 

Arhangheli Mihail şi Gavriil 

din Valencia, P arohiei 

Ortodoxe Române Sf. 

Efrem cel Nou din Torrent, 

Bisericii Penticostale „ Betel” 

din Museros şi Bisericii 

Adventiste Române din 

Castellón de la Plana, precum 

și tuturor colaboratorilor 

(părinți, bunici şi alţi membri 

ai familiilor) pentru sprijinul 

acordat și pentru buna 

desfășurare a evenimentului. 

Următoarea activitate 

dedicată Zilei Naționale a 

României în Valencia va 

consta într-un FlashMob 

cu tematică populară românească 

(un cântec şi un 

dans popular românesc, 

ediţia a II-a), organizat 

de către asociațiile Suflet 

Românesc - Alma Rumana 

şi AROVA, sâmbătă, 2 decembrie 

2017, începând cu 

orele 16:30, la Torres de 

Serrano ( Valencia). 

***

Sărbători fericite! DECEMBRIE 

2017 11

14 DECEMBRIE 

2017 

Sărbători fericite! 

Să ne-adune bun cu bun, 

Sfânta seară de Crăciun! 

Că-i mai Sfântă decât toate, 

La Mulţi Ani cu sănătate!

„Doamne, să nu pierdem 

„tezaurul” sufletului de român!” 

Cea mai de preț avuție pe 

care o avem în viață ne este 

copilăria care ne împinge spre 

cunoaștere și ne dă încredere 

în viață. Acum, copilăria mi 

se arată ca o prințesă îmbrăcată 

în straie vălurite, translucide… 

Plecând din preajma 

mea cu multă vreme în urmă, 

plutește undeva în văzduh și 

uneori îmi vorbește de locurile 

prin care am trecut… 

Și am plecat din Basarabia 

la Bălgrad (Cetatea Albă), numele 

mai demult al orașului 

Alba Iulia, oraș cu însemnătate 

istorică, situat pe malul 

stâng al râului Mureș, în 

podișul Transilvaniei - zonă 

centrală a țării noastre – vegheat 

de Munții Apuseni și de 

Carpații Meridionali. 

Aici, la Alba Iulia, istoria 

spune că Mihai Viteazul 

și-a făcut intrarea triumfătoare 

la data de 1 noiembrie 

1599, stabilind, tot aici, 

prima capitală vremelnică 

a tuturor românilor. A fost 

domnitor al Țării Românești 

(1593-1601), la care a alipit 

Transilvania, apoi Moldova, 

devenind primul domnitor al 

celor trei țări românești unite. 

Trist și dezgustător este 

că a fost ucis mișelește. În 

„ Istoria românilor prin călători” 

Nicolae Iorga amintește 

de faima lui Mihai Viteazul, 

punând retoric întrebarea 

dacă ar fi fost posibil ca un 

popor să se bată cu oastea 

care avea în mijlocul ei steagul 

dușmanului trimis din 

Constantinopol, „fără dovada 

de energie națională încununată 

de succes și aureolată 

de glorie care e însăși domnia 

lui Mihai Viteazul?” 

Momente decisive ale 

luptei sociale și naționale ale 

poporului român din secolele 

XVIII și XIX au inclus și 

județul Alba; capii răscoalei 

din 1784 – Horia, Cloșca și 

Crișan au fost încarcerați la 

Alba-Iulia, cercetați, duși sub 

strictă pază militară, în celule 

separate: Horea la Poarta 

a III-a a cetății, Cloșca la 

Poarta a IV-a, iar Crișan în 

corpul principal de gardă, o 

clădire care se afla în incinta 

Catedralei Ortodoxe, și apoi 

executați în mod barbar – trași 

pe roată. Răscoala moților a 

fost mai târziu analizată și 

considerată drept una dintre 

cele mai violente mișcări sociale 

din Europa acelei vremi, 

ea marcând intrarea poporului 

nostru în epoca modernă, prin 

trezirea conștiinței naționale. 

Amintirile din Alba Iulia 

sunt multe pentru mine și 

destul de clare. Școala era la 

mare distanță de casa nouă 

în care locuiam, situată dincolo 

de Cetate și dincolo de 

un cimitir al eroilor. În drumurile 

pe care le făceam de 

la școală spre casă întârziam 

voit, oprindu-mă și făcând 

ochii mari la tot ceea ce descopeream. 

Treceam zilnic 

prin una dintre cele patru 

porți ale cetății - poarta a 

III-a. Zidurile cetății aveau 

măreția lor, dar mie, la acea 

vârstă îmi păreau foarte înalte, 

reci, umede și mute. Numi 

vorbeau fiindcă nu știam 

nimic despre ele. Dincolo de 

zidurile cetății erau dealuri 

blânde, șerpuiri și răsuciri de 

drumuri. Mă mai opream și 

priveam de aproape pietrele 

zidului cetății; descopeream 

porozități, priveam mușchiul 

verde catifelat, câte o urmă de 

pasăre sărită dintr-un copac și 

proiectată pe zidul cetății sau 

ivită din zborul spre cer al păsărilor... 

Despre povestea atât 

de impresionantei Cetăți Alba 

Carolina aveam să aflu mult 

mai târziu. 

Zilnic plecam singură spre 

școala care era la distanța de 

peste un kilometru, distanță 

care îmi părea enormă. Pe 

atunci fiecare potecă avea 

mărimea unei străzi, pe care 

pașii mei mărunți și mici o 

străbăteau în continuă căutare 

și uimire. Iernile erau blânde 

în această parte a țării, verile 

călduroase, toamnele lungi. 

Și totuși, de câte ori mă întorceam 

de la școală, întunericul 

parcă mă ajungea din 

urmă. Mă cuprindea o teamă 

că trebuia să trec prin poarta 

cetății de piatră, cu liniștea și 

întunericul ei intens. Eram 

așa de mică și din lumina încă 

existentă a zilei, dintr-o dată 

intram în întunericul și răcoarea 

porții pe care o traversam; 

alteori din lumina puternică a 

soarelui – în umbra zidurilor 

reci… 

Iubeam deschiderea cerului, 

iubeam florile și alergam 

spre o poiană aflată în interiorul 

unei pădurici de la marginea 

orașului, plină de mireasma 

proaspătă a ierburilor; 

un miros sălbatic și pur îmi 

năvălea în nări pe când seara 

se lăsa liniștită și greierii își 

începeau cântul. Acolo găseam 

o floare gingașă care se 

numea „Sângele voinicului” 

(Negritella rumba). Căpșorul 

meu țesuse povestea cu un 

făt-frumos care se luptase cu 

zmeii pentru a scăpa omenirea 

de Rău; Făt- frumos 

fusese rănit, sângele se scursese 

pe câmpul de luptă la 

apusul soarelui, iar a doua 

zi dimineața, flori roșii cu un 

parfum deosebit răsăriseră în 

acel loc și floarea s-a numit 

„Sângele voinicului”. 

Nădăjduiam pe atunci, în 

lungile mele plimbări făcute 

pe câmpul de la marginea 

orașului, să găsesc printre 

flori, un Făt-frumos, așa ca în 

basmele pe care mi le citise 

mama. Mergeam deseori în 

poiana descoperită, culegeam 

flori de câmp și alergam să 

prind fluturi. Floricelele de 

culoare roșu carmin, de departe 

păreau niște picături de 

sânge; găseam maci roșii cu 

petale mătăsoase, romanițe 

albe, albăstrele, gălbioare, 

Opinii DECEMBRIE 

2017 15 

pălăriuțe și mă întrebam cine 

le-a dat o formă atât de frumoasă, 

cine le-a colorat așa 

de diferit și mă bucuram de 

lumina risipită în culorile florilor. 

Mirosul discret al ierbii 

și al florilor de câmp îmi umpleau 

plămânii mici de copil. 

Tata îmi improvizase o 

plasă de prins fluturi, fiindcă 

îi spusesem cât erau de 

frumoși: imaculați, colorați 

în splendide culori diafane, 

valsând în aerul din jurul 

meu. Mă împiedicam de ierburile 

mari urmărind câte un 

fluture, cădeam și râdeam de 

câte ori eram păcălită. Fluturele 

zbura, se oprea pe câte o 

floare sau un fir de iarbă, își 

strângea aripile, apoi le desfăcea 

și relua zborul. Orice 

zbor îmi părea ceva serafic, 

zborul fluturelui mai mult ca 

cel al păsării îmi sugera starea 

angelică, pe care o presupune 

orice imagine suitoare spre 

cer. Urmăream zborul fluturilor 

până la dispariție. Unii 

se așezau cuminți pe câte o 

floare și mă duceam spre ei 

tiptil și parcă mă vedeau și… 

zburau. 

Alergam din nou după ei. 

Mă mai loveam la mâini sau 

la picioare de câte o piatră 

rătăcită printre ierburi, dar 

nu-mi păsa. Voiam să prind 

fluturele! Cel galben zburase, 

urmăream unul albastru, mai 

albastru și mai frumos ca cerul. 

Se întâmpla să-l prind în 

plasă. Gingășia, fragilitatea 

fluturelui prins îmi producea 

totuși o senzație de vinovăție. 

Mâinile mele păreau atât de 

mari față de trupul său, încât 

îl lăsam puțin să se zbată, 

timp în care-i puteam privi 

plăpândul trup, frumoasele 

aripi, apoi îi dădeam drumul. 

Odată curiozitatea m-a 

determinat să-i prind aripile 

între degete. M-am minunat 

văzând praful fin colorat caremi 

rămăsese pe degete, i-am 

dat drumul și am văzut că nu 

mai avea putere să zboare; 

sentimentul de vinovăție, de 

milă mi-a răvășit sufletul. 

De unde să fi știut că acel 

praf care de fapt era constituit 

din mici, foarte mici 

solzișori, pleacă atât de ușor 

de pe acea aripioară care avea 

transparența aerului? Întrebam 

cine i-a colorat așa de 

frumos și auzeam spunândumi-se: 

„Doamne, Doamne!”. 

Și atât! Cine cunoștea pe 

atunci legile fizice ale luminii 

care determinau aceste 

minunate culori? Nu am mai 

repetat încercarea. 

Nu am uitat nici panta 

lină a acelui deal, îmbrăcat 

în mătasea verde a ierbii, pe 

care mă rostogoleam la vale, 

la plecarea spre casă. Cred că 

pe atunci începuseră să apară 

zorii poeziei în sufletul meu 

de copil fiindcă, plecată de pe 

acele meleaguri și dorind întoarcerea, 

mă întrebam dacă 

voi mai găsi floarea mea preferată, 

cu lujerul subțire, înalt, 

în vârful căruia apar florile 

roșu-carmin, care-și deschid 

gurițele, buzele roșii pentru a 

primi un sărut… Frumusețea 

culorii, perfecțiunea formei, 

gingășia siluetei, mirosul 

discret dăruit cu generozitate 

văzduhului și… o parte 

din copilărie rămasă pe acele 

meleaguri! 

Îmi amintesc de o zi în care 

eram cu părinții și un preot ne 

conducea spre Pavilioanele 

Bisericii O rtodoxe din Cetate 

și spre Catedrala Încoronării, 

cunoscută acum și sub numele 

de Catedrala Reîntregirii 

– simbol al unității noastre 

naționale, realizată prin actul 

din 1918, unire după care românii 

au dus un trai bun, viața 

era frumoasă și țara întreagă 

era cuprinsă de o dorință puternică 

de a face ceva pentru 

România lor Mare. Preotul 

ne-a vorbit și noi ascultam în 

tăcere. Eram, îmi amintesc, 

copil ascultător pe atunci, 

interesată de frumoasele 

povești, care se înscriseseră în 

istoria neamului nostru. Poate 

era și meritul preotului care 

explica și le spunea părinților, 

cuvinte pe care tata mai târziu, 

le repetase de multe ori: 

„Doamne, să nu pierdem „tezaurul” 

sufletului de român!” 

Catedrala a fost construită 

în anii 1921-1922, în partea 

de vest a cetății, cu o arhitectură 

inspirată de biserica 

domnească din Târgoviște, 

înscrisă în curentul romantic 

inițiat în arta românească. În 

anul 1922 a avut loc la Alba 

Iulia ceremonia oficială de încoronare 

a regilor României 

Mari, Ferdinand I și Maria, 

moment care a consfințit 

importanța istorică a orașului 

și rolul de capitală istorică. 

Preotul ne-a istorisit cum 

au decurs acele momente în 

curtea bisericii. De cum am 

intrat în Biserică, de o parte 

și de alta am putut vedea portretele 

suveranilor României 

Mari – regele Ferdinand I 

Întregitorul și soția sa, Maria. 

România întregită se realizase 

prin trei momente 

succesive: unirea Basarabiei, 

a Bucovinei, a Transilvaniei 

cu țara mamă. După semnarea 

actelor care oficializau 

Marea Unire, MS Regele 

rostise impresionantul discurs, 

pe care de curând am 

reușit să-l citesc, străbătută 

fiind de fiorul mândriei: 

„Cu inima plină de bucurie 

vă salut, domnii mei, ca pe 

solii frumoasei Transilvanii. 

Fiți binecuvântați în incinta 

acestui palat care trăiește 

și el cel mai mare eveniment 

din istoria modernă a 

R omâniei! Ați adus cu dumneavoastră 

nu numai dorul 

acum împlinit al câtorva milioane 

de suflete, ci și inimile 

lor. La primirea frățească și 

cordială pe care v-am făcuto, 

ați putut simți cum pulsul 

țării-mamă cunoaște același 

ritm cu al dumneavoastră. 

Chiar dacă Unirea tuturor 

românilor reprezintă o necesitate 

istorică, înțeleasă 

de toate inimile patriotice 

de dincoace și de dincolo de 

Carpați, de la Nistru până la 

Tisa, totuși destinul a avut 

nevoie și de instrumentele 

lui: oameni care au ținut sus 

steagul idealului național și 

i-au insufl at poporului spiritul 

românesc, i-au întărit 

voința, i-au oțelit brațul, 

pentru ca, în ciuda tuturor 

vijeliilor epocii, corăbioara 

românității să ajungă la 

țărmul dorit. Astăzi, când în 

fața noastră se afl ă realizat 

mărețul edifi ciu al unității 

naționale – edifi ciu pe care 

l-a început Mihai Viteazul 

– , eu îmi dau tributul de 

recunoștință tuturor celor 

care, pretutindeni unde se 

aud cuvinte românești, șiau 

pus în serviciul idealului 

național sufl etul lor și forța 

lor…”. 

Și au trecut o sută de 

ani. LA MULȚI ANI, 

ROMÂNIA! 

*** 

(Fragmente din cartea 

„ Popasurile vieții”, ed. 2014) 

Autor: Vavila Popovici 

( Carolina de Nord/USA)

16 DECEMBRIE 

2017 

„România – 100 rădăcini 

și o privire către viitor” 

Concurs cu premii 

în dolari americani, 

pentru copiii români 

din diaspora 

La inițiativa președintelui 

„Authentic Society for 

Language and Romanian 

Culture, Chicago – SUA”, 

Alina Cumpan, un amplu 

eveniment dedicat copiilor 

români din diaspora va fi 

organizat cu prilejul aniversării 

a 100 de ani de la 

Marea Unire, sub numele 

„ România – 100 rădăcini 

și o privire către viitor”. 

Proiectul se va defășura 

sub patronajul Consulatului 

General al României la 

Chicago, cu susținerea 

Excelenței Sale, Consulul 

General Tiberiu Trifan și 

este susținut de Institutul 

“Eudoxiu Hurmuzachi” 

pentru românii de pretutindeni, 

prin directorul general 

Nicolae Brînzea. 

Proiectul include cinci 

etape cu activități specifice 

și este destinat copiilor cu 

vârste cuprinse între 5 și 14 

ani care s-au născut sau au 

Concurs 

crescut în afara hotarelor 

României. Cele cinci etape 

se întind pe intervalul de 

timp 26 octombrie 2017 – 

1 iunie 2018. Provocarea 

adresată celor mici este să 

realizeze imagini, desene, 

colaje sau picturi prin 

care să prezinte România 

așa cum au cunoscut-o 

ei în cadrul familiei și al 

comunității, lucrări în care 

să surprindă elemente de 

identitate națională românească 

raportate la limbă, 

cultură, obiceiuri, tradiții 

etc. Toate lucrările înscrise 

trebuie să fie originale. Proiectul 

se adresează copiilor 

români din diaspora de pretutindeni 

– Europa, America 

de Nord, America de Sud, 

Africa, Asia, Australia. 

Materialele trimise vor fi 

analizate de un juriu complex, 

care le va selecta pe 

acelea ce vor apărea în albumul 

colectiv de artă vizuală 

al proiectului. Lucrările 

se vor posta doar online, 

pe pagina de Facebook a 

evenimentului: România - 

100 Rădăcini (https://www. 

facebook.com/România-100- 

Rădăcini-1478410465539503), 

de către părinții copiilor, în 

format foto JPG; fiecare 

lucrare trebuie să fie identificată 

prin consemnarea 

de către unul dintre părinții 

copilului a prenumelui acestuia, 

vârsta și orașul (această 

informație de identificare 

trebuie să fie poziționată în 

cadrul imaginii, în colțul din 

dreapta jos, după modelul: 

Mihai, 5 ani – Chicago). 

În limita posibilităților oferite 

prin colaborarea cu partenerii 

locali, se vor organiza 

expoziții cu lucrările copiilor 

în jurul datei de 24 ianuarie. 

Ulterior, din februarie până în 

mai, coordonatorii de proiect 

se vor ocupa de realizarea și 

publicarea albumului colectiv 

de artă vizuală „România – 

100 rădăcini și o privire către 

viitor”, în care vor fi incluse 

100 de lucrări. Albumul se va 

publica în 500 de exemplare, 

la editura „Create Space” din 

SUA. 

Fiecare copil cu lucrare 

selectată și prezentată în album 

va primi un exemplar 

al acestuia. Trei lucrări vor 

fi premiate, la 1 iunie 2018, 

cu 300 de dolari – locul întâi, 

200 de dolari – locul 

al doilea și 100 de dolari 

– locul al treilea, plus diplomele 

aferente. 

Mai multe informații despre 

proiect, precum și date 

de contact, puteți obține accesând 

pagina de Facebook 

a acestuia: România - 100 

Rădăcini (https://www. 

facebook.com/România-100- 

Rădăcini-1478410465539503) 

Coordonatori de proiect: 

• Europa: Iuniana Daniela 

Popescu, blogger, coordonator 

regional CNCRI 

Coordinamento N azionale 

Cittadini Romeni in 

Italia; date de contact: 

iunianadanielapopescu@ 

gmail.com 

• America de Sud și 

America de Nord: Alina 

Cumpan, poet, președintele 

Authentic Society for 

Language and Romanian 

Culture; date de contact: 

alinacumpan@yahoo.com 

• Australia: Daniel 

Ioniță, scriitor, traducător, 

preșendintele Australian- 

Romanian Academy for 

Culture; 

• Asia: Casiana Pascariu, 

profesor univeristar 

Maricopa Community 

Colleges și American 

Univeristy of Emirates, fondator 

Casiana Connection. 

Echipa redacțională 

a publicației Occidentul 

Românesc urează tuturor 

participanților la concurs, 

mult succes! 

„România – 100 rădăcini și o privire către viitor” 

Concurs dedicat copiilor români din 

diaspora cu prilejul aniversării a 100 

de ani de la Marea Unire

Pagina copiilor DECEMBRIE 

2017 17 

Cartea cu multe pisici 

de Letiţia Coza 

Pentru cei mai mititei, 

Ce sunt ascuțiți la minte, 

Un atelier pe cinste: 

Sunt un mic programator 

De jocuri pe calculator. 

Emoția este mare 

Când I-Ti-Ka iată – apare 

Silabisind melodios 

Și-i invită să stea jos. 

Apoi, la un semn discret, 

Sala se umple încet 

De mini-roboți; pe rând 

Și-i aleg cei mici; curând 

Minunate jocuri noi 

Sunt programate de pisoi! 

Cele mai reușite sunt 

Răspândite pe Pământ, 

Ba chiar unul ca la carte 

A ajuns până pe... Marte!” 

Orășelul PiSiFicat 

„Cui i-ar fi trecut prin gând 

Că anu-acesta pe Pământ 

Va apărea cu-adevărat 

Un oraș PiSiFicat?! 

Să intrăm în orășel! 

Ce de lume! Fel de fel 

De reclame colorate 

Te îmbie cu de toate – 

Produse specializate – 

Crude, semipreparate, 

Și fripturi, și cârnăciori – 

Cadouri de sărbători! 

Altele îți dau fiori! 

Iată Cozile Zbârlite – 

Pentru Pisici Plictisite! 

S-a făcut îndată coadă – 

Multe mâțe vor să vadă 

Ce-i acela tele-vis; 

De la ghișeul deschis 

Ele primesc ochelari, 

Își doresc senzații tari 

Și intră pe-o scurtătură 

Într-o cameră obscură, 

Cu ferestrele închise: 

Un generator de vise. 

Când ies, au – de bună seamă – 

Coada mai zbârlită ca-n reclamă! 

Nu se știe ce-au visat, 

Dar grozav s-au speriat... 

Încerc s-o descos acum 

Pe una oprită-n drum: 

« Ce-ai visat, frumoasa mea, 

De te-ai speriat așa? » 

« O roată mare... de caș! 

Eu credeam că-i de haleală, 

Și, când colo, păcăleală! 

Că un mouse uriaș 

A apărut și îndată 

N-a rămas nimic din roată!... 

Eu strigam halal de tine! 

El s-a luat după mine... 

În vis se făcea că-s trează 

Și, cum mă credeam mai brează, 

Am privit în urma mea – 

M-a-mpins poate piaza rea – 

Ce să văd? Cu look schimbat, 

Un buldog înfometat! 

Ochelarii-am aruncat, 

Ca din pușcă-am alergat, 

Coșmarul s-a terminat!... 

Voi bea, ca să mă refac, 

Lapte cald, cu mult caimac... » 

Și pisica păcălită, 

Cu coada încă zbârlită, 

Lapte dulce savurează, 

Toarce-ncet și... dormitează; 

Cine știe ce visează?! 

(...) 

Doi ochi luminoși veghează 

E I-Ti-Ka – Roboțica! 

A pregătit cu temei 

Când a terminat lectura, 

Mika a sărit cu gura: 

„Totuși, n-ai exagerat? 

Jocu-acela ca la carte 

A ajuns până pe... Marte?!” 

Foarte bine-ai remarcat: 

Unui text SF savoarea 

I-o dă chiar exagerarea! 

I-Ti-Ka Roboțica 

Literatură 

SF 

Încercuiește titlul cărții pe care ai 

ales-o dintre cele patru. 

Mika Blu SF citește 

Și așa te sfătuiește: 

„Poți să faci un lucru bun 

Rugându-l pe Moș Crăciun 

Să-ți aducă o carte-n dar; 

Spre-a nu căuta-n zadar 

I-Ti-Ka, alăturat, 

Patru mostre-a așezat. 

Citește-le titlul bine! 

Alegerea-ți aparține.”

18 DECEMBRIE 

2017 

Interviu cu Simona 

Botezan – jurnalist și expert 

imobiliar, Florida, SUA 

O viață reclădită pe alt 

continent, într-o lume cu 

valori, ambiții și mentalitate 

diferite față de vechiul continent 

european. Despre cât 

este de dificil să te reinventezi 

în Lumea Nouă și cum 

s-au schimbat pașii emigrării 

pe tărâmul făgăduinței am 

discutat cu Simona Botezan, 

româncă din Sighișoara, 

acum rezident american. În 

România, Simona s-a pregătit 

să devină inginer, în știința 

materialelor, dar în SUA a 

activat mulți ani ca jurnalist 

pentru publicații ale diasporei 

și s-a specializat în domeniul 

imobiliar. Simona Botezan 

este nominalizată pentru premiile 

de excelență acordate în 

cadrul celei de-a doua ediții 

a campaniei Occidentul 

Românesc ”Noi susținem 

excelența!” 


Cum ai ajuns să te stabilești 

în SUA, de ce această alegere 

și care au fost pașii relocării 

acolo? 

Simona Botezan: Soțul 

meu a venit în SUA cu un 

contract de muncă și pregătire 

profesională, în 2001. 

După un an, s-a întors în 

România, unde ar fi trebuit 

să aplice ceea ce a învățat 

în SUA. Nu i s-a dat ocazia, 

deoarece patronii români au 

altă viziune despre afaceri. 

Așa că în 2004, când el a 

primit o nouă ofertă de muncă 

pe o viză „dual intention” 

(muncă și imigrare), am decis 

că e mai bine în SUA pentru 

cariera lui. Compania a demarat 

procesul de obținere a 

rezidenței permanente pentru 

el în 2007. Iar avocații care 

s-au ocupat de cazul nostru 

m-au sfătuit să vin și eu aici 

pentru a obține statut LPR 

în același timp cu soțul meu, 

pentru că așa era mai rapid și 

mai ieftin. Eu aveam o firmă 

în țară, pe care am lăsat-o în 

grija unor colegi și am venit 

cu gândul să stau maxim 6 

luni, până la finalizarea dosarului 

nostru. Am ajuns în 

aprilie 2008, cu o viză de dependent 

fără drept de muncă 

și cu promisiunea că voi 

primi cartea verde până la 

sfârșitul anului. Dar în septembrie 

a început criza financiară, 

iar lucrurile au luat o 

altă întorsătură. Condițiile 

categoriei de imigrare în care 

ne încadram s-au modificat, 

nu mai puteam pleca din SUA 

și am pierdut firma din țară. 

Piața imobiliară s-a prăbușit 

în toamna aceea, așa că am 

decis să cumpărăm o casă 

în Virginia și ne-am înscris 

fetița la școală, în clasa a 

II-a. Rezidența permanentă 

am primit-o abia după 5 ani 

și jumătate, adică în septembrie 

2013, iar costurile noastre 

cu vizele și cartea verde 

au depășit $30.000. Acum 

așteptăm să devenim eligibili 

pentru cetățenie. La fi nalul 

anului viitor vom putea depune 

dosarul pentru asta. 

Între timp au trecut zece ani, 

viața noastră s-a schimbat. 

Fetița este acum în clasa a 

XI-a la liceu și, în paralel, 

este studentă la aeronautică 

la Embry Riddle University. 


Ce a fost mai dificil pentru 

tine (și pentru voi) în acest 

parcurs, al stabilirii în SUA? 

Simona Botezan: Totul 

a fost greu – adaptarea la o 

cultură diferită, relațiile interumane, 

stilul de viață, echivalarea 

studiilor, obținerea 

unui serviciu bun, abrevierile 

și jargoanele locale, 

conceptul de „relaționare și 

referințe”, asigurările medicale, 

construirea unui „istoric 

de credibilitate” etc. Integrarea 

în societatea americană 

presupune un efort continuu 

de cercetare, înțelegere 

și adaptare. Chiar și acum, 

după 10 ani, învăț lucruri noi 

zi de zi și constat diferențe de 

percepție și de principiu între 

Lumea Veche și Lumea 

Nouă. Perioada de procesare 

a actelor, nesiguranța zilei de 

mâine, incertitudinea generată 

de sistemul de imigrare 

american, modifi cările frecvente 

ale regulilor în timpul 

procesării actelor, toate au 

fost greu de suportat. 


Cum ați luat decizia de a vă 

muta în Florida, după mai 

mulți ani în Virginia? 

Simona Botezan: Soțul 

meu a locuit 11 ani în zona 

metropolitană Washington, 

D.C. Eu și fiica noastră 

am stat 9 ani și jumătate în 

V irginia. Soțul s-a relocat 

în Florida în martie 2017, 

pe o funcție de middle management, 

care-i era inaccesibilă 

în D.C. Aici are un 

salariu mult mai mare decât 

salariile noastre cumulate din 

Virginia, iar interesul fetei 

pentru aviație și aeronautică 

a inclinat balanța spre relocare. 

Am venit pentru doi ani, 

până termină ea liceul, apoi 

vom vedea dacă vom rămâne 

în Florida sau vom pleca 

înapoi în D.C. În octombrie 

2016, fiica noastră a câștigat 

o bursă „99’s Womens in 

Aviation” și a început școala 

de pilotaj în Maryland. Căutând 

opțiuni pentru a studia 

științele aerului și spațiului, 

am găsit instituția Embry 

Riddle University (ERU), 

una dintre cele mai renumite 

din lume în acest domeniu. 

Liceul la care am înscris-o 

în Florida i-a oferit șansa 

de a se înscrie în paralel și 

la ERU, din acest an școlar, 

chiar dacă ea mai are încă 

doi ani de liceu. Acum suntem 

în plin proces de aprobare 

cu FBI, pentru că este 

cetățean străin, are nevoie 

de derogări pentru a-și completa 

orele de zbor și pentru 

a obține licențele necesare. 

Între timp, a câștigat și 

două concursuri statale de 

Orienteering NJROTC (Navy 

Junior Reserve Officers 

Training Corps), este campioana 

statului Florida și a 

primit recomandări pentru 

Naval School Academy. În 

aprilie 2018, împreună cu 

alte patru colege pasionate 

de aeromodele și rachete, 

va participa la concursul 

național de „rocket science” 

cu un prototip. Americanii 

obișnuiesc să spună „it’s not 

rocket science” („nu e știința 

rachetelor”, într-o traducere 

brută, cu sensul de „nu este 

chiar așa de complicat” – 

n.r.). Ei bine, pentru noi este 

rocket science, la propriu! 

Așa că eu am renunțat la 

serviciul meu din Virginia, 

mi-am dat casa în chirie și 

am venit în Florida pentru 

familia mea, dar si pentru 

vremea de aici. Mi-a plăcut 

mereu zona aceasta, ca turist 

– plajele și peisajele din 

Golful Mexic sunt superbe! 


Cum ați trăit recentul uragan 

Irma din Florida, 

ce impact are o astfel de 

experiență asupra unor oameni 

care nu sunt obișnuiți 

cu asemenea fenomene meteo? 

Simona Botezan: Din 

păcate, sezonul uraganelor 

vine „la pachet” cu clima 

subtropicală atât de frumoasă. 

Un optimist spunea să-ți 

faci limonadă dacă viața îți 

dă lămâi! Așa că noi am primit 

o vacanță neprevăzută de 

la Irma și ne-am dus în vizită 

la prietenii din Virginia. Zona 

Tampa Bay nu a fost lovită de 

un uragan major timp de 92 

de ani, chiar am avut ghinionul 

să ne mutăm aici exact 

anul acesta... Și în Virginia 

am prins trei uragane – 

S andy, Irene și Arthur; 8 din 

10 ierni au fost grele, cu ger 

aspru, zăpadă multă și Garda 

Națională mobilizată de două 

Interviu 

„Integrarea în societatea americană presupune un 

ori. Totuși, Irma a fost o 

experiență extremă. N-aș vrea 

să mai trec prin așa ceva, deși 

avem asigurări și am fi recuperat 

din pierderi. Locuim la 

o jumătate de milă de apă, 

pe o peninsulă inundabilă în 

caz de furtună de categoria 4 

sau 5. Inițial ne-am pregătit 

de uragan, dar situația s-a 

înrăutățit și am primit ordin 

de evacuare. Se anunța vânt 

de 145MPH, care ar fi putut 

să ne inunde, să ne lase fără 

geamuri, fără acoperiș și 

fără curent. N-am vrut să ne 

riscăm viața. Trecuse abia o 

lună de la relocare! Nu a fost 

ușor, pentru că toată lumea 

pleca și transporturile au fost 

îngreunate, dar am reușit să 

ajungem în Carolina de Nord 

și a doua zi în Virginia, unde 

am stat o săptămână. Când 

ne-am întors în Florida, am 

găsit casa întreagă! Nu am 

fost inundați, nu am pierdut 

nimic. Nu aveam curent, nu 

funcționau cititoarele de carduri 

la magazine; erau cozi 

mari la benzină; totul se vindea 

doar pe cash; nu erau 

alimente sufi ciente... M-am 

simțit ca în România comunistă! 

Am mai dormit două 

nopți la un hotel din zonă, 

până a revenit curentul, am 

curățat curtea și, după câteva 

zile, lucrurile au revenit la 

normal. ¬ 


Profesiile pentru care v-ați 

pregătit în România sunt 

cele pe care le practicați 

în SUA ori a fost nevoie să 

schimbați domeniile de activitate 

acolo? 

Simona Botezan: Suntem 

ingineri. Soțul a absolvit 

Universitatea Tehnică din 

Cluj, Electronică Aplicată 

și Telecomunicații. Eu am 

studiat Știința și Ingineria 

Materialelor la Universitatea 

Babeș-Bolyai. Soțul a lucrat 

tot timpul în domeniul lui. A 

făcut tot ce se putea în ramură 

- proiectare, estimare, management 

de proiect, sisteme 

electrice și electronice pentru 

spitale, proiecte guvernamentale 

și militare. Eu am făcut 

voluntariat în presa diasporei 

în perioada în care n-am 

avut drept de muncă, pentru 

că aveam voie să prestez 

doar munci pe care un american 

nu ar fi putut să le facă. 

Voluntariatul este considerat 

experiență profesională, în 

SUA, se trece în CV. Era important 

să lucrez, dar fără să 

încalc legea, pentru că altfel 

nu mai primeam rezidența 

permanentă. Așa am ajuns 

director executiv la Miorița 

USA și vice-președinte AJRP. 

Am fost acreditată ca jurnalist 

la NATO, Congres, 

D epartamentul de Stat, 

Inaugurarea Prezidențială 

etc. Am participat la Summitul 

NATO de la Chicago, la 

conferințe de presă ale d-nei 

Hillary Clinton, evenimente 

ale Ambasadei României 

din D.C. și multe altele. Am 

colaborat cu 20 de publicații 

din diaspora, presă scrisă, 

posturi de radio și televiziune 

și am câștigat premii ca jurnalist. 

A fost o experiență extraordinară! 

După ce am primit 

statut LPR m-am dus la 

școală, mi-am luat o licență 

în domeniul imobiliar. Am lucrat 

în contabilitate - Account 

Receivable, Medical Billing 

la spital, deci am făcut mereu 

altceva. În domeniul meu este 

foarte greu de pătruns ca imigrant. 

Ofertele de muncă în 

D.C. erau exclusiv în cercetare 

aerospațială, pentru guvern 

și armată. Aceste poziții 

necesită cetățenie americană 

și aprobări din partea organismelor 

de securitate SUA. 

La acest nivel, astfel de aprobări 

sunt posibile doar pentru 

americanii născuți în SUA de 

trei generații. În producție, 

unde ar fi fost acces mai ușor, 

nu era nimic pentru că nu 

sunt fabrici în zonă, iar liniile 

tehnologice americane, în 

general, au luat de mulți ani 

calea outsourcing-ului în India 

și China. Între timp, s-au 

strâns 10 ani în care n-am 

făcut experiență în domeniu, 

așa că ar trebui să mă înscriu 

la un masterat sau doctorat 

ca să pot reveni la specialitatea 

mea. Și, oricum, n-am 

nicio șansă să obțin aprobarea 

de nivel înalt despre care 

spuneam, deci nu merită efortul. 

Acum am o ofertă de office 

engineer în construcții și o 

propunere de asociere pentru 

investiții imobiliare.


Îmi spuneai că s-au schimbat 

mult lucrurile pentru 

cei care doresc să emigreze 

acum în SUA. Ai putea să ne 

oferi mai multe detalii? 

Simona Botezan: Este un 

subiect greu de sintetizat în câteva 

rânduri. Legea imigrării 

a suferit modificări majore de 

la sfârșitul secolului al XIXlea, 

când au ajuns în SUA primii 

transilvăneni din generația 

„mia și banii de drum”. De-a 

lungul timpului, reformele 

au restricționat tot mai mult 

imigrarea. Când străbunicul 

soțului meu, Ilarie Botezan, a 

ajuns pe Ellis Island în 1906, 

nu i-a cerut nimeni viză, engleză 

cursiv, top secret clearance, 

studii echivalate la 

WES, background check sau 

zeci de mii de dolari pentru 

vize și rezidență. A venit, a 

lucrat, s-a întors în România 

și a cumpărat pământ, pe care 

i l-au luat comuniștii... dar 

asta este altă poveste! Nu mai 

sunt nici vremurile de după al 

Doilea Război Mondial, când 

nea Mitică Sinu (un sibian 

care a venit în SUA în 1948) a 

primit cadou de la patronul lui 

din California un hotel, pentru 

modul exemplar în care și-a 

îndeplinit sarcinile de serviciu. 

Oameni ca Tiberiu Cunia 

– profesor la Universitatea 

Yale și Syracusse în anii ‚ 60, 

fără a avea doctorat – astăzi 

mai există doar în cartea de 

istorie. De-a lungul timpului, 

obținerea actelor s-a complicat, 

cerințele s-au înăsprit, iar 

la unele categorii de imigrare 

timpii de așteptare au devenit 

ridicoli, peste 20 de ani. Practic, 

poți să locuiești în SUA 

toată viața, să ieși la pensie 

sau să mori fără să primești 

drept de muncă, rezidență 

permanentă sau cetățenie. 

Iar fără acte ești în zona gri, 

într-un fel de sclavie modernă, 

riști zi de zi arestarea și 

deportarea, muncești ce poți, 

pe bani puțini, doar pentru a 

supraviețui. După atentatele 

de la 11 septembrie 2001 

s-au introdus multe măsuri de 

securitate în domeniile strategice, 

de interes național... 

cu rost sau fără rost! Suprareglementarea 

profesiilor a 

limitat tot mai mult accesul 

imigranților în domeniile bine 

plătite (doctori, asistente, ingineri, 

arhitecți, manageri). 

Singura excepție a momentului 

este în IT, unde se fac niște 

concesii pentru că este cererea 

mare pe piața muncii. Dar nici 

acolo nu e ușor de pătruns, din 

cauza legislației stufoase și a 

mafiei asiatice, care a monopolizat 

vizele de muncă. India 

și China profită de outsourcing 

și își transferă rudele de la sucursala 

X din Asia direct la 

headquarter în SUA. În sănătate 

este plin de asistente filipineze, 

farmaciștii sunt cel mai 

adesea thailandezi. Stațiile 

Peco Exxon sunt, de regulă, 

francize indiene. Pizza Hut e 

terenul de joacă al pakistanezilor. 

Firmele mici de zugrăvit, 

curățenie sau tuns iarba sunt 

monopol hispanic. Deși este 

neofi cială în SUA, spaniola 

se vorbește peste tot și se cere 

frecvent pentru pozițiile care 

presupun relații cu publicul. 


Există o comunitate românească 

în orașul (zona) 

unde locuiți (sau unde 

ați locuit)? Dacă da, care 

sunt activitățile acestei 

comunități? 

Simona Botezan: În 

D.C. este o comunitate mică, 

de câteva sute de oameni 

împrăștiați în patru state (VA, 

DC, MD și WV), dar țin legătura 

între ei, sunt foarte uniți 

și organizează mereu evenimente. 

Cel mai adesea, românii 

se întâlnesc la festivalurile 

și picnicurile organizate de 

bisericile românești, la spectacole 

cu artiști din țară sau 

la evenimente organizate de 

A mbasada României. Mai 

sunt nunți, botezuri, mese de 

Revelion etc. În Florida sunt 

nou-venită, nu prea cunosc 

oamenii și activitățile. Din estimările 

ambasadei, sunt cam 

35.000 de români în Florida, 

dar majoritatea locuiesc în 

suburbiile orașelor Miami și 

Jacksonville. În Tampa Bay 

am întâlnit puțini români. 

Este o biserică românească în 

St. Pete și un grup de doamne 

minunate, care se întâlnesc 

lunar la cineva acasă, prin 

rotație, iar de 2-3 ori pe an 

organizează câte un picnic românesc 

într-un parc din zonă. 


Care sunt aspectele care îți 

plac cel mai mult la patria 

adoptivă? 

Simona Botezan: Îmi 

plac libertatea de expresie, 

curățenia, naționalismul lor – 

respectul pe care-l au față de 

țară și de înaintași, militari 

și veterani. Îmi place expresia 

lor „sky is the limit” - încrederea, 

optimismul cu care 

abordează orice problemă. 

Și mentalitatea de învingători, 

convingerea lor că orice 

este posibil dacă ai puterea 

să crezi și dacă investești suficient 

timp și efort pentru a-ți 

pune în practică ideea. 


Care este imaginea emigranților 

români printre americani? 

Vorbim de o societate 

despre care se spune mereu că 

este construită din emigranți, 

așadar... este ușor, este greu să 

te integrezi acolo? 

Simona Botezan: În general, 

românii sunt apreciați 

în SUA, ca profesioniști, pentru 

cultura generală și pentru 

atitudinea față de muncă. Nu 

avem problemele de imagine 

din Europa. Dar, ca toți 

imigranții din Estul Europei, 

avem mult de muncit pentru 

a câștiga respectul vesticilor. 

Trebuie să fim mult mai buni 

și să muncim cât trei nativi, 

ca să primim recunoașterea 

pe care un american o are din 

start în țara lui, doar pentru că 

noi suntem din fostul bloc socialist. 

Americanii din nord-est 

sunt mai reci decât starea vremii, 

dar sunt profesioniști, ai 

cu cine discuta, ai ce să înveți 

de la ei. În sud oamenii sunt 

mai deschiși, mai prietenoși, 

dar calitatea vieții și profesionalismul 

lasă de dorit. Mi s-a 

întâmplat să fiu discriminată, 

deși sunt o mulțime de legi anti 

discriminare aici. Am găsit 

mereu argumente și am reușit 

să trec peste ideile preconcepute. 

Totuși, este greu să-ți faci 

prieteni americani adevărați, 

așa cum înțeleg eu prietenia. 

Relațiile interumane mi se 

par destul de superficiale aici, 

chiar dacă-ți zâmbesc toți, 

vorbesc frumos și auzi de zece 

ori pe zi „Hi, how are you?”, 

cu greu treci pragul unui american 

sau depășești discuțiile 

sterile despre problemele de 

serviciu și starea vremii. Cineva 

mi-a spus, când eram 

nou-venită în SUA, că în țara 

aceasta „florile nu au miros, 

copacii nu rodesc, iar oamenii 

nu au suflet”. Am întâlnit acest 

gen de oameni; din fericire, nu 

sunt majoritari. 


Chiar și acum, multă lume 

vede America drept tărâmul 

făgăduinței. Cum se simte 

realitatea, din perspectiva ta, 

după mulți ani acolo? 

Simona Botezan: America 

este țara tuturor posibilităților, 

dar nu neapărat pozitive! 

Pământul făgăduinței oferă 

oportunități doar celor capabili 

să rezoneze cu spiritul 

american. Abilitățile de lider 

sunt absolut necesare și 

foarte apreciate. Este o lume 

fascinantă, complet diferită 

de România noastră, iar visul 

american este un concept pe 

care nu poți să-l înțelegi decât 

dacă-l experimentezi personal. 

Greșeala pe care o fac mulți 

nou-veniți este că își imaginează 

că odată ce au pășit 

pe pământul făgăduinței totul 

Interviu DECEMBRIE 

2017 19 

efort continuu de cercetare, înțelegere și adaptare” 

s-a rezolvat, succesul le este 

garantat, iar americanii se 

grăbesc să-i primească pe toți 

cu brațele deschise. În realitate, 

în SUA nimic nu este ușor. 

Americanii de succes, nativi 

sau imigranți, sunt oameni cu 

spirit antreprenorial, cu resurse 

mentale sau materiale deosebite, 

cu un curaj aproape nebunesc 

de a încerca și pentru a 

suta oară după ce au eșuat de 

99 de ori. Am înțeles cu greu 

acest stil de viață, deși am lucrat 

cu corporatiști americani 

și în România. Au o putere fantastică 

de a-și planifica succesul, 

de a-și trasa și urmări 

obiectivele. Sunt educați să fie 

persistenți și perseverenți, să 

trăiască într-o competiție continuă 

cu ei înșiși și cu cei din 

jur. Și sunt convinși că pot să 

realizeze absolut orice, dacă 

muncesc suficient, învață din 

propriile greșeli și nu se dau 

bătuți niciodată. 


Cum stai cu dorul de casă? 

Ce anume simți mai tare că 

îți lipsește? 

Simona Botezan: Îmi lipsesc 

familia, oamenii și locurile 

de care mă leagă amintiri 

din copilărie. Pentru prima 

generație de imigranți e mai 

complicat. Suntem legați de 

trecut cu fire invizibile, avem 

rădăcini în România, iar sărbătorile 

nu sunt nicăieri ca 

acasă, alături de cei dragi, în 

Transilvania. Dorul este un 

sentiment pe care l-am reprimat 

adesea și nu-mi permit 

să-l las să mă domine, pentru 

că mă distrage de la obiective 

și ceea ce contează aici – integrarea, 

performanța, viitorul 

meu și al familiei. În perioada 

în care așteptam actele 

cea mai mare teamă a fost că 

mi-aș putea pierde părinții și 

n-am să ajung nici măcar sămi 

iau rămas bun de la ei. M-a 

ferit Dumnezeu, dar am destui 

prieteni care n-au putut să 

meargă la nunta unui frate sau 

nu și-au putut conduce părinții 

pe ultimul drum. Este un preț 

uriaș, un sacrificiu pe care nu-l 

înțeleg decât imigranții care 

au trecut prin situații extreme 

și au rămas marcați pe viață. 


Dacă ai avea posibilitatea 

să schimbi măcar trei lucruri 

la România (să zicem 

că ai o baghetă magică la 

dispoziție), care ar fi acestea 

și de ce? E o întrebare 

prezentă în majoritatea interviurilor 

noastre realizate 

cu invitați români rezidenți 

în străinătate. 

Simona Botezan: Clasa 

politică aș schimba-o, 

pentru că este centrată pe 

interesul personal, nu pe interesul 

național. Le-aș tăia 

indemnizațiile și aș transforma 

posturile de parlamentari 

în voluntariat pentru binele 

națiunii. Ei sunt principalii 

vinovați de starea națiunii și 

de exodul masiv de după 1990. 

Aș schimba infrastructura, vitală 

pentru turism și pentru 

transportul internațional al 

mărfurilor. Aș schimba atitudinea 

oamenilor, felul în care 

promovează România. Am 

convingerea că s-ar putea trăi 

foarte bine în România din turism 

și agricultură, dacă s-ar 

promova mai eficient. Sunt 

multe țări și state din federația 

americană care trăiesc așa, de 

pildă Grecia sau Florida. Noi 

am fost Grânarul Europei, 

Micul Paris, avem obiective 

turistice la fi ecare 50 - 100 

km, suntem țara cu cele mai 

importante resurse de metale 

rare din Europa. Ce ne oprește 

să fi m ce am fost odată, ba 

chiar mai mult? 

*** 

A consemnat: Camelia Jula 

Fotografii: arhiva personală 

Simona Botezan

20 DECEMBRIE 

2017 

Zăpadă, soare și vin fiert: 

la schi în stațiunea Straja, 

din Masivul Vâlcan 

Anotimpul rece, oricât 

ne-ar părea de dușmănos, are 

frumusețea lui: ninsorile ca-n 

povești, sporturile de sezon 

(schiul, săniuța, patinajul), 

acrobațiile pe pârtii, vinul 

fiert băut la o cabană montană, 

alături de prieteni buni; 

gerul care mușcă din obraji, 

dar care nu mai lasă virușii să 

ne atace, stratul de zăpadă în 

care ni se afundă picioarele 

până la genunchi, gheața pe 

care patinăm liberi până ne 

îngheață vârful nasului. 

Odată cu luna decembrie, 

drumurile ni se îndreaptă către 

stațiunile montane unde ne 

putem bucura de toate aceste 

„tratații” cu care ne îmbie 

iarna. Astfel că ajungem în 

Straja, stațiune din Masivul 

Hoinar prin România 

Vâlcan, ce aparține administrativ 

de orașul Lupeni din 

județul Hunedoara. Aflată la 

altitudinea de 1445 de metri, 

Straja are de toate: pârtii de 

schi, închiriere de echipamente 

sportive, telescaun, 

teleschi, cabane, restaurante, 

pensiuni, discotecă, mâncare 

bună și câteva obiective de 

vizitat. Accesul se face din 

Lupeni, pe un drum asfaltat 

lung de opt kilometri ori cu 

telegondola. 

Datorită așezării pe versantul 

nordic, stațiunea beneficiază 

de zăpadă timp de 

mai multe luni din an – de 

regulă, începând din noiembrie 

și până în aprilie. Există 

și tunuri de zăpadă care 

intervin dacă nu este suficientă 

cantitatea naturală de 

precipitații; sunt și pârtii pe 

care se folosește numai zăpadă 

artificială. Dispunerea 

pârtiilor face ca pe acestea se 

poate schia chiar și în condiții 

meteo mai dificile. În total, 

pârtiile din Straja oferă 26 de 

kilometri de domeniu schiabil. 

Peste 200 de cabane, case 

de vacanță, pensiuni și vile 

formează oferta de cazare din 

stațiune, dintre acestea aproape 

40 fiind omologate cu 1, 2 

și 3 stele. 

Chiar de Ziua Națională 

a României din acest an, un 

nou telescaun (al treilea din 

zona de agrement) a fost inaugurat 

în stațiune. Acesta va 

funcționa pe distanță de un kilometru, 

servind nu mai puțin 

de trei pârtii. În Straja sunt 

amenajate 12 pârtii, fiecare 

fiind echipată cu teleschi, iar 

cinci dintre ele au și instalație 

nocturnă. Întreținerea lor se 

face în permanență cu utilaje 

de bătătorit zăpada pentru a 

le menține în cele mai bune 

condiții de utilizare. Cea mai 

lungă pârtie este Pârtia S traja, 

care are 8,1 kilometri. În 

stațiune există în permanență 

un detașament al Jandarmeriei 

Montane și un serviciu public 

Salvamont, care asigură 

ordinea, protecția și acordarea 

primului ajutor în caz de accidente. 

Deși a fost declarată stațiune 

abia în anul 2002 (fiind, 

astfel, una din așezările „tinere” 

de acest tip din România), 

Straja este extrem de căutată. 

Cabanele sunt rezervate și cu 

câte jumătate de an în avans, 

în special pentru perioada 

sărbătorilor de iarnă. Locul 

a devenit una dintre cele mai 

importante atracții turistice 

de iarnă din vestul României. 

Stațiunea are multe de oferit 

și vara: excursii pe poteci de 

munte, relaxare în aer curat, 

peisaje spectaculoase. Dar 

iubitorii de schi se înghesuie 

aici de îndată ce camerele video 

ce monitorizează pârtiile 

arată că s-a așternut zăpadă 

suficientă. 

Prima datare a localității 

Lupeni vine din urmă cu 

350 de ani. În acele timpuri, 

ocupația de bază a localnicilor 

era creșterea animalelor. 

Odată cu descoperirea zăcămintelor 

de cărbune, în secolul 

al XIX-lea, zona a fost 

intens colonizată și orașul 

Lupeni a devenit un puternic 

centru industrial carbonifer al 

României. Mineritul a ajuns 

să fie ocupația de bază. Aici se 

află cea mai mare mină subterană 

din sud-estul Europei, 

Exploatarea Minieră Lupeni. 

Din păcate, dificultățile întâmpinate 

de domeniul minier 

din România a făcut ca 

tot mai puțini mineri să aibă 

locuri de muncă, în vreme ce 

numărul șomerilor a crescut 

simțitor. Regiunea a devenit 

mai săracă, iar investițiile – în 

afara celor puține și private 

din domeniul turismului – 

sunt ca inexistente. 

În stațiunea Straja există 

un schit ridicat în memoria 

celor 800 de soldați ce au murit 

în acești munți în timpul 

unei bătălii din Primul Război 

Mondial. Unii dintre aceștia 

sunt înmormântați chiar în 

cimitirul eroilor din Lupeni. 

Schitul poartă numele 

Sfinților Constantin și Elena 

și este un obiectiv turistic vizitat 

de toți cei care ajung în 

stațiune. Nu departe de schit 

se află Crucea Eroilor, ridicată 

pe munte din același motiv. 

Monumentul are 18 metri 

înălțime și 9 metri lățime. Intrarea 

în schit se face printrun 

tunel artificial lung de 57 

de metri; pe pereții săi sunt 

dispuse icoane ale sfinților 

din calendarul creștin – ortodox, 

după zi și lună. 

Stațiunea este locul ideal 

pentru a petrece un weekend 

de iarnă, dar trei zile 

s-ar putea să nu fie suficiente 

pentru a vă bucura de 

tot ce are de oferit. Ideal ar 

fi să vă alocați măcar o săptămână 

de vacanță. Pentru a 

sărbători noul an în această 

stațiune montană este bine 

să vă rezervați o cabană 

sau locuri la pensiune încă 

din vară; la acest moment, 

cu siguranță nu mai sunt 

locuri! Dar poate vă notați 

destinația pentru anul viitor. 

Până atunci, Hoinarul 

prin România vă dorește 

Sărbători Minunate și La 

Mulți Ani! 

*** 

Autor: Camelia Jula 

Fotografii: Complex 

Montana / skistraja.ro

Mirajul Crăciunului 

Crăciun DECEMBRIE 

2017 21 

Sărbătorile de iarnă - îndeosebi 

cele de Crăciun - sunt 

adevărate sărbători de suflet. 

Amintirile copilăriei ce ne revin 

puternic în minte și suflet, 

zăpezile bogate și prevestitoare 

de rod îmbelșugat, colindele și 

clinchetele de clopoței, mirosul 

proaspăt de brad, dar și de 

cozonaci, nerăbdarea așteptării 

darurilor sub pomul de iarnă, 

toate creează în sânul familiei 

o atmosferă de basm, de liniște 

sufletească și de iubire. 

Atmosfera de Crăciun ne 

aduce bucurie și ne amintește 

cu precădere de anii copilăriei, 

de emoția așteptării împodobirii 

bradului, de clipa la care 

visăm să-l întâlnim pe Moș 

Crăciun. 

Dincolo de faptul că este 

una dintre cele mai importante 

sărbători creștine, Crăciunul 

e așteptat cu mare entuziasm 

de toată lumea, indiferent de 

vârstă, uneori chiar și de religie. 

Sigur te gândești cu drag 

la cadourile lui Moș Crăciun, 

la colinde, la mirosul de brad 

și la vâscul din pragul ușii. 

Și, cu siguranță, experiențele 

personale au încărcat astfel de 

clipe magice cu semnificații 

proprii. Dar mai mult decât 

atât, tradițiile legate de C răciun 

aduc simboluri naturale vechi 

de sute de ani. Șosete tricotate, 

crenguțe de brad și de vâsc, 

globulețe, fundițe, ghirlande 

colorate, oameni de zăpadă, 

steluțe și fulgi, toate te vor 

ajuta să intri în atmosfera de 

sărbătoare. 

Bradul deține rolul principal 

în perioada Crăciunului. 

Împodobitul acestuia este cel 

mai îndrăgit obicei de sărbători, 

datorită simbolurilor care 

i se asociază: iubire (pentru că 

este împodobit de întreaga familie), 

bucurie și fericire (pentru 

că sub el sunt puse cadourile), 

magie (se spune că Moș 

Crăciun nu vine în casele unde 

nu e brad), viață, trăinicie și 

sănătate (pentru că este mereu 

verde, chiar și când afară e zăpadă). 

Practic, bradul a devenit 

centrul sărbătorilor de iarnă! 

Mulți brazi de Crăciun au 

o steluță în vârf. Se spune că 

stelele ne conduc spre locuri 

speciale, iar pe vremuri multe 

dintre constelații, de exemplu, 

Ursa Mare și Ursa Mică erau 

venerate ca divinități. Evreii 

din vechime foloseau steaua 

în șase colțuri a lui David ca 

simbol religios, iar steaua de 

Crăciun în cinci colțuri ne 

amintește de steaua apărută 

deasupra Betleem-ului la 

nașterea Pruncului. În multe 

culturi, stelele sunt semne ale 

norocului și ale realizării unor 

țeluri mărețe. 

Agățarea coronițelor de ușa 

casei este un obicei originar 

din Europa, unde, de Crăciun, 

porțile se decorau cu ramuri 

veșnic verzi, pentru a invita în 

casă spiritele pădurii. Există 

crezul că aceste spirite ar aduce 

sănătate și noroc. Oamenii 

încă își mai împodobesc casele 

cu coronițe de brad și de laur, 

ca mod de a-și întâmpina prietenii 

și rudele. Forma circulară 

a coroniței simbolizează natura 

veșnică a dragostei. 

Cine nu a auzit de simpaticii 

reni care trag sania 

Moșului? Ei sunt nouă la 

număr și au nume amuzante: 

Dasher, Dancer, Donner, 

Vixen, Comet, Cupid, Prancer, 

Blitzen şi R udolf. Povestea 

cunoscută a renului cu nasul 

roșu, Rudolf, cel care luminează 

drumul pentru sania 

plină cu daruri a lui Moș 

Crăciun, face ca aceste personaje 

să fie și mai simpatice. 

Și pentru că sunt animale 

specifice zonelor reci, renii se 

potrivesc de minune în decorurile 

de iarnă și de sărbători. 

În plus, ei poartă clopoței care 

aduc veselie, anunțând celor 

care le aud clinchetul că au 

sosit cadourile. 

Obiceiul ciorapilor de 

Crăciun provine dintr-o legendă 

despre un nobil care 

și-a risipit necugetat averea, 

lăsându-și fetele fără zestre. 

Sfântul Nicolae a auzit despre 

această situație și a venit pe 

ascuns la locuința fetelor. El a 

aruncat trei pungi cu monede 

de aur prin hornul casei, care 

au căzut în ciorapii fetelor, 

atârnați la uscat lângă șemineu. 

În secolul al XVIII-lea, 

copiii din Olanda își lăsau 

saboții lângă vatră, sperând că 

Sinterklaas le va aduce daruri. 

Mai târziu, pantofiorii de lemn 

s-au transformat în șosețele, iar 

Sinterklaas a devenit pentru 

englezi, Santa Claus. Astăzi, 

multă lume încă folosește 

ciorăpelul de Crăciun, în care 

pune mici daruri pentru copii 

şi cei dragi. 

Se crede că vâscul a fost 

utilizat dintotdeauna pentru a 

sărbători sosirea iernii. Această 

plantă veșnic verde era folosită 

pentru decorarea locuinței, 

se credea că posedă puteri 

tămăduitoare speciale, vindecând 

orice, de la infertilitatea 

femeilor până la otrăviri. Scandinavii 

vedeau vâscul ca pe o 

plantă a păcii şi a armoniei, 

asociindu-l cu Frigga, zeița 

dragostei. Obiceiul sărutului 

sub vâsc provine din credința 

că acest gest sub un lăstar 

al plantei aduce armonie şi 

înțelegere şi face ca să crească 

iubirea în cuplu. 

Aprinderea lumânărilor 

în perioada Crăciunului este 

o tradiție veche ce reprezintă 

nașterea lui Iisus şi reînnoirea 

vieții, puritate, speranță, găsirea 

drumului bun în viață. 

Se crede că Martin Luther, 

reformatorul protestant, a fost 

primul care a aprins lumânările 

din bradul de Crăciun. Venind 

acasă într-o seară de decembrie 

întunecată, în apropierea 

Crăciunului, acesta a fost uimit 

de frumusețea luminilor 

care străluceau printre ramurile 

unui brăduț din fața casei 

sale. Luther a împodobit apoi 

bradul de Crăciun din casa sa 

cu lumânări. 

Colindele sunt o parte 

importantă a spiritului 

Crăciunului. Grupuri de copii, 

fete şi băieți, merg din casă în 

casă să colinde, toată ziua de 

Ajun. Se spune că e bine să 

primești colindători, pentru 

că urarea lor aduce noroc, iar 

dacă nu primești colindul vei 

fi urmărit de ghinion. După ce 

colindătorii termină de cântat, 

gazda îi invită în casă şi le oferă 

mere, nuci, dulciuri şi colaci. 

Nucul simbolizează belșugul şi 

longevitatea, iar merele semnifică 

bunăstare şi bogăţie. 

A consemnat: Ilinca Fodor 

Fotografii: free images 

shutter stock

22 DECEMBRIE 

2017 

Corina Simionescu Hudgens 

Medic terapeut – Norwich/ Anglia 

După sărbătorile 

Crăciunului, în care aproape 

toți facem exces culinar, 

consumând grăsimi, prăjeli, 

dulciuri, băuturi acidulate 

și alcool, este necesară o 

curățare a organismului, ca 

să fim în formă de Revelion. 

Starea de oboseală nejustificată, 

nivelul scăzut de energie, 

stările depresive, anxietatea, 

nervozitatea, lipsa puterii de 

concentrare, depozitele albicioase 

pe limbă, pofta de 

dulciuri, de alimente prăjite 

și condimentate indică nevoia 

unei detoxificări. 

Este nevoie să eliminăm 

din alimentație produsele care 

ne alterează sănătatea și să le 

înlocuim cu acelea care ne 

conferă energie, ne curăță sângele 

de toxine, pielea de acnee 

și, în general, ne conferă o stare 

de bine. Nu trebuie să uităm 

că dulciurile tradiționale, 

prin conținutul de zahăr, mai 

ales alb, rafinat, cresc pofta 

de mâncare, în ciuda falsei 

impresii de sațietate pe care 

ne-o dau. 

Desigur, minunile nu se 

întâmplă peste noapte, dar 

reducând porțiile de mâncare, 

Terapia verde 

Cum ne îngrijim sănătatea 

după sărbătorile de iarnă 

bând un pahar cu apă înainte 

de masă (reduce poftă de 

mâncare), consumând mai 

multe legume și fructe și făcând 

mișcare vom fi din nou 

în formă până la Revelion, 

când ne așteaptă, din nou, 

meșe îmbelșugate. 

Dacă avem obiceiul să 

luăm trei mese pe zi, poate 

n-ar strica să transformăm 

una dintre ele într-un galop de 

sănătate cu câteva legume la 

grătar, peste care stoarcem o 

lămâie și tăiem verdeață. Să 

nu uităm nici de ardeiul iute 

care accelerează metabolismul, 

topește grăsimile și scade 

tensiunea arterială Chiar dacă 

este iarnă, nu lăsați să treacă 

nici măcar o zi fără a consum 

cel puțin un litru de apă. În 

plus, este bine să renunțați la 

sucurile acidulate din comerț, 

chiar și la cele prezentate ca 

fiind naturale. Storcând, acasă, 

fructe și legume, deosebit de 

eficiente sucuri fiind cele din 

măr, morcov, sfeclă roșie, dar 

și din citrice, veți obține multiple 

beneficii pentru sănătate 

și frumusețe. 

Grepfrutul, spre exemplu, 

detoxifică ficatul, prin eliminarea 

toxinelor, și la curățarea 

mucusului de pe plămâni, 

pentru o mai bună respirație, 

dar stimulează și digestia, 

prin diverse procese enzimatice. 

Rodiile conțin vitaminele 

A, C, B, K, care protejează 

sistemul imunitar de răceli și 

infecții, ajutând totodată organismul 

să elimine mai eficient 

toxinele și chimicalele pe care 

le-a acumulat, curățând eficient 

rinichii și ficatul. 

Nelipsit din dieta zilnică 

trebuie să fie mărul. Nu degeaba 

se spune „cu un măr 

pe zi, doctorul departe îl ții”. 

Acest fruct este plin de fibre 

solubile care reduc problemele 

intestinale, hemoroizii și unele 

tipuri de cancer. Ajută la controlul 

nivelului de insulină, eliberând, 

încet, zahărul în sânge. 

Curăță și detoxifică, elimină 

metalele grele din organism. 

Pectina din mere contribuie la 

reducerea colesterolului, prin 

diminuarea secreției de insulină. 

Cercetătorii au descoperit 

că 5 mere pe săptămână reduc 

semnificativ riscul afecțiunilor 

respiratorii precum astmul. 

Medicina chineză ne spune că 

merele întăresc inima, lubrifiază 

plămânii, cresc fluidele 

corpului și scad producția de 

mucus. 

Ne-am făcut, probabil, un 

tabiet din a savura cafeaua 

de dimineață, dar nu ar strica, 

măcar pentru câteva zile, 

să o înlocuim cu ceaiuri din 

plante. Pe lângă faptul că pot 

fi la fel de savuroase, acestea 

ajută la curățarea ficatului și a 

rinichilor, ajutând organismul 

să metabolizeze mai bine și să 

ne recăpătăm energia de care 

avem nevoie. 

Ceaiul de urzică, spre 

exemplu, nu numai că detoxifică 

organismul, însă îl și 

mineralizează și vitaminizează. 

Extern, este foarte eficient 

pentru a ne curăță pielea și 

pentru stoparea căderii părului, 

eliminând totodată mătreața. 

Urzicile conțin substanțe de 

natură proteică și glucidică, 

un număr incredibil de aminoacizi, 

vitaminele B2, K și 

C, polivitamina A, acid pentatonic, 

betacaroten, săruri de 

calciu, fier, siliciu, magneziu, 

potasiu, cetone, steroli și multe 

altele în cantități mai mici. 

Ceaiul verde este recunoscut 

pentru proprietățile sale 

detoxificante și diuretice, dar 

are și proprietatea de a stimula 

arderea depozitelor de grăsime. 

Ceaiul de gălbenele curăță 

ficatul, acest organ complex 

care îndeplinește peste 500 

de funcții în corp. Se prepară 

dintr-un litru de apa clocotită 

și 40 g de flori de gălbenele. 

Se recomandă trei căni de ceai 

pe zi, cu douăzeci de minute 

înainte de mesele principale. 

Pentru a obține rezultate, 

tratamentul trebuie să dureze 

între două și trei săptămâni, 

deci, îl vom continua și după 

Revelion. 

Mișcarea este, în această 

perioadă, obligatorie, dacă 

vrem să ne simțim bine și 

să ne distrăm cum se cuvine 

la trecerea dintre ani. Dacă 

mușchii nu sunt folosiți o perioada 

mai lungă de timp, zonele 

pe care capilarele ar trebui 

să le irige cu sânge pentru a le 

hrăni, a le oxigena și a le detoxifica, 

se atrofiază. Sportul 

ajută la eliberarea unor hormoni 

și substanțe care inhibă 

procesele de îmbătrânire. 

O plimbare de o jumătate 

de oră pe zi, dacă se poate 

după fiecare masă copioasă, 

este o veste bună nu doar 

pentru colăceii de grăsime, ci 

și pentru creier. Aerul curat 

ajută rețelele neurale, ne scapă 

de agitație, irascibilitate, 

anxietate și depresie. Totodată, 

exercițiile de yoga, pilates, 

masaj și mișcarea regulată 

elimină toxinele din corp prin 

intermediul transpirației. 

Chiar dacă nouă, ca adulți, 

ne este greu să ne mobilizăm, 

să ne schimbăm regimul nesănătos 

de viață, poate putem 

măcar să ne ferim copiii de 

aceeași greșeală. Deși copiii, 

mai ales cei mici, își imită 

prinții, ei vor înțelege, dacă li 

se repetă destul de des „tu să 

nu faci ca mine” și mai ales 

dacă li se arată consecințele 

sedentarismului, că este benefică 

mișcarea. În plus, copiii 

pot învăța că alimentele nu 

sunt un scop în viață, ci un 

mijloc, iar fructele și legumele 

îi fac mai deștepți. Ca să ne 

creadă, le putem arăta pe internet 

exemple de persoane grav 

bolnave deoarece au ignorat 

cel mai frumos dar pe care 

l-au primit, viața. 

Un somn de calitate ajută, 

de asemenea, la detoxificarea 

organismului, eliminarea 

stresului, o mai bună putere 

de concentrare.

Mica publicitate DECEMBRIE 

2017 23 

Important pentru cititori! 

• Vă rugăm să verificaţi textul 

anunţului şi numărul de telefon 

înainte de a fi trimis spre publicare 

redacţiei noastre! 

• Publicaţia Occidentul Românesc 

nu îşi asumă răspunderea pentru 

numerele de telefon greşite 

sau conţinutul anunţurilor de la 

mica publicitate! 

MUNCĂ - OFERTE 

Dacă dorești să lucrezi ca internă 

în Las Rozas (Madrid), ai 

experiență în îngrijirea copiilor și 

întreținerea unei case (curățenie, 

călcat rufe, bucătărie spaniolă), 

dacă ai rezidență în Spania și 

carnet de conducere, poți suna la 

telefon: 609 102 653. 

Avem nevoie de o internă cu 

experiență și rezidență în Spania, 

pentru a avea grijă de două persoane 

în vârstă, în Madrid. Solicităm 

referințe. Telefon: 610 910 

520. 

Căutăm internă cu experiență 

pentru a avea grijă de un domn în 

vârstă în Teruel. Se solicită bune 

referințe. Telefon: 665 268 625, 

665 268 625. 

MUNCĂ - CERERI 

Bărbat serios, punctual și harnic, 

caut de muncă în domeniul 

construcțiilor și al reformelor. 

Telefon: 642 072 927. 

Doamnă, din comunitatea 

Madrid, caut de muncă ca și ajutor 

de bucătar, pentru un restaurant 

cu bucătărie românească. Am 

multă experienţă în domeniu. Telefon: 

642 124 140. 

Laborator de cofetărie din comunitatea Madrid caută cofetar 

specialist, cu experiență în tehnica modernă de decorare a torturilor 

personalizate pentru ocazii speciale (torturi aniversări, 

torturi pentru copii, torturi basme & animații, torturi nunți și 

botezuri). Cei interesați pot suna la telefon: 642 963 280. 

Caut de muncă ca şofer categoria 

B: distribuitor, taxi, transport 

persoane etc. Oriunde în 

Europa. Multă experienţă. Mobil: 

606 750 991. 

Doamnă seriosă 46 de ani cu 

expierență în serviciul domestic, 

caut loc de muncă ca şi externă 

în comunitatea Madrid. Disponibilitate 

imediată. Telefon: 642 

087 102. 

Caut de muncă ca și i nternă 

în Comunitatea Madrid. Am 

experiență și bune recomandări. 

Telefon: 632 547 527. 

Doamnă 43 de ani, curată, 

gospodină, caut de muncă în 

Comunitatea Madrid, ca externă, 

în curățenie, îngrijit copii sau 

persoane în vârstă, sau în domeniul 

confecțiilor. Am experiență 

și referințe foarte bune. Telefon: 

625 736 494. 

Doamnă serioasă, cu experiență 

în domeniul curățeniei, caut 

de muncă ca și externă, cu ora, în 

Coslada sau zone apropiate. Telefon: 

642 859 842. 

Tânăr, 24 de ani, caut de muncă 

în comunitatea Madrid, ca 

șofer sau peón în construcții. Sunt 

serios și disponibil. Telefon: 642 

364 613. 

Domn, 48 de ani, serios, corect 

și responsabil, foarte bun șofer, 

fără obligații și cu disponibilitate 

maximă, caut de muncă în toată 

Spania în domeniile în care am 

experiență: zidărie, electricitate, 

mecanică auto, grădinărit sau îngrijit 

persoane în vârstă. Telefon: 

602 568 457. 

Tânăr, 35 de ani, posesor permis 

conducere categoria B de 

16 ani, caut de muncă în orice 

domeniu, în zona Alicante și împrejurimi. 

Mă puteți contacta la 

numărul de telefon: 642 482 379. 

ÎNCHIRIERI 

Caut să închiriez cameră cu 

baie individuală, (cameră de matrimoniu) 

și cel mult încă două 

persoane în apartament/casă, în 

zona Madrid. Ofer 300 euro/lună, 

cu toate utilitățile incluse și internet. 

Contact: florentinapopa97@ 

yahoo.com 

Închiriez cameră pentru o persoană, 

în Madrid, zona Moncloa. 

Preț avantajos. Telefon: 637 993 

720 sau 642 340 275. 

VÂNZĂRI 

Vând casă la țară, în județul 

Buzău. Renovată, stil vechi, rustic, 

baie, fântână în curte, hidrofor, 

fosă septică, 2.500 mp curte, drum 

de 6 km neasfaltat. Zonă de deal/ 

munte superbă, liniștită, la 50 km 

de oraș. Preț 21.000 € negociabil. 

Mai multe informații, la telefon: 

678 804 997. 

Vând în Botoșani, strada 

Popauți nr.104, casă construită 

în 2013, compusă din 6 camere, 

două bucătarii, două băi, garaj, 

beci, p+m, 270mp, grădină cu 

pomi în suprafață de 1.305 mp. 

Casa este la roșu, parterul este locuibil, 

baia și bucătăria mobilate. 

Relații la telefon: 0034/666 299 

144 sau 0040 771 905 144. 

Vând apartament la cheie, în 

Ploiești, cu 3 camere, centrală 

proprie, utilat cu mobilă nouă. 

Preț informativ: 50.000€. Detalii 

suplimentare la telefon: 0034/642 

925 210 (Spania); 0040/772 929 

916 (România). 

Vând teren intravilan pentru 

construcții în zona de vile, sat 

Frățești, județul Giurgiu, la 50 km 

de București și 10 km de Giurgiu, 

cu suprafața totală de 1.012 mp. 

Preț negociabil: 13.500 €. Terenul 

se poate vinde și parcela, fiecare 

parcelă având 506 metri pătrați, 

preț 7.000 € ușor negociabil. Mai 

multe relații la telefon: 663 385 

792. Pentru cei interesați, pot trimit 

poze cu terenul, pe WhatsApp. 

Vând casă în Botoşani, construită 

în 2013, compusă din şase 

camere, două bucătării, două băi, 

garaj, beci, cămară, netencuită pe 

afară, parterul locuibil. Acoperişul 

este din tablă lindab austriacă, 

termopane. Telefon: 0034/666 299 

144. 

Casă de vânzare în Bistriţa, 

regim de înălţime P+M cu anexă, 

finalizată recent. Preţ: 50.000 €. 

Suprafaţă utilă 168 mp. La parter: 

sufragerie, bucătărie, baie, hol. 

La mansardă: trei camere, baie, 

dressing. Exterior finisat, interior 

semifinisat. Utilităţi: apă, canal, 

curent. Mai multe informații la 

telefon: 0040/744 662 564, sau e- 

mail: amotalisc@yahoo.ro 

Vând 600 mp teren construcții 

case utilat cu apă, gaz, curent la 

130 m, în Stupini, județul Brașov, 

Str. Nicovalei. Se vinde și în doua 

rate pe perioada unui an, prin 

contract notarial. Exclus agenții 

si intermediari. Preț: 15.000€. 

Relații la email: panalucian77@ 

gmail.com sau la telefon 0034/ 

642 686 552. 

MATRIMONIALE 

Mă numesc Ady, am 43 de ani, 

și aș dori să cunosc o doamnă din 

Comunitatea Madrid pentru o 

relație serioasă. Ofer și cer, multă 

seriozitate. Telefon: 672 567 545. 

Bărbat, 40 de ani, 1,80 m, 

nefumător, simpatic, singur, fără 

obligații, cu calități și defecte, în 

căutarea sufletului pereche, doresc 

să cunosc o doamnă pentru o 

relație serioasă, care să mă completeze, 

să fim împreună și la bine 

și la greu pentru a străbate drumul 

vieții. Aștept răspuns la adresa de 

email: 30nickname@gmail.com 

Tânăr de 38 de ani, fără 

obligații, aș dori să cunosc o fată 

pentru prietenie, eventual căsătorie. 

Telefon: 664 523 528. 

Bărbat, 40 de ani, din 

Barcelona, caut o doamnă de 

vârstă apropiată, pentru o relație 

serioasă. Telefon: 676 272 617. 

Doamnă, 59 de ani, divorțată, 

160/58, fără obligații, din 

C omunitatea Madrid, doresc să 

cunosc un domn de vârstă apropiată, 

pentru prietenie/căsătorie. 

Telefon: 603 842 980. 

Domn, 48 de ani, doresc să 

cunosc o doamnă până în 45 

de ani, din comunitatea Madrid 

pentru o relație serioasă/căsătorie. 

Aventurierele să se abțină! 

Telefon: 642 502 842. 

Anunţurile de mică publicitate sunt 

GRATUITE! 

E-mail: redactia@ 

occidentul-romanesc.com 

Telefon: 643 015 676 - DIGI 

(de luni până vineri: 09:00 –18:00)

Occidentul romanesc nr 82

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?