Istorie pentru romanii de sud de Dunare rom-srb

More documents

Recommendations

Info

Valentin Băluţoiu „ Istorija za Rumune sa južne strane Dunava izgradio je odličan sistem utvrđenja za odbranu. U rezidenciji Sarmizegetusa i na drugim mestima pronađene su najveće radionice za preradu gvožđa (koje se kombinovalo sa čelikom!) izvan grčko-rimskog sveta. Međutim, period mira i blagostanja trajao je nešto malo više od 10 godina. U Rim je stigao imperator Marko Ulpije Trajan (98-117), jedan od velikih vojnih komandanata antike. Veliki problem imperije bila je finansijska kriza! Šta je trebalo raditi? Najlakši način mogao je biti poći u osvajanje! Protiv koga? Protiv neke velike države koja ima velike rezerve zlata! Takva država bila je kraljevina Dačana. Trajan je bio vođa u dvema bitkama protiv Decebala, 101-102 i 105-106 godine. Dačko-rimski ratovi. O ova dva rata postoji vrlo malo izvora. Najznačajniji je Trajanov stub (C), koji se nalazi u Rimu i na kome su u reljefu izvajane sene, povezane u spiralu, koje prikazuju događaje iz ova dva rata (F), (G). Dramatičniji je bio prvi. Nakon nekoliko uspeha na početku, napad Rimljana je bio sprečen dolaskom zime - mnogobrojna vojska bila je zaglavljana u planinama Dakije. Decebal je iskoristio takvu situaciju i pokrenuo je ofanzivu ka jugu Dunava. Da je uspeo, Rim bi pretrpeo veliku katastrofu, možda i najveći poraz u svojoj vojnoj istoriji! Decebal se pokazao velikim strategom. Ipak, i Trajan je bio veoma promišljen. Ubrzo je postao svestan opasnosti i, povukao je veliki deo trupa iz Dakije i u Dobrodži započeo odlučujuću bitku! Rimljani su jedva uspeli da pobede, zahvaljujući intervenciji eksperimentalnih trupa, veterana. U znak sećanja na veliku borbu, Rimljani su podigli spomenik Tropaeum Traiani u rumunskoj Dobrodži, danas zvanoj Adamclisi. Decebal je bio primoran da zaključi mir u nepovoljnim uslovima, jer je veliki deo dačanske teritorije potpao pod kontrolu Rimljana, a tvrđave u planinama bile su porušene. Pored toga, Trajan je započeo konstrukciju mosta (D), (E) preko Dunava (prvi stalni most preko reke) u gradu Drobeta (današnji Turn Severin u Rumuniji). Most, jedno zadivljujuće delo, projektovao je arhitekta Apolodor Damascanski, koji je izgradio više spomenika u vreme rimske imperije. U drugom ratu (105-106) Rimljani su napali glavni grad Dačana iz više pravaca. Puni mržnje, konjanici Mauri i Numizi (poreklom iz severne Afrike) bili su predvođeni tamnoputim vođom Lusiusom Quietusom, koji napravio lom među Dačanima. Ovi su se junački borili. Njihovo oružje, kovana sablja, zvana “dačanski kuper”, zadavala je strašne rane protivnicima. To verovatno jeste i razlog zbog koga su Rimljani posle rata primili u svoju vojsku pomoćne jedinice sačinjene od Dačana koji su bili u garnizonima u Britaniji (današnja Engleska) i Siriji. Verovatno se pitate kakva je bila Decibalova sudbina. U to vreme, jedina sudbina pobeđenog je bila smrt! Decebal je izabrao da umre dostojanstveno. Na stubu je urezana dramatična scena u kojoj kralj, u hladu jednog drveta, oduzima sebi život iskovanom sabljom da ga ne bi Rimljani zarobili (G), (6). Jedan rimski konjanik pruža ruku da bi sprečio Decebalovo samoubistvo. Prekrasno! Poznato je i ime ovog rimskog neprijatelja - Tiberije Caludije Maksimus, vođa jedne izdvojene grupe exploratores (odnosno istraživača). Znamo ovaj detalj tako što je u Makedoniji, u Grameniji, pronađen epitaf rimskog vojskovođe, u kome se pominje da je ovaj doneo rimskoj imperiji glavu i desnu ruku dačanskog kralja. Tako, Decebal se ubio da bi izbegao poniženja kojima bi bilo izlagan u ropstvu kod Rimljana! Pedeset godina pre toga, galski vojskovođa Vercingetorix, postavši Cezarov zarobljenik, predao se 36
Valentin Băluţoiu „ O istorie pentru românii de la sud de Dunăre Decebal a încheiat cu Imperiul roman o pace considerată atunci... avantajoasă pentru daci! Decebal devenea rege clientelar al Romei (adică un fel de vasal), dar primea bani, instructori militari şi meşteri pe care să-i folosească la construcţia de fortificaţii şi maşini de război. Obligaţia lui Decebal, ca rege clientelar, era aceea de a apăra frontierele Romei din zona Dunării de Jos. Se pare că Decebal a fost un rege priceput, un bun administrator al statului său, care în perioada domniei sale a cunoscut cea mai mare înflorire. În jurul capitalei sale, Sarmizegetusa, a construit un sistem extraordinar de cetăţi de apărare. În aceeaşi reşedinţă de la Sarmizegetusa şi în alte locuri au fost descoperite cele mai mari ateliere de prelucrare ale fierului din afara lumii greco-romane (adevărate combinate siderurgice!). Însă perioada de pace şi de prosperitate a durat cu puţin mai mult de 10 ani! La Roma a ajuns împărat Marcus Ulpius Traianus (98-117), unul din marii comandanţi militari ai antichităţii! Marea problemă pentru imperiu era criza financiară, adică nu mai existau bani! Ce e de făcut? Cea mai simplă metodă este un război de cucerire! Împotriva cui? Împotriva unui stat care are mari rezerve de aur! Acel stat era regatul dac! Traianus a condus în două războaie împotriva lui Decebal în 101- 102 şi 105-106. Războaiele daco-romane. Despre cele două războaie sunt puţine izvoare care să ne dea informaţii. Cel mai important este Columna lui Traian (C), care se găseşte la Roma şi care posedă scene sculptate în basorelief în spirală care narează povestea celor două războaie (F), (G). Cel mai dramatic a fost primul. După câteva succese iniţiale, atacul romanilor a fost oprit de venirea iernii; o imensă armată a fost oprită în munţii Daciei. Decebal a profitat şi a declanşat o contraofensivă la sud de Dunăre. Dacă ar fi izbutit, Roma ar fi suferit un dezastru, poate cea mai mare înfrângere din istoria sa militară! Decebal s-a dovedit cu adevărat un mare strateg. Dar şi Traianus era extrem de priceput. Cu mare iuţeală, dându-şi seama de primejdie, a retras o mare parte a trupelor din Dacia şi a dat în Dobrogea bătălia decisivă! Cu mare greutate romanii au obţinut victoria, graţie intervenţiei trupelor celor mai experimentate, veteranii. În amintirea marii victorii, romanii au ridicat un monument, Tropaeum Traiani, în localitatea din Dobrogea, numită astăzi Adamclisi. Decebal a fost nevoit să încheie pace, în condiţii nefavorabile, întrucât o mare parte a teritoriului statului dac intra sub controlul romanilor, iar cetăţile din munţi urmau să fie distruse. Mai mult, Traianus a iniţiat construirea unui pod (D), (E) peste Dunăre (primul pod permanent peste fluviu) în oraşul Drobeta (Turnu Severin de astăzi, în România). Podul, o lucrare impresionantă, a fost proiectat de arhitectul Apollodor din Damasc, care a construit mai multe monumente pentru împăratul roman. În al doilea război (105-106) romanii au atacat din mai multe direcţii capitala Daciei. Plini de ferocitate erau călăreţii mauri şi numizi (originari din nordul Africii) conduşi de un general de culoare, Lusius Quietus, care a făcut prăpăd în rândul dacilor. Aceştia luptau cu mare vitejie. Arma lor, sabia încovoiată numită sica dacică provoca răni îngrozitoare adversarilor. Este probabil motivul pentru care, după război, romanii au angajat în armata lor trupe auxiliare formate din daci, care au stat în 37
Page 1 and 2: Valentin Băluţoiu „ O istorie p
Page 35: Valentin Băluţoiu „ O istorie p
Page 87 and 88:
Valentin Băluţoiu „ O istorie p
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
Page 171 and 172:
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192:
Page 193 and 194:
Page 195 and 196:
Page 197 and 198:
Page 199 and 200:
Page 201 and 202:
Page 203 and 204:
Page 205 and 206:
Page 207 and 208:
Page 209 and 210:
Page 211 and 212:
Page 213 and 214:
Page 215 and 216:
Page 217 and 218:
Page 219 and 220:
Page 221 and 222:
Page 223 and 224:
Page 225 and 226:
Page 227 and 228:
Page 229 and 230:
Page 231 and 232:
Page 233 and 234:
Page 235 and 236:
Page 237 and 238:
Page 239 and 240:
Page 241 and 242:
Page 243 and 244:
Page 245 and 246:
Page 247 and 248:
Page 249 and 250:
Page 251 and 252:
Page 253 and 254:
Page 255 and 256:
Page 257 and 258:
Page 259 and 260:
Page 261 and 262:
Page 263 and 264:
Page 265 and 266:
Page 267 and 268:
Page 269 and 270:
Page 271 and 272:
Page 273 and 274:
Page 275 and 276:
Page 277 and 278:
Page 279 and 280:
Page 281 and 282:
Page 283 and 284:
Valentin Băluţoiu „ Istorija za
Page 285 and 286:
Page 287:
show all

Istorie pentru romanii de sud de Dunare rom-srb

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?