Romanii din Timoc

42.364 de români şi 17.810 vlahi. Partea cea mai interesantă a
lucrurilor este, insă, că la o întrebare suplimentară, privitoare la
limba maternă. se obţine un rezultat complet ditCrit. 71.540 de
persoane recenzate au răspuns că limba lor maternă este v{u.\'ki;
printre acestea, alături de cei care s-au autodetinit v/ahi, s-au
numărat 53.721 de sârbi şi 42 de români 1 • Indirect, dttlt:lc rcccnsământului
oferă dimensiunile trecute ale acestei conHHlităti şi
semnalează că o mare parte a celor care provin din iiunilii de
vl'-ahi sau din familii mixte cu unul dintre membri vlah. a
renunţat la a-şi mai declara identitatea vlahă. Într-o proportie
covârşitoare, convertirea se face în favoarea identităţii sârhcşti.
Cazurile în care vorbitorii graiului din Timoc îşi asumă identitatea
românească, doar 42. sunt foarte puţine, însă nu de neglijat.
După părerea mea. aceste declaraţii au valoare simbolică şi
notifică recunoaşterea, măcar de către o parte restrânsă dintre
membrii comunităţii, a confuziilor pe care dete1111inarea etnică
de v/ah le provoacă.
Foarte recent, la recensământul din 2002, num!l.rul
vlahilor înregistraţi în Serbia devenise de 40.054 (adică de 0,53%
din populaţie), depăşindu-1 pe cel al românilor, doar 34.576
(0,46%). Desigur că, privit comparativ cu datele din 1991, s-ar
părea că numărul vlahilor s-a dublat. Cum ideea unei atari
creşteri numerice concrete este greu de crezut, cifrele trebuie
interpretate în sensul ameliorării imaginii de sine a membrilor
acestei comunităţi.
De când?
Dacă cercetările de natură geografică şi demografică au,
totuşi, suficiente repere clare, în ceea ce priveşte istoria
românilor din Timoc lucrurile erau la 1913- şi, din păcate, au
rămas aşa şi până în prezent - obscure. Caracterizând în mod
foarte general situaţia cunoaşterii pe acest teren, George Vâlsan
1
Datele au fost preluate direct de la Institutul de Statistică din Beograd.
XII