<strong>Ştiinţe</strong> Medicale bărbaţi și 19 femei, cu vârsta medie <strong>de</strong> 37.5 și, respectiv, 39.2 ani). Pacienţii examinaţi au fost repartizaţi în 3 grupuri, în conformitate cu tipul <strong>de</strong> cefalee prezent: I grup a inclus bolnavii cu SM și cefalee <strong>de</strong> tip tensional – 10 pacienţi (45.45%), al II-lea grup: SM și cefalee <strong>de</strong> tip migrenos – 8 persoane (36.36%), al III-lea grup: SM asociată cu cefalee <strong>de</strong> tip tensional și migrenă – 4 pacienţi (8.1%). S-a observat o prevalenţă înaltă a cefaleei <strong>de</strong> tip tensional la 10 din cei 22 <strong>de</strong> pacienţi (45.45%), dintre care cefalee <strong>de</strong> tip tensional cronică asociată cu sensibilitate pericraniană la 7 pacienţi, cefalee <strong>de</strong> tip tensional episodică frecventă – la 2 pacienţi, cefalee <strong>de</strong> tip tensional episodică rară – la 1 pacient. Analiza stratifi cată pe vârste a stabilit o prevalenţă înaltă a cefaleei <strong>de</strong> tip tensional la bolnavii cu SM
112 rent-remisivă au acuzat cefalee 8 pacienţi, primarprogresivă – 3, iar cu forma secundar-progresivă – 6 pacienţi. Pentru ilustrarea rezultatelor, prezentăm următoarea diagramă și IRM- ul unui pacient care suferea <strong>de</strong> cefalee <strong>de</strong> tip migrenos anterior îmbolnăvirii <strong>de</strong> SM cu leziuni <strong>de</strong>mielinizante în regiunea trunchiului cerebral. Discuţii. În scleroza multiplă (SM), tipurile <strong>de</strong> durere cronică au fost clasifi cate în: durere neuropată centrală, durere lombară, spasme tonice dolore și cefalee (O’Connor et al., 2008). Svendsen și colaboratorii în 2005 au <strong>de</strong>terminat că pacienţii cu SM și durere au un scor diminuat în toate dimensiunile “SF-36” (chestionar <strong>de</strong> evaluare a calităţii vieţii). Diferiţi autori au raportat o asociere posibilă între SM și cefalee (Haas D. et al., 1993) nu doar în timpul recidivelor acute, ci și la pacienţii stabili din punct <strong>de</strong> ve<strong>de</strong>re clinic (Rolak R., 1990). Printre diferitele forme <strong>de</strong> cefalee care pot afecta pacienţii cu SM, cefaleea <strong>de</strong> tip migrenos poate ajunge la o inci<strong>de</strong>nţă <strong>de</strong> până la 34% (Gee J. et al., 2005). Pacienţii cu SM și migrenă au <strong>de</strong>monstrat mai multe leziuni în substanţa nigra și substanţa cenușie periapeductală <strong>de</strong>cât cei care aveau doar migrenă (Katzarava Z., 2007). Acest fapt sugerează i<strong>de</strong>ea că afectarea acestor nuclei ai trunchiului cerebral au avut un rol important în geneza migrenei, in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> cauza leziunii. Nucleul roșu este implicat în nocicepţie, <strong>de</strong>oarece el primește impulsuri <strong>de</strong> la substanţa cenușie periapeductală și le proiectează în diferite regiuni ale măduvei spinării (Bernays R., et al.1988). Neuronii din substanţa nigra, proiectaţi către substanţa cenușie periapeductală, sunt consi<strong>de</strong>raţi a fi în centrul reţelei neuronale antinociceptive (Fields H. et al. 1994). Studii recente au <strong>de</strong>monstrat o homeostază anormală a fi erului din nucleul roșu, substanţa nigra și substanţa cenușie periapeductală la pacenţii cu migrenă (Welch K.M., et al., 2001) și au <strong>de</strong>terminat o inci<strong>de</strong>nţă înaltă a migrenei la pacienţii cu SM și leziuni în mezencefal și substanţa cenușie periapeductală. Studiile prin tomografi e cu emisie <strong>de</strong> pozitroni au raportat activare în substanţa cenușie periapeductală, nucleul dorsal al rafeului și locus ceruleus pe parcursul atacului <strong>de</strong> migrenă, pe când investigaţiile prin IRM funcţională au <strong>de</strong>monstrat modifi cări tranzitorii <strong>de</strong> activare în nucleul roșu și substanţa cenușie periapeductală în timpul atacurilor <strong>de</strong> migrenă spontane cu aură și cele provocate <strong>de</strong> triggeri (Aurora S., et al., 2002). Ipoteze <strong>de</strong> elucidare a fi ziopatologiei migrenei au fost enunţate <strong>de</strong> către Cao Y. și colegii în 2002, prin remarcarea creșterii semnalului la nivelul trunchiului cerebral, precedând-o pe cea din cortex, cu implicarea structurilor nucleului roșu, substanţei nigra, locus ceruleus și substanţei negre periapeductale, în 10 din 12 Buletinul AŞM cazuri examinate. Cea mai plauzibilă explicaţie pentru aceste modifi cări este accea că ele ar putea rezulta din ischemia cauzată <strong>de</strong> reducerile repetate ale fl uxului sangvin, care pot persista ore întregi pe parcursul atacului <strong>de</strong> migrenă (Olesen T.S., 2000). Concomitent, o frecvenţă relativ înaltă a leziunilor trunchiului cerebral au fost <strong>de</strong>pistate și la pacienţii cu SM, in<strong>de</strong>pen<strong>de</strong>nt <strong>de</strong> prezenţa migrenei. Concluzii. Rezultatele obţinute indică o asociere între cefaleele primare – migrena și cefaleea <strong>de</strong> tip tensional și SM. S-a observat o prevalenţă mai înaltă a cefaleei <strong>de</strong> tip tensional, comparativ cu migrena la acești pacienţi. În majoritatea cazurilor examinate, nu a fost sesizată modifi carea caracterului, intensităţii și frecvenţei cefaleei după <strong>de</strong>butul SM sau pe parcursul maladiei. Dar s-a remarcat o corelare semnifi cativă între severitatea cefaleei și prezenţa leziunilor <strong>de</strong>mielinizante în trunchiul cerebral, nucleul roșu, substanţa nigra și substanţa cenușie periapeductală la acești pacienţi. Din relatările studiilor <strong>de</strong> neuroimagistică funcţională, am concluzionat că afectarea nucleului roșu, substanţei nigra și substanţei cenușii periapeductale au rol în geneza migrenei. Aceste leziuni ar putea fi consi<strong>de</strong>rate ca factori responsabili <strong>de</strong> prezenţa migrenei la pacienţii cu SM. Datele din studiu sugerează i<strong>de</strong>ea că cefaleea la bolnavii cu SM refl ectă comorbiditatea ei în mai multe maladii. Acest fenomen are importanţă și în cazul SM, un<strong>de</strong> migrena este unul dintre simptomele frecvente ale acesteia. Bibliografi e 1. Moldovanu I., Dodick D., Odobescu S. Cefaleele, durerile faciale și cervicale. Chisinău, 2007. 2. Rocca M., Colombo B., Pratesi A., Comi G., Filippi M. A magnetization transfer imaging study of the brain in patients with migraine. Neurology, 2000; 54:507–509. 3. Tortorella P., Maria A. Rocca M, Colombo B., Annovazzi P., Comi G., Filippi M. Assessment of MRI abnormalities of the brainstem from patients with migraine and multiple sclerosis. Journal of the Neurological Sciences, 2006 244:137–141. 4. Friston KJ, Frackowiak RS. A PET study exploring the laterality of brainstem activation in migraine using glyceryl trinitrate. Brain, 2005; 128:932– 939. 5. Rocca M.A., Colombo B., Inglese M., Co<strong>de</strong>lla M., Comi G., Filippi M., A diff usion tensor magnetic resonance imaging study of brain tissue from patients with migraine. J. Neurol. Neurosurg. Psychiatry, 2003; 74:501– 503. 6. Welch K.M., Nagesh V., Aurora S.K., Gelman N. Periaqueductal gray matter dysfunction in migraine: cause or the bur<strong>de</strong>n of illness? Headache, 2001; 41:629– 637. 7. Paty D.W., Oger J.J., Kastrukoff L.F., Hashimoto S.A., Hooge J.P., Eisen A.A. MRI in the diagnosis of MS: a prospective study with comparison of clinical evaluation, evoked potentials, oligoclonal banding, and CT. Neurology, 1988; 38:180– 185. 8. D’Amico D., La Mantia L., Rigamonti A., Usai S.,