Perspective Stiincifice

MATEMATICA ȘI ȘTIINȚA
Matematica în țările islamice
Matematica a înflorit și în țările islamice,
în Iran și Siria, mai ales. Începând cu secolul al XIlea,
Adelard din Bath, un preot benedictin englez,
va aduce în Europa știința greacă integrată cu cea
islamică, mărturisind că cel mai important lucru pe
care l-a învățat cât a stat în țările arabe a fost să se
lase ghidat de rațiune. Tot el este cel care traduce în
limba engleză opera lui Euclid (matematician al
antichității grecești, unul dintre fondatorii
matematicii ca știința), cu titlul “Geometrica”.
Progresele majore în dezvoltarea matematicii
în Europa încep din secolul al XVI-lea, cu
Luca Pacioli (matematician și călugăr italian),
Gerolamo Cardano (personalitate multilaterală
renascentistă, matematician, filozof, astrolog,
medic, inventator, contemporan și prieten cu
Leonardo da Vinci), Niccolo Tartaglia (care a adus
contribuții esențiale în studiul algebrei) etc. Despre
acesta din urmă se spune ca își câștiga existenta
predând matematica și participând la diferite
concursuri.
Copernicus și Galileo Galilei au revoluționat
diferitele aplicații ale matematicii, prin
studiile lor legate de dezvoltarea universului. In
secolul al XVII-lea, John Napier si Henry Briggs
extind studiul matematicii odată cu inventarea
logaritmilor. Bonaventura Cavalieri începe să
folosească diferite calcule infinitezimale, iar
Descartes aduce metodele de calcul algebrice în
studiul geometriei.
Progresele științelor matematice
Progresul științelor matematice continuă
cu Fermat și Pascal, care încep studiul
probabilităților, calcul care va deveni de o vitală
importanță în secolul al XVII-lea. Isaac Newton
implementează calculele matematice în cercetarea
naturii, lucrările sale
conținând un număr extrem de
mare de descoperiri care
vizează interacțiunea dintre
m a t e m a t i c ă , f i z i c ă ș i
astronomie, teoria gravitației și
a luminii, făcând trecerea către
secolul al XVIII-lea.
Unul dintre cei mai
importanți matematicieni ai
secolului al XVIII-lea este
Leonard Euler, care inventează
două noi domenii –
calculul variațiilor și geometria
d i f e r e n ț i a l ă , c o n t i n u â n d
cercetările începute de Fermat.
Către finalul secolului al
XVIII-lea, Lagrange începe studiul unei teorii a
funcțiilor și a mecanicii. Tot în această perioadă
devin vizibile și studiile lui Laplace și ale lui Monge
și Carnot, în ceea ce privește geometria sintetică.
În secolul al XIX-lea, germanul Johann
Carl Friedrich Gauss, considerat, de către majoritatea
istoricilor, unul dintre cei mai importanți
matematicieni ai tuturor timpurilor, studiază teoria
reciprocității și a congruențelor, lucrările sale ducând
la o adevărata revoluție în abordarea astronomiei și a
magnetismului. Contemporanii i-au recunoscut
valoarea, numindu-l, fără reținere, “prințul
matematicienilor”.
Epoca modernă a științelor matematice a
cunoscut o dinamică extraordinară, imposibil de
cuprins într-o prezentare, fie ea chiar și numai
statistică sau sintetică. Aplicațiile matematicii s-au
extins în toate domeniile. Prin calcule (confirmate
ulterior de realitate) s-au descoperit noi planete, s-a
explicat originea sistemului solar, s-au fundamentat
principiile electricității, ale magnetismului, ale
mecanicii fluidelor, rezistenta materialelor etc.
Domeniul informaticii, ca matematică aplicată, este
o zona de explorare, care, cel puțin la momentul
actual, pare inepuizabilă.
Importanța matematicii vine din însăși
definiția sa, aceasta fiind o știință, care se ocupă cu
studierea tiparelor și a structurilor abstracte, apelând
la analiza logică, la deducție și calcul.
prof. Marius Crăciun
44