Zoologia nevertebratelor. Manual Universitar - Editura - Bioflux

loc la formarea gameţilor, respectiv a pronucleilor staţionar şi migrator; faza
haploidă este scurtă şi redusă la gameţi, respectiv la pronuclei (heliozoare,
polimastigine, micronucleul cilioforelor); 3) intermediară, atunci când se
petrece la jumătatea ciclului (foraminifere).
La protozoare se disting trei tipuri de sexualitate: copulaţia (flagelate,
sarcodine, sporozoare, amibosporidii), conjugarea, (legată de starea
heterocariotă a cilioforelor) şi pedogamia sau autogamia (la heliozoare).
Copulaţia (fig. 4) constă în unirea totală şi definitivă a două celule de sex opus.
Are loc kariogamia, rezultând sincarionul sau nucleul de fecundaţie.
În conjugare, doi indivizi fac schimb de substanţă nucleară prin puntea
citoplasmatică care-i uneşte temporar, iar sincarionul rezultă din contopirea
celor doi pronuclei: staţionar şi migrator. Conjuganţii pot fi consideraţi gamonţi
(vezi ciliatele).
Fig. 4. Copulaţia la flagelate: A – izogameţi ; B –
copula; C – heterogameţi ; D – copula
heterogameţilor ; E – anizogamie (macro- şi
microgameţi) (după Wetzel şi Kaestner, 1969)
La protozoare, sexualitatea reprezintă mai mult o cale de modificare a
stării fiziologice, de revitalizare a individului. La sporozoare, însă, sexualitatea
este obligatorie, iar la eugregarine reprezintă singura cale de înmulţire.
18