Untitled - Elena Adriana Grosu

Recommendations

Info

Aste să le spui, iar la cap să-mi pui, fluieraş de fag, mult zice cu drag, fluieraş de os, mult zice duios, fluiraş de soc, mult zice cu foc. Vântul, când a bate, prin ele-a răzbate ş-oile s-or strânge, pe mine m-or plânge, cu lacrimi de sânge. Iar tu, de omor, să nu le spui lor. Să le spui curat, că m-am însurat, c-o mândră crăiasă, a lumii mireasă, că la nunta mea, a căzut o stea, soarele şi luna, mi-au ţinut cununa. Brazi şi păltinaşi, i-am avut nuntaşi, preoţi, munţii mari, păsări, lăutari, păsărele mii, şi stele făclii. Iar dac-ai zări, dac-ăi întâlni, măicuţă bătrână, cu brâul de lână, din ochi lăcrimând, pe câmp alergând, pe toţi întrebând, şi la toţi zicând: - “Cine-a cunoscut, cine mi-a văzut, mândru ciobănel, tras printr-un inel? Feţişoara lui, spuma laptelui, mustăcioara lui, spicul grâului, perişorul lui, peana corbului, ochişorii lui, mura câmpului?” Tu, mioara mea, să te-nduri de ea, şi-i spune curat, că m-am însurat, c-o fată de crai, pe-o gură de rai. Iar la cea măicuţă, să nu spui drăguţă, că la nunta mea, a căzut o stea, c-am avut nuntaşi, brazi şi păltinaşi, preoţi munţii mari, păsări, lăutari, păsărele mii, şi stele făclii”.
Mioritza che la bocca non ti tace, che l'erba non ti piace. Per il piede di un pianoro, per una bocca di paradiso, ecco, sul sentiero vengono, a valle scendono, tre greggi d’agnelli, con tre pastorelli. Uno è moldavo, un altro transilvano, il terzo è vranceano.* Ma quello transilvano, con il vranceano, si sono parlati, si sono consigliati, che al calar del sole, me lo vogliono ammazzare, quello moldavo, che è il più bravo, con più pecorelle, cornute, e belle, cavalli obbedienti, e cani combattenti. Ma da tre giorni, ormai passati, a quell’agnellina, bionda, pallidina, la bocca non le tace, l’erba non le piace. -“Cara agnellina, dal muso nero, dal velo chiaro, tre giorni, ormai passati, Sei forse malata, agnellina amata?” -”Caro pastore, raduna qui le pecore, nella macchia nera, che per voi c’è l’ombra, e per noi c’è l’erba. Padrone, padrone, chiama anche un cane, il più battagliero, devoto, come un fratello, che al calar del sole, mi ti vogliono ammazzare, il pastore transilvano, e quello vranceano”. -”Agnellina amata, tu sei forse, fatata, e se devo morire, in campo di pabbio, incolto ed abbandonato, tu di’al vranceano, ed al transilvano, che mi seppelliscano, da qualche parte qui, vicino alla strettoia, dove le pecore, son solite passare, con voi per sempre, poter restare, qui, dietro l’ovile, per sempre, i miei cani, poter sentire.
Page 2 and 3: Doresc să dedic această lucrare,
Page 4 and 5: “Mioritza”, una meravigliosa ba
Page 8 and 9: Di loro cosi, ed al capo mettimi, z
Page 10 and 11: Il pastore, il gregge, cani, asini,
Page 12 and 13: Candoarea mieilor, ca simbol de lum
Page 14 and 15: Candoarea - Mioriţa şi fiinţa, f
Page 16 and 17: La apus de soare, umbra violenţei,
Page 18 and 19: Candoarea se topeşte în lacrimi d
Page 20 and 21: Frumuseţea iubită şi pierdută.
Page 22 and 23: Candoarea în sentimente, iubirea m
Page 24 and 25: În reţeaua primordială, acasă N
Page 26: Distribuit în favoarea Mişcării

Untitled - Elena Adriana Grosu

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?