Istorie pentru romanii de sud de Dunare rom-srb

Valentin Băluţoiu „ Istorija za Rumune sa južne strane Dunava
După 1990 s-a dat undă verde unor surogate de „Istorii sincere”, însă doar parţial
adevărate. Dar foamea de adevăr a făcut să apară sute de lucrări abordând istoria
românilor din Ungaria sau din Bucovina, din Basarabia şi Transnistria, ori, graţie
eforturilor cărturarilor Hristu Cândroveanu şi Gheorghea Zbuchea, istoria românilor
sudici.
O istorie integrată a românilor, de la începuturi şi până astăzi, însă, nu avem. Şi
aceasta în condiţiile în care românii din jurul României au fost văduviţi de carte şi
slujbă religioasă în limba lor, fiind supuşi şi astăzi unor perfide procese de
deznaţionalizare, în ciuda recomandărilor Uniunii Europene, prin organisme ca
EBLUL, iar în Ţară predarea istoriei a ajuns o bătaie de joc şi cercetarea, politizată,
a ajuns pe mâna impostorilor. Iniţiativele private însă nu au putut fi oprite.
În anul 1992 istoricii militari au publicat o admirabilă sinteză – Istoria militară a
poporului român, în două volume. A fost suficient ca un sabotor la Editura Militară
să scrie pe copertă „culegere de lecţii”, să decidă tipărirea pe hârtie de ziar, cu
coperţi din carton de caiet, pentru ca întreg tirajul să fie trimis la topit. Am coordonat
primul volum şi regretatul dr. Constantin Botoran pe cel de-al doilea. Aceiaşi am
pregătit în secret, ca pe o operaţiune militară, apariţia unei „History of the Romanians”,
în trei volume. A apărut doar primul volum „From the Origins to the Modern
Age”, sabotat sub aspectul imaginii (Amco Press Publishing House, Bucharest, 1996),
celelalte fiind stopate. Aceeaşi editură trebuia să publice, prin contract, în limba
engleză, Atlas istoric al românilor, în 1999. Trebuia!
Din fericire, în anul 2002 s-au produs două evenimente care lasă locul speranţei
că şi noi, românii, vom avea „cartea de căpătâi”, alta decât aceea a inegalabilului
Nicolae Iorga, de la moartea căruia au trecut totuşi 70 de ani. Ani de cercetări şi
senzaţionale descoperiri!
La Alba Iulia, la cea de şaptea ediţie a Congresului Spiritualităţii Româneşti,
delegaţii românilor din 41 de state au votat, în prezenţa premierului României,
care a promis finanţarea, publicarea sub egida Congresului a unei Istorii a
românilor de pretutindeni, desemnându-i ca autori pe subsemnatul şi pe regretatul
dr. Gheorghe Zbuchea. Aşa avea să apară în 2004 „O istorie a românilor de
pretutindeni”, lucrare ştiinţifică de anvergură, estompată prin: trecerea de sub
egida Congresului sub aceea a Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de
Pretutindeni; oprirea la anul 1940, pentru aruncarea în derizoriu prin continuarea
ideii cu volume propagandistice, adjudecarea de preşedintele Ligii a calităţii de
„coordonator”, „îmbogăţirea” cu prefeţe scrise de literaţi, ediţie neîngrijită sub eternul
pretext al grabei că „pierdem banii” etc.
Tot în 2002 a apărut însă la Cernăuţi, în Ucraina, o admirabilă sinteză intitulată
„Din Istoria ţinutului natal (regiunea Cernăuţi)”. Sub titlul – pretext, întărit de un
subtitlu liniştitor pentru autorităţi („Materiale didactice pentru şcolile de cultură
generală din regiunea Cernăuţi”), autorii, Demir Dragnev, Ştefan Purici, Constantin
Ungureanu şi Ion Gumenâi au realizat o lucrare de istorie integrată a românilor din
întregul spaţiul etnogenetic românesc, de la Balaton la Nipru, din Cracovia, Podolia
8