Istorie pentru romanii de sud de Dunare rom-srb

More documents

Recommendations

Info

Valentin Băluţoiu „ Istorija za Rumune sa južne strane Dunava U Rimu je postojao veliki sukob između dva značajna političara i vojnika tog vremena: Cezara i Pompeja. Burebista je odlučio da podrži drugog. Možda to i nije bila najbolja odluka, jer je Cezar već bio dobio odlučujuću bitku pre nego što su Geto- Dačani i stigli na bojno polje (48. god. p.n.e.). Ubrzo je Pompej bio ubijen u Egiptu, dok je Cezar ostao jedini vladar velikog rimskog carstva. Jedan od njegovih velikih planova bio je da pobedi Burebistu, ali se taj plan izjalovilo kada je poginuo u rimskom senatu kao žrtva zavere. Činilo se da će Burebista imati prilike mirno da vlada. Grešite! Kako su razmišljale bivše vođe plemena, aristokratija koja je u porastu Burebustine vlasti videla ograničavanje svojih moći i privilegija? “Sada, kada je Cezar mrtav, nema više potrebe za ujedinjenjem, niti za Burebistom!” Činilo se da je veliki kralj imao istu sudbinu kao i Cezar, na koga je aristokratija izvršila atentat. Nastavak? Velika sila se raspala, ali je ostalo srce države u Transilvaniji, sa centrom u Sarmizegetuzi. U srcu države vladali su mnogi kraljevi. Jedan od njih bio je čak Decenej (Deceneu), veliki sveštenik, koga je nasledio Komosikus (Comosicus), zatim Skorilo (Scorillo) i zatim.... E, ovde postoji problem: istoričari ne govore o identitetu kralja. Jedni kažu da se radi o Duras-Diurpaneusu, koga je nasledio Decebal. Drugi smatraju da je nakon Skorila (Scorilloa) na vlast došao kralj Duras, koga je nasledio Diurpaneus, nazvan Decebal (odnosno “onaj hrabri”). Istina je da je 87. mladi Decebal (A),(B) došao na presto pošto je njegov prethodnik (Duras ili Duras-Diurpaneus) bio previše star i nije imao snage da se bori sa Rimljanima, opasnijim nego ikada. Moramo da priznamo to da su nekad i Dačani bili odgovorni za sukobe sa moćnim Rimljanima. Kao magnet su ih vukle bogate rimske provincije sa južne strane Dunava. Naročito zimi, prelazili su preko zaleđenog Dunava i pljačkali. To se dogodilo 86. godine, kada su napali rimsku provinciju Meziju i ubili njenog vladara. Car Domicijan lično se umešao u vreme velike opasnosti i Decebal je postao kralj. Decebal je treća velika ličnost Dačana. Čak su mu i Rimljani, njegovi veliki protivnici, odavali priznanje, naročito velikog vojskovođe (5). Takođe, bio je i dobar diplomata. Da bi se suprotstavio Rimljanima, stvorio je veliku koaliciju, koju su činili, pored Dačana i Bura (germanskog porekla, nalaze se urezani u reljefe Trajanovog stuba u Rimu, koji opisuje dačko-rimske bitke, kao i to kako su se tukli golim rukama), i sarmatski Roksolani (jedan ratnički narod koji je živeo na severu Crnog mora i čiji su se vojnici borili na konjima prekriveni štitovima, koji su ličili na krljušti riba). I više od toga, u jednom trenutku poslao je kurira kod kralja Parćana, Pakorusa, čija je država bila na teritoriji današnjeg Irana i koji je bio najjači protivnik Rimljana. Godine 87. Decebal je pobedio jednu rimsku vojsku, čiji je vođa poginuo. Sledeće godine Rimljani su poslali drugu vojsku predvođenu sposobijim vođom, i ona je pobedila Dačane. Činilo se da će Decebal imati težak život! Varate se! Možda mi i ne znamo sve detalje, ali je sledeće godine Decebal sklopio mir sa Rimskom imperijom, što je tada delovalo kao prednost za Dačane. Decebal je postao kralj klijentelar u Rimu (vrsta vazala), ali je dobijao novac, vojne instruktore i majstore, koje je mogao da koristi i u svrhu izgradnje utvrđenja i i sprava za ratovanje. Decibalova dužnost kao klijentelara bila je da štiti granice Rima u oblasti donjeg Dunava. Izgleda da je Decebal bio vrstan kralj, dobar administrator svoje države, koja je u tom periodu doživela najveći procvat. U okolini glavnog grada Sarmizegetusa 34
Valentin Băluţoiu „ O istorie pentru românii de la sud de Dunăre un grec dibaci, Acornion din Dionysopolis, pe care l-a trimis în misiuni pe lângă conducătorul roman Pompeius. Tot Burebista a stabilit cetatea de scaun la Sarmizegetusa, în Munţii Carpaţi în România de astăzi (care în acea perioadă se numea Dacia). La Roma exista o mare luptă pentru putere între doi oameni politici şi militari remarcabili: Caesar şi Pompei. Burebista s-a hotărât să-l sprijine pe ultimul. Poate că a fost o decizie nefericită, întrucât, înainte ca armata geto-dacă să ajungă pe câmpul de luptă, Caesar obţinuse o victorie decisivă (48 î.Hr.). Peste puţin timp, Pompeius a fost omorât în Egipt, iar Caesar a rămas singur stăpânitor al marelui stat roman. Unul dintre marile planuri ale conducătorului roman era acela de a-l înfrânge pe Burebista, însă acest vis s-a năruit odată cu moartea lui Caesar în senatul de la Roma, victimă a unui complot. Se părea că Burebista avea să aibă parte de o domnie liniştită. Vă înşelaţi! Ce credeţi că au gândit foştii şefi ai triburilor, acea aristocraţie care-şi văzuse limitate puterea şi privilegiile odată cu mărirea stăpânirii lui Burebista? „Acum că marele Caesar este mort, nu mai e nevoie de unitate, aşadar, nici de... Burebista!”. Drept urmare, marele rege se pare că a avut aceeaşi soartă ca şi Caesar, fiind asasinat de un complot al aristocraţiei. Urmarea? Marea stăpânire s-a destrămat, dar a rămas un nucleu statal în Transilvania, având centrul la Sarmizegetusa. În acest nucleu statal au domnit mai mulţi regi. Unul a fost chiar Deceneu, marele preot, urmat fiind de Comosicus, apoi de Scorillo şi apoi de... Aici este o problemă; istoricii nu au reuşit să se pună de acord cu identitatea regelui. Unii spun că este vorba de Duras-Diurpaneus, urmat la rândul său de Decebal. Alţii susţin că după Scorillo a fost rege Duras, urmat de Diurpaneus, supranumit Decebal (adică cel Viteaz). Cert este că în anul 87, tânărul Decebal (A), (B) a ajuns la tron, întrucât predecesorul său (Duras sau Duras-Diurpaneus), prea bătrân, nu avea energie să se lupte împotriva romanilor, mai primejdioşi ca oricând. Să recunoaştem că, uneori, dacii erau cei care erau răspunzători de luptele cu puternicii romani. Mai ales iarna, treceau peste Dunărea îngheţată şi atacau taberele şi castrele romane. Aşa s-a întâmplat în anul 86, când au atacat provincia romană Moesia, omorându-l chiar pe guvernatorul provinciei. Împăratul Domiţianus în persoană a intervenit şi, în moment de mare primejdie, Decebal a devenit rege. Decebal este a treia mare personalitate a dacilor. Chiar şi romanii, marii lui duşmani, îi recunosc calităţile, în special de mare conducător militar(5). Era şi un foarte bun diplomat. Pentru a se opune romanilor a fost creatorul unei mari coaliţii care îi reunea, în afară de daci, şi pe buri (de neam germanic, îi vedem pe Columna de la Roma care descrie războaiele daco-romane, cum luptau cu bustul gol), şi pe sarmaţii roxolani (un neam războinic care locuia la nord de Marea Neagră şi care se băteau călare acoperiţi de armuri în formă de solzi de peşte şi ei şi caii lor). Mai mult, la un moment dat a trimis o solie la regele parţilor, Pacorus, al cărui stat era în Iranul de astăzi şi care era cel mai puternic adversar al romanilor. În anul 87 o armată romană a fost învinsă de Decebal, iar comandantul ei a fost ucis în luptă. În anul următor, romanii au trimis o altă armată condusă de un ofiţer mai abil, şi dacii au fost înfrânţi. Se părea că Decebal va avea o viaţă grea! Vă înşelaţi! Poate că nu cunoaştem noi toate amănuntele, cert este că în anul următor, 35
Page 1 and 2: Valentin Băluţoiu „ O istorie p
Page 33: Valentin Băluţoiu „ O istorie p
Page 85 and 86:
Valentin Băluţoiu „ O istorie p
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
Page 171 and 172:
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192:
Page 193 and 194:
Page 195 and 196:
Page 197 and 198:
Page 199 and 200:
Page 201 and 202:
Page 203 and 204:
Page 205 and 206:
Page 207 and 208:
Page 209 and 210:
Page 211 and 212:
Page 213 and 214:
Page 215 and 216:
Page 217 and 218:
Page 219 and 220:
Page 221 and 222:
Page 223 and 224:
Page 225 and 226:
Page 227 and 228:
Page 229 and 230:
Page 231 and 232:
Page 233 and 234:
Page 235 and 236:
Page 237 and 238:
Page 239 and 240:
Page 241 and 242:
Page 243 and 244:
Page 245 and 246:
Page 247 and 248:
Page 249 and 250:
Page 251 and 252:
Page 253 and 254:
Page 255 and 256:
Page 257 and 258:
Page 259 and 260:
Page 261 and 262:
Page 263 and 264:
Page 265 and 266:
Page 267 and 268:
Page 269 and 270:
Page 271 and 272:
Page 273 and 274:
Page 275 and 276:
Page 277 and 278:
Page 279 and 280:
Page 281 and 282:
Page 283 and 284:
Valentin Băluţoiu „ Istorija za
Page 285 and 286:
Page 287:
show all

Istorie pentru romanii de sud de Dunare rom-srb

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?