Studiile de impact - Institutul European din Romania

în întreaga UE. Procesul decizional
comunitar presupune faptul că iniţiativa
legislativă este rezultatul propunerii făcute
de către Comisie, validarea propunerii
având loc ulterior, în urma dezbaterilor şi
deciziilor adoptate la nivelul Consiliului şi
al Parlamentului European.
Dreptul comunitar a cunoscut
transformări importante în ultimele două
decenii. Realizarea, în linii mari, a pieţei
unice în 1992, a impus şi reglementarea
corespunzătoare a acestui domeniu.
Ansamblul complex de norme naţionale
existente până în acel moment a fost
înlocuit de reglementări unitare, aplicabile
la nivelul întregii UE. Noi dispoziţii legale
au fost adoptate în domenii care depăşeau
sfera de acţiune a autorităţilor naţionale,
cum ar fi mediul, protecţia consumatorilor,
transporturile, infrastructura. Procesul de
reglementare la nivel comunitar nu s-a
încheiat, de vreme ce noi şi noi probleme
transnaţionale îşi aşteaptă rezolvarea,
printre acestea amintind numai traficul de
droguri, imigraţia ilegală şi modificările
climatice. De asemenea, transformările
spectaculoase înregistrate în domenii
precum telecomunicaţiile, biotehnologiile,
industria farmaceutică, impun şi ele o
abordare concertată la nivel european.
Raportul Grupului Mandelkern din
2001 a reprezentat un moment de referinţă
în evoluţia sistemului european de evaluare
a impactului prin faptul că a evidenţiat
necesitatea de a încuraja implicarea
statelor membre încă din primele etape
18
ale elaborării propunerilor legislative,
precum şi nevoia ca statele membre să
adopte un sistem propriu de evaluare a
impactului, „adaptat condiţiilor lor” 25 .
În fapt, prima încercare făcută de
Comisie de a introduce metoda evaluării
impactului datează din 1986, când a fost
lansat sistemul cunoscut drept „Evaluarea
impactului asupra mediului de afaceri”
(Business Impact Assessment – BIA).
Acest tip de evaluare se concentra în
principal asupra efectelor generate de
reglementările propuse asupra mediului
de afaceri, fără să urmărească în mod
explicit şi efectele asupra mediului
social sau înconjurător. Ca atare, acesta
şi-a atras critici puternic argumentate,
care au determinat Comisia să-l aplice
numai gradual. În cele din urmă, după
cum sublinia Andrea Renda în studiul
său “Impact Assessment in the EU- The
State of the Art and the Art of the State”,
„aceste iniţiative au sfârşit prin a crea un
cadru confuz al studiilor de impact, exact
acel tip de reglementare pe care evaluarea
impactului îşi propunea să o reducă” 26
şi au determinat Comisia, ca în 2002, să
lanseze o nouă iniţiativă privind mai buna
reglementare.
În anul 2002, Comisia Europeană a
lansat un exerciţiu ambiţios de « mai bună
reglementare », cu scopul de a simplifica
şi ameliora modul de legiferare în cadrul
UE, prin reducerea birocraţiei, creşterea
calităţii legislaţiei, atât pentru consumatori
cât şi pentru firme. Acest program implica
25 Andrea Renda, “Impact Assessment in the EU- The State of the Art and the Art of the State”, Centre for European
Policy Studies, Brussels, 2006, p. 51.
26 Idem, p. 43.