CĂLĂTORIE PRIN LUMEA BASMELOR

Devreme, în dimineaţa următoarei zile, primarul a mers în piaţa de dedesubtul statuii, însoţit
de consilierii oraşului. A ridicat ochii în sus, şi a exclamat:
― Vai de mine! Ce rău arată Prinţul fericit!
― Ce rău arată Prinţul fericit! au strigat consilierii oraşului, care erau mereu de acord cu
el, şi au continuat să se uite la statuie.
― Rubinul a căzut de pe mânerul săbiei lui, ochii i-au dispărut, şi nu mai are nici un pic de
aur pe el, a remarcat primarul. De fapt, arată niţel mai bine decât un cerşetor!
― Puţin mai bine ca un cerşetor, au consimţit consilierii oraşului.
― Iar la picioarele lui este o rândunică moartă, a continuat primarul. Trebuie să dăm o lege
care să interzică acestor păsări să moară acolo. Secretarul primarului şi-a notat repede această
idee. După aceea, au dat jos de pe soclu statuia Prinţului fericit.
― De vreme ce nu mai este frumoasă, nu ne mai e de nici un folos, a declarat profesorul de
artă de la universitate. Apoi au topit statuia într-un cuptor, iar primarul a întrunit pe fabricanţii
oraşului pentru a hotărî ce se va face cu metalul rămas.
―Trebuie să facem o altă statuie, desigur, a zis el şi va fi chiar statuia mea.
― Ba statuia mea, a spus fiecare dintre consilierii oraşului şi au început să se certe ca chiorii.
Ultima dată când am auzit de ei, nu terminaseră încă cu cearta.
― Ce lucru ciudat! a spus şeful muncitorilor de la turnătorie. Această inimă de plumb crăpată
nu s-a topit în cuptor. Trebuie să o aruncăm de aici. Aşa că au azvârlit-o peste o grămadă de
gunoi unde se găsea şi trupul mort al rândunicii.
― Adu-mi cele mai valoroase două lucruri din oraş, i-a poruncit Dumnezeu unuia din
îngerii săi, iar îngerul i-a adus inima de plumb şi pasărea moartă.
― Ai făcut o alegere cum nu se poate mai potrivită, i-a zis Dumnezeu, pentru că micuţa
pasăre va cânta pentru totdeuna în a mea grădină a paradisului, iar Prinţul Fericit mă va slăvi
mereu în oraşul meu de aur.
« 88 »