Familia împlinită -- Un vis ce poate deveni realitate - Ellen G. White

bucuroși cu perechea sfântă. Păsările cerului aduceau într-una slavă
Creatorului, prin cântecele lor vesele și pline de naturalețe. În
nevinovăția lor fericită, animalele se jucau pașnic pe lângă Adam și
Eva, supunându-se cuvântului lor. Adam era în plinătatea bărbăției,
cea mai nobilă lucrare a Creatorului.
Nicio umbră nu se interpunea între ei și Creatorul lor. Ei Îl
cunoșteau pe Dumnezeu ca fiind Părintele lor binefăcător și, în toate
lucrurile, voința lor se conforma voinței lui Dumnezeu. Iar
caracterul lui Dumnezeu era reflectat în caracterul lui Adam. Slava
Sa se vedea în toate lucrurile din natură.
Munca a fost lăsată pentru fericirea omului -- Dumnezeu
iubește frumosul. O dovadă de netăgăduit a acestui fapt o constituie
lucrarea mâinilor Sale. El a sădit pentru primii noștri părinți o
grădină frumoasă, în Eden. A făcut să crească din pământ pomi
falnici, care aduceau roade și împodobeau decorul. Flori frumoase,
de o rară delicatețe, de toate culorile și nuanțele, parfumau aerul....
Era planul lui Dumnezeu ca omul să-și găsească fericirea având
grijă de lucrurile pe care El le crease și ca nevoile lui de hrană să fie
satisfăcute de fructele pomilor din grădină.
Lui Adam i-a fost dată ocupația de a avea grijă de grădină.
Creatorul știa că Adam nu putea fi fericit fără o ocupație.
Frumusețea grădinii îl încânta, însă acest lucru nu era îndeajuns.
Avea nevoie de muncă, pentru a-și pune la lucru părțile minunat
întocmite ale corpului său. Dacă fericirea ar fi constat în a nu face
nimic, omul, în starea sa de sfântă inocență, ar fi rămas fără
7