Zoologia nevertebratelor. Manual Universitar - Editura - Bioflux

FILUM MYXOZOA
Myxosporidiile au un ciclu evolutiv care se desfăşoară în esenţă după
acelaşi tipar. Când sporii sunt ingeraţi de gazdă, sporoplasmele ies prin
intermediul filamentului polar, trec prin epiteliul intestinal al gazdei şi migrează
spre anumite organe, unde se transformă într-un plasmodiu multinucleat. Acesta
se formează printr-o creştere în dimensiune acompaniată de diviziuni nucleare
repetate. Într-un singur plasmodium, grupe de nuclei se înconjură de
citoplasmă, iar aceste mici unităţi multinucleate sunt cunoscute sub numele de
sporonţi. Sporonţii cresc în dimensiune, în timp ce nucleii lor se divid rapid,
dând naştere în fiecare sporont la 6 până la 18 nuclei fii. În funcţie de specie,
sporontul se poate dezvolta într-un singur spor, iar în acest caz el este numit
sporont monosporoblastic. Dacă sporontul formează doi spori, el este cunoscut
ca un sporont pansporoblastic sau disporoblastic.
Ţesuturile afectate ale gazdei devin hipertrofiate, degenerează, şi
formează un perete chistic în jurul parazitului. Asemenea chişti sunt vizibili cu
ochiul liber. Dacă aceşti chişti sunt localizaţi pe tegumentul corpului gazdei,
ruperea lor va permite eliberarea sporilor maturi în apă. Dacă chistul este
localizat în organele interne, eliberarea sporilor se va face după moartea şi
descompunerea gazdei. Unele myxosporidii parazitează în rinichii, muşchii,
branhiile sau tegumentul gazdelor. Altele preferă diferite cavităţi ale corpului
cum ar fi vezica urinară sau vezica biliară.
40