Romanii din Timoc

ROMÂNII DIN DREAPTA DUNĂRII
in cunoştinţa noastră şi în cunoştinţa internaţională
Românii din dreapta Dunării. cei vreo jumătate de
01ilion câţi sunt, au rămas mai mult decât alţi români din
diaspora noastră, sub orizontul istoriei. fără să putem zice că
erau cunoscuţi. Legăturile cu ci au fost tot atât de strânse ca şi
cu românii transilvăneni, cel puţin de 250 de ani, din jurul păcii
de la Karlowitz, de când ii putem unnări mai bine. Au fost
pierduţi însă într-o numire generică, români de la sudul Dunării,
şi prin ea, între aromâni. Chiar astăzi, când se zice români din
dreapta Dunării, se înţelege numaidecât români macedoneni.
Sărim peste ceilalţi ca şi cum n-ar fi cu o făptură şi cu o stare
aparte. Ei sunt oamenii dintre noi legaţi de valea fluviului
acestuia părintesc şi numai un inel de legătură cu românii
munteni din văile şi poienile înalt~ ale Balcanului şi Pindului.
Între marele grup românesc nord-dunărean şi grupul sud~unărcan
se întinde, ca o punte, acest grup propriu-zis dunărean.
Aceasta este piedica întâi care ne-a oprit să-i desc{)perim
cu o înfăţişare numai a lor- prea marea depărtare. deşi veşnic
lipiţi de noi, în care i-am proiectat. Dar a mai fost o piedică tot
atât de primejdioasă, atât pentru ai noştri, cât şi pentru străini -­
prea marea apropiere. Românii din dreapta erau şi nu erau întraltă
ţară. O apă largă. plutitoare, mai mult leagă decât desparte pe
locuitorii celor două maluri. Treceri mai ales de la noi la ei s-au
întâmplat în toate vremurile şi îndeosebi în acelea când se
inchega un popor. Numai de puţini ani, de când se tot vorbeşte
de o înfrăţire şi solidaritate a statelor. hotarele dintre ele s-au
tCrecat cu o sută de lacăte. S-a crezut de alţii şi, ceea ce este mai
h.u.liu, s-a crezut şi de noi, că toţi aceşti români sunt revărsări
etnice din părţile noastre. N-aveam ce găsi deosebit la ei, odată
ce nu erau alţii, ci erau tot noi. Erau un fel de români plecati în
străinătate.
XX