Zoologia nevertebratelor. Manual Universitar - Editura - Bioflux

informaţii prin intermediul codului genetic; prezintă trei categorii de programe,
legate de capacităţile sale morfo-funcţionale: programe „pentru sine”, ce
asigură autoconservarea celulei; programe ale sistemelor componente, aşa cum
sunt programele organitelor componente sau ale complexelor moleculare;
programe superioare, care asigură existenţa sistemelor superioare (ţesuturi,
organe, organism); manifestă echilibru dinamic, pendulând continuu faţă de o
stare morfo-funcţională optimă, stabilă; este capabilă de autoreglare sau
„feedback”, proces prin care îşi controlează procesele interne, în funcţie de
relaţiile cu mediul extracelular prin mecanisme de tip cibernetic; prezintă
heterogenitate internă, însuşire de a fi alcătuită din elemente componente mai
mult sau mai puţin diferite (ribozomi, mitocondrii, microtubuli, microfilamente
etc.).
Celula protozoarelor este constituită din citoplasmă, membrană
plasmatică, unul sau mai mulţi nuclei precum şi din constituenţi plasmatici şi
paraplasmatici.
Citoplasma este alcătuită din două componente: citosol şi citoschelet.
Constituenţii morfo-funcţionali ai membranei plasmatice sunt
reprezentaţi de glicocalix, plasmalemă şi citoscheletul membranei. Principalele
funcţii ale membranei celulare constau în delimitarea morfologică şi funcţională
a celulei (conferindu-i acesteia individualitate), asigurarea transportului
transmembranar de substanţe şi medierea interacţiunilor celulei cu alte celule
sau cu componentele moleculare ale matricei extracelulare.
8