10 Scrisoarea a XXII

More documents

Recommendations

Info

6 „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”. (Psalmul 119:105) Predicare şi învăţare din Vechiul Testament pentru creştinii Noului Testament probleme şi posibilităţi Philip Yancey a scris acum câţiva ani o carte, cu o largă adresabilitate, în care numeşte Vechiul Testament : „Biblia pe care a citit-o Isus”. 1 El constată că deşi Isus şi apostolii au folosit aceste scrieri inspirate în slujirea lor, în zilele noastre se semnalează o reticenţă chiar faţă de citirea acestor cărţi biblice. Ce să mai spunem despre predicarea şi învăţarea din aceste prime cărţi din canonul creştin al Bibliei ? 1. Problema predicării din Vechiul Testament Problema majoră este cea a autorităţii teologice a Vechiului Testament pentru creştinii care consideră că autoritatea finală este regăsită doar în N.T. Care este semnificaţia V.T. pentru astăzi? Ce mai este normativ din V.T? Aceste întrebări nu sunt simpliste şi nu pot primi răspunsuri fără un fundament solid. De aceea, vom identifica în modul cel mai precis posibil problematicile pe care le ridică predicarea din V.T., urmând să găsim soluţii şi oprtunităţi în a fructifica materialul inspirat din cele 39 de cărţi componente ale acestuia. 1.1. Vechiului Testament – canonic ? În primul rând, ar trebui semnalată o atitudine extremă de care s-au făcut vinovaţi unii precum, iniţial, Marcion şi apoi liberalii: Friederich Schleiermacher, Adolph Harnack sau Friederich Delitzsch. 2 Aceştia au pus la îndoială chiar canonicitatea unor cărţi din Vechiul Testament. Este cunoscut faptul că Marcion şi-a creat un canon propriu respingând toate cărţile Vechiului 1 Philip Yancey, Biblia pe care a citit-o Isus, Editura Noua Speranţă, Timişoara, 2006 2 Paul Enns, Manual teologic, Editura Casa Cărţii, Oradea, 2005, pp. 551-554. Testament. 3 Deşi gândirea lui a fost condamnată de un edict din secolul al patrulea, remarcăm totuşi că idei similare se regăsesc şi la teologi liberali. În opinia acestora din urmă, religia lui Israel din Vechiul Testament era privită ca o religie însetată de sânge, iar în ce priveşte dezvoltarea, ea a fost considerată inferioară eticii superioare a lui Isus. Astfel, conflictul aparent dintre Vechiul şi Noul Testament poate fi explicat prin prisma aşa-zisei evoluţii a religiei. Pe de altă parte, Gerhard von Rad şi James Barr nu fac distincţie între scrierile canonice şi cele necanonice 4 , creându-se astfel confuzie în ceea ce priveşte autoritatea anumitor cărţi biblice. Otto Piper şi Brevar Childs au observat că fără o recuperare deplină a canonicităţii, studiile biblice vor fi simple exerciţii zadarnice şi că numai prin întoarcerea la canonul complet al Scripturii şi prin exegetarea întregului conţinut al întregii Biblii poate să renască teologia biblică 5 pentru care luptă teologi precum Oscar Cullmann, Gerhar F. Hasel, G. Ernest Wright. 6 Dacă unii predicatori s-au lăsat influenţaţi de gândirea unor teologi care nu recunosc autoritatea Vechiului Testament, atunci ei vor ezita să predice din 3 Walter C. Kaiser Jr., Preaching and teaching from the Old Testament, Baker Academic, Grand Rapids, Michigan, 2003, p. 36 4 Carl F. H. Henry, Dumnezeu, revelaţie şi autoritate, vol. 4, Ed. Cartea Creştină, Oradea, 1999, p. 491 5 Carl F.H. Henry, op. cit., pp. 496, 497. 6 Mihai Handaric, Tratat de istoria interpretării Teologiei Vechiului Testament, Ed. Carmel Print, Arad, 2007, pp. 124, 125
acest material. Ne referim mai cu seamă la studenţii formaţi în institute cu accepţiuni liberale. Iată câteva din afirmaţiile lor: 1.2. Vechiul Testament – irelevant O reticenţă în a predica din textul Vechiului Testament este dată de faptul că este considerat irelevant. 7 Diferenţele mari de cultură, prăpastia dintre lumea noastră şi lumea de atunci par de netrecut, mai ales că pentru aceasta este necesar un efort considerabil. Aceste obstacole „pot părea uriaşe şi îi pot lăsa pe oamenii de rând la discreţia unor experţi” 8 . Aşadar, este preferabil şi mai lejer pentru un predicator să se rezume la o lume mai apropiată lui, cea a Noului Testament. 1.3. Vechiul Testament – un legământ învechit Adeseori credincioşii gândesc la Vechiul Testament doar în termenii legii mozaice, o lege care nu trece graniţa în Noul Testament. Orice predicator se întreabă în mod justificat dacă un creştin mai trebuie să ţină legea Vechiului Testament. Ar fi o greşeală dacă s-ar trage în mod pripit concluzia că Legea nu mai este o parte valoroasă a Bibliei. Mulţi predicatori renunţă la disputele privitoare la rolul şi valoarea legii mozaice pentru creştini, adoptând, mai degrabă şi tacit, o poziţie radicală de interpretare sau o abordare superficială a problematicii. 1.4. Vechiul Testament – doar tipuri şi alegorii pentru adevărurile creştine O metodă răspândită de interpretare a Vechiului Testament în cercurile rabinice, dar şi la părinţii bisericii, la teologii Evului Mediu şi chiar la cei ai Reformei a Vechiului Testament a fost cea a alegorizării. O alta este cea a tipologizării dincolo de limitele date de scrierile Noului Testament. Spiritualizarea fiecărui text şi folosirea unei imaginaţii vii, lejeritatea în interpretarea alegorică şi tipologică sau forţarea textului pentru stabilirea unor paralele au determinat pe unii predicatori să renunţe la efortul de a mai predica dintr-un text care a suferit atât de multe distorsionări şi mutilări. Predicatorii preferă o interpretare precisă care respectă intenţia originală a autorului biblic, fără a vedea în spatele fiecărui obiect, personaj sau a fiecărei culori prezentate în Vechiul Testament semnificaţii ascunse care trebuie corelate cu adevăruri din Noul Testament. Aşa cum observă şi Alfred Kuen, interpretarea alegorică a condus la o gravă discreditare a interpretării biblice în general. 9 1.5. Vechiul Testament – decontextualizat Nu sunt mulţi cei care reuşesc să observe firul teologic al Vechiului Testament. Prin ignorarea întregului context istoric, adesea multe porţiuni din V.T. sunt interpretate în mod eronat. Concentrarea asupra unor porţiuni mici de text conduce la pierderea înţelesului corect care ar trebui să fie corelat cu întreaga teologie a V.T. 10 Unii decontextualizează întratât încât fac aproape orice parte din V.T. să spună ce 7 Gareth Crossley, Vechiul Testament explicat şi aplicat, Ed. Fălia, Oradea, 2008, p. 13 8 Philip Johnston, Introducere în Biblie, Ed. Făclia, Oradea, 2009, p. 63 9 Alfred Kuen, Cum să interpretăm Biblia, Ed. Stephanus, Bucureşti, 2002, p. 177 10 Walter C. Kaiser Jr., op. cit., pp. 31-34 vor ei. 11 De aici vine descurajarea multora de a aborda în predicare nişte texte care cunosc interpretări şi explicaţii atât de diverse. 2. Posibilităţi de predicare din Vechiul Testament pentru creştini Am realizat deja că sarcina unui predicator care doreşte să fie ca „un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi” (Matei 13:52) este destul de dificilă, dar vom observa că nu este imposibilă din mai multe motive foarte întemeiate. Ba mai mult, vom sesiza că predicarea din textele Vechiului Testament contribuie la îmbogăţirea şi eficientizarea predicării. De fapt, munca de predicare din acestă porţiune de Scriptură o vom vedea şi ca o datorie de care se impune să ne achităm cu credincioşie. 2.1. Vechiul Testament – inspirat de Dumnezeu Este important să înţelegem că textele din Vechiul Testament sunt la fel de inspirate precum şi cele din Noul Testament. Nu avem de-a face cu un material de mâna a doua. Acelaşi Dumnezeu a inspirat în mod egal atât Noul Testament, cât şi Vechiul Testament. Kaiser observă corect atunci când afirmă că Scripturile inspirate la care făcea referire Pavel sunt cele din Vechiul Testament 12 (2 Timotei 3:16). Astfel, a neglija predicarea din Vechiul Testament constituie la o trunchiere a materialului revelaţional cu trei pătrimi, ceea ce reprezintă o pierdere semnificativă şi păguboasă. Pentru că „nici un cuvânt al lui Dumnezeu nu este lipsit de putere” (Luca 1:37), este clar că puterea predicării ar fi redusă dacă am folosi în această slujire doar o parte din cuvântul lui Dumnezeu. 2.2. Vechiul Testament – indicator spre Hristos Trebuie să afirmăm că doar Hristos dă adevăratul sens Legii lui Moise, Proorocilor şi Psalmilor. Chiar de la începutul istoriei umanităţii, credinicoşii au aşteptat un Mântuitor născut din femeie (Geneza 3:15), din spiţa lui Sem (Geneza 9:26), sămânţă a lui Avraam (Geneza 12:3; 15:5), descendent din Iuda (Geneza 49:10) şi din David (2 Samuel 7:12). Se pot adăuga extrem de multe alte detalii care atestă că Hristos a fost anticipat, prefigurat în fiecare secţiune a Vechiului Testament. Domnul Isus a recunoscut faptul că Scripturile Vechiului Testament vorbesc despre El (Ioan 5:39b). Reproşul adresat iudeilor: „Dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că El a scris despre mine” (Ioan 5:46) evidenţiază tocmai relaţia dintre revelaţia vetero-testamentară şi Persoana lui Hristos. Chiar şi după învierea Sa a fost nevoie să le explice de la Moise şi din profeţi că El trebuia să sufere (Luca 24:26-26). A studia Vechiul Testament înseamnă să observi modul în care a fost pregătită scena pentru apariţia lui Mesia. De aceea, predicarea din aceste texte pune în evidenţă aspecte care, altfel, ar fi, practic, pierdute. 11 Gordon D. Fee şi Douglas Stuart, Biblia ca literatură, Ed. Logos, Cluj, 1995, p. 118 12 Walter C. Kaiser Jr., op. Cit., p. 17 (continuarea în pagina 16) 7
Page 2 and 3: ISSN: 1841-1185 Emaus M-ai întâln
Page 4 and 5: 4 Atât în „Predica de pe munte
Page 8 and 9: 8 La început, când Dumnezeu a aş
Page 10 and 11: 10 Scrisoarea a XXII - a Am crezut
Page 12 and 13: 12 Viaţa unui om este marcată sau
Page 14 and 15: 14 (continuare din pagina 13) Voci
Page 16 and 17: 16 Continuare de articole „...dac
Page 18 and 19: 18 Experienţe „Minunate sunt luc
Page 20: Dumnezeu este partenerul nevăzut

10 Scrisoarea a XXII

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?